ÎCCJ, Decizia nr. 18/2011

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 836 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a fost

respins, ca nefondat,

recursul declarat de petentul B.N. împotriva Sentinței nr. 1092 din 24 iunie

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 9937/1/2009; a fost obligat recurentul petent la plata sumei de 300 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că p

rin

Sentința nr. 1092 din

24 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de petenții B.N. și G.V.

împotriva ordonanței din 14 octombrie 2009 dată în dosarul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția

de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție; a fost

menținută ordonanța atacată, iar petenții obligați la plata cheltuielilor

judiciare statului.

S-a reținut, totodată

că prin ordonanța din 14 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 216/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională

Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de

corupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: M.A., primar al

comunei Jilava, M.F.L., viceprimar al comunei Jilava și M.F., secretar al

comunei Jilava pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 17 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen.; V.M., expert, V.D.C., N.T.I., N.D.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 246 C. pen.; Z.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

26 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire

la art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen., art. 17 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 323 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin Rezoluția nr. 317/II-2/2009

din 20 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de combatere a

infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.

Cu privire la

plângerea cu soluționarea căreia prima instanță a fost investită, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., aceasta a constatat că este

nefondată.

S-a reținut că

soluția procurorului este temeinică și legală, întrucât în cauză nu au reieșit

indicii referitoare la existența faptelor reclamate de petiționari, din

verificările efectuate în cursul actelor premergătoare rezultând că imobilele

teren și construcții din comuna Jilava, fac parte din domeniul public al

comunei în baza H.G. nr. 930 din 29 august 2002 și H.G. nr. 672 din 3 iunie

2009, iar conform art. 28, devenit art. 29 după republicare, din Legea nr. 18/1991,

aceste bunuri sunt proprietate publică, astfel că administrația comunei Jilava,

județul Ilfov a acționat pentru a intra în posesia bunurilor proprietate

publică, în temeiul unor dispoziții legale, acțiunea neputând fi interpretată

abuz contra legii.

S-a constatat, de

asemenea, că susținerile petiționarilor referitoare la încălcarea unor drepturi

procesuale în cursul urmăririi penale declanșată urmare plângerii penale

formulată de Consiliul local Jilava împotriva acestora pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, pot fi valorificate prin intermediul căilor de

atac specifice acestei faze procesuale sau, ulterior, în situația trimiterii

lor în judecată, ca apărări de fond în fața instanței de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul B.N., cauza formând obiectul Dosarului nr. 7206/1/2009,

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Cu privire la

recursul cu soluționarea căruia a fost investită, instanța de recurs a reținut

că este nefondat, acțiunile reprezentanților autorităților locale și centrale

de apărare, consolidare (prin adoptare de acte normative) și valorificare a

dreptului de proprietate asupra unor bunuri aparținând domeniului public

constituie exercitarea unei prerogative legale, indiferent dacă aceasta a

nemulțumit o persoană cu interese contrare, aprecierile petentului fiind pur

subiective și nedovedite, având la origine nemulțumirea sa cu privire la

titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în comuna Jilava,

petentul conferind relevanță penală unor activități legale ale autorităților.

S-a concluzionat că

în mod întemeiat procurorul a dispus față de persoanele reclamate, în limitele

competenței sale materiale, soluția de neîncepere a urmăririi penale, deoarece

faptele nu există în materialitatea lor; susținerile petentului referitoare la

modul de derulare a procedurii judiciare într-o cauză având ca obiect plângerea

Consiliului Local Jilava nu constituie temeiuri pentru angajarea răspunderii

penale, impunându-se a fi verificate prin parcurgerea procedurilor legale de

contestare a actelor, măsurilor și soluțiilor, și nu prin formularea de

plângeri penale împotriva magistraților sau expertului desemnat în cauză,

demersul juridic promovat neputând conduce la finalitatea urmărită de parte.

Împotriva acestei

decizii petentul B.N. a formulat cerere de contestație în anulare, invocând

nelegala îndeplinire, în recurs, a procedurii de citare a intimaților, precum

și critici referitoare la fondul cauzei; în drept a fost invocat cazul prevăzut

de art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Analizând cererea de

contestație în anulare sub aspectul admisibilității, potrivit dispozițiilor art.

391 alin. (2) C. proc. pen. se constată ca aceasta este inadmisibilă și va fi

respinsă, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din

cele prevăzute în art. 10 lit. f) – i

1

), cu privire la care existau

probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.

385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)”.

Contestația în

anulare ca și cale de atac extraordinară, de retractare, este mijlocul

procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei

instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să

revină în total sau în parte asupra soluțiilor date de aceasta.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva

hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute

în aceste dispoziții. Condiția comună tuturor cazurilor de contestație este ca

hotărârea atacată să fie definitivă.

În cadrul procedurii

de soluționare a contestației în anulare, întemeiată pe vreunul din cazurile

prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., instanța este obligată,

potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze cu prioritate admisibilitatea în

principiu a contestației, constatând dacă cererea de contestație este făcută în

termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină

contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 din același cod și dacă în

sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la

dosar.

Rezultă, așadar, că

admiterea în principiu a cererii de contestație în anulare este condiționată de

îndeplinirea, cumulativă, a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C.

proc. pen.

În cauza dedusă

judecății contestatorul a invocat în susținerea cererii de contestație în

anulare motive care nu pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ

reglementate de prevederile art. 386 C. proc. pen.

Cazul prevăzut de art.

386 lit. a) C. proc. pen. nu poate fi avut în vedere, chiar dacă a fost în mod

formal invocat de către contestator, deoarece, după cum s-a arătat și în cele

ce preced, motivul prevăzut de lege privește nelegala îndeplinire a procedurii

de citare cu recurentul pentru termenul la care s-a judecat recursul, iar nu cu

intimații, în speță, din actele dosarului rezultând că recurentul B.N. a fost

legal citat pentru termenul de judecată din 6 decembrie 2010 (fila 15 dosar

recurs), fiind prezent la dezbateri.

Se constată, de

asemenea, că motivele privind, în esență, critici relative la fondul cauzei nu

se circumscriu cazurilor expres și limitativ reglementate de prevederile art. 386 C. proc. pen.

Așa fiind,

constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește, cumulativ,

condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va fi respinsă, ca

inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva deciziei nr. 836

din 6 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 9 judecători, în Dosarul nr. 7206/1/2010.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.