ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 115 din data de 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, inculpatul M.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. În baza art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.I. urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 64, art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, a închisorii. A fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Alexandria, BCR A.V.I.G. SA și Spitalul Videle și în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile D.C. și L.I. A fost obligat inculpatul M.I. la plata despăgubirilor civile după cum urmează: 2764,86 lei către Spitalul Județean de Urgență Alexandria cu majorările aferente până la achitarea integrală a debitului; 250 lei către Spitalul Videle cu majorările aferente; 3428,80 lei către BCR A.V.I.G. SA; 10.000 lei daune morale către D.C., 5000 lei daune morale și 1000 lei despăgubiri către partea civilă L.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat un briceag cu mâner din plastic de culoare galben și striații maro cu lungimea totală de 20,5 cm și lungimea lamei de 9 cm. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.C., conform art. 193 alin. (1) C. proc. pen. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință penală Tribunalul Teleorman a reținut următoarea situație de fapt: În după-amiaza zilei de 8 august 2008, fiind sărbătoare, inculpatul M.I. s-a deplasat cu căruța în comuna Talpa, mergând la un bar, însoțit de mai mulți prieteni. După ce au consumat alcool, s-au deplasat cu aceeași căruță spre domiciliu.

În căruță se mai aflau martorii M.E.S. (fratele inculpatului), S.L., M.M., P.V.L. Trecând cu atelajul hipo pe lângă domiciliul părții civile L.I., întrucât la poartă se aflau mai multe fete, martorul P.V.L. a coborât din căruță pentru a discuta cu ele, deși anterior, între acest martor și fratele victimei (L.F.) existaseră neînțelegeri. Din curtea victimei au ieșit mai multe persoane, înarmate cu bâte, astfel că, ocupanții căruței, au fugit spre comuna Gălăteni. Pentru a nu abandona căruța, fiind sub influența alcoolului, inculpatul, în momentul în care s-a apropiat de el victima L.I., care nu era înarmat cu vreun obiect, i-a aplicat o lovitură cu briceagul, în zona hemitoracelui drept, arma rămânând în corpul victimei.

După agresiune, și-a continuat drumul spre casă, i-a ajuns din urmă și pe ceilalți ocupanți ai căruței, cărora nu le-a relatat cele întâmplate, deși ei au observat că inculpatul era abătut și nu le adresa nici un cuvânt, astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați în instanță. După ce familia și martorul P.A. a oprit hemoragia victimei, aceasta a fost transportată la Spitalul Videle, iar de aici, la Spitalul Județean de Urgență Alexandria în perioada 16-28 august 2008 cu diagnosticul „plagă înjunghiată regiunea lombară dreapta cu plagă lob drept hepatic față diafragmatică, hemoperitoneu", leziuni ce au necesitat 30 - 40 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. În raport de zona anatomică vizată (lombar dreapta), de leziunile cauzate, de mijlocul folosit, a rezultat că inculpatul a urmărit cu intenție directă să suprime viața victimei, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzute de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. În jurul orelor 23,30 fiind sesizat de ofițerul de serviciu că un cetățean din comuna Talpa a fost înjunghiat și se află în stare gravă la spital, un echipaj de la Poliția Oraș Videle compus din subinspector D.C., inspector B.V. și agent B.I. s-au deplasat cu autoturismul de serviciu Dacia Logan cu nr. de înmatriculare pe care scria „POLIȚIA RURALĂ", la domiciliul victimei. Acolo au găsit și ridicat un briceag cu mâner din plastic, maro, având urme recente de sânge. Mama victimei, L.F., le-a spus că autorul faptei este din comuna Gălăteni și poate să-1 recunoască, motiv pentru care a însoțit echipajul de poliție, mergând mai întâi la Poliția din comuna Gălăteni.

Împreună cu agent șef L.G. și agent B.C. care s-au deplasat cu un alt autoturism, au mers cu toții la locuința inculpatului. Observând lumina aprinsă, polițiștii au strigat la inculpat să vină pentru a discuta și eventual, să-i însoțească pentru cercetări. În timp ce organele de poliție discutau cu fratele inculpatului, acesta, rămas în curte și aflat sub influența alcoolului, adresa injurii polițiștilor și arunca cu diverse obiecte spre ei și spre autoturisme. Din acest motiv, subinspector D.C. a pulverizat spray lacrimogen în direcția inculpatului. Inculpatul M.I. s-a înarmat cu o lopată, a ieșit în stradă, lovind cu aceasta capota autoturismului cu care se deplasase agentul L.G., care a părăsit zona.

Ceilalți patru polițiști s-au urcat în autoturismul de serviciu pentru a evita și deteriorarea acestuia, au mers o porțiune de drum cu spatele, dar mașina a derapat în șanț. Observând că inculpatul se apropia amenințător cu lopata, polițiștii au ieșit din autoturism fugind în diverse direcții, în mașină rămânând numai martora L.F. Inculpatul M.I. a lovit cu lopata autoturismul Dacia Logan spărgându-i geamurile laterale, a parte din coada de la lopată ricoșând în interiorul mașinii și lovind martora, provocându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale. În continuare, inculpatul l-a urmărit pe subinspectorul D.C., care, necunoscând zona, se deplasase pe un drum înfundat și l-a lovit puternic cu lopata în cap, provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

Victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Alexandria, pentru îngrijiri. Fapta inculpatului săvârșită asupra unei persoane ce îndeplinea o funcție ce implica exercițiul autorității de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. După aceste fapte, inculpatul a părăsit localitatea de domiciliu, sustrăgându-se cercetărilor, revenind însă, după mai mult timp, la data de 27 martie 2009, când s-a prezentat din proprie inițiativă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, recunoscând și regretând faptele, motivând că le-a săvârșit aflându-se sub influența alcoolului. Referitor la autoturismul de serviciu, proprietatea SC A.L.

SA, dat spre folosință IPJ Teleorman, deoarece pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen., acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta nu a formulat plângere, s-a dispus de către Parchet, scoaterea de sub urmărirea penală. Potrivit adresei nr. 688 din 03 martie 2009 eliberată de BCR Asigurări, sucursala Teleorman, despăgubirea în valoare de 3428,80 lei a fost achitată, sumă cu care unitatea s-a constituit parte civilă. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul M.I. solicitând să se rețină legitima apărare dar și scuza provocării, întrucât a fost în situația de a se apăra deoarece partea vătămată a venit la el cu un scop.

în acest sens a cerut să fie reținute în favoarea sa prevederile art. 10 lit. e) coroborat cu art. 44 pct. 3 alin. ultim și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei de 9 ani aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor. Cu privire la infracțiunea de ultraj, inculpatul a menționat că Organele de poliție au intrat fără drept în curtea sa iar această infracțiune nu a fost flagrantă. Prin decizia penală nr. 165/A din 06 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I., împotriva sentinței penale nr. 115 din data de 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că instanța fondului a reținut bine situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni aflate în concurs și anume tentativă de omor calificat și ultraj prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 respectiv 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare. Instanța de apel a apreciat că nu există nici un dubiu asupra vinovăției inculpatului, astfel că nu se impune a fi reținută legitima apărare prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen.

atâta vreme cât inculpatul nu a fost agresat în nici un mod și nu a avut loc niciun atac disproporționat care să poată fi analizat în contextul reținerii dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen. De asemenea s-a apreciat că nu sunt elemente substanțiale pentru a putea fi aplicate și dispozițiile art. 74-76 C. pen. întrucât starea de ebrietate a inculpatului nu este în măsură a face posibilă aplicarea acestui text din codul penal și nu exonerează pe inculpat de faptele săvârșite cu intenție. Fapta de ultraj a avut loc în condițiile în care organele de poliție au fost alertate cu privire la scandalul iscat că victima L.I. a fost agresată și tăiată cu cuțitul de inculpat. În acțiunea – respectiv - intervenția organelor de poliție a fost agresat și polițistul D.C.

care s-a constituit parte civilă în cauză care a fost despăgubit just de către instanța de fond. În aceste condiții instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată și respectă criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. Împrejurările în care au fost săvârșite faptele nu justifică în nici un mod micșorarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată de instanța fondului. De asemenea, instanța de apel a apreciat că și sub aspectul dispozițiilor art. 52 C. pen. executarea pedepsei în regim de detenție își poate atinge scopul coercitiv dar și preventiv și educativ, poate contribui la corecția socială a inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează: Instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 14 februarie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/ 2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă. Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. (introduse prin Legea 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010. Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 14 februarie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului precum și elementele de circumstanțiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel. Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt. Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 12 lit. d) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpatul M.I. va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. de la 9 la 7 ani închisoare. Pentru infracțiunea de ultraj se va aplica o pedeapsă de 1,6 ani ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 34, art. 35 C. pen. inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale 115 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Teleorman și a deciziei penale 165 din 06 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II- a penală. Casează în totalitate decizia și în parte sentința, numai cu privire la individualizarea pedepsei, și rejudecând: În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul M.I. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 239 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsa de 1 an și 6 luni ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2012.