ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6641/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamantul I.S., la data de 14 martie 2006, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului București prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului București, Primăria Sectorului 3 București și Consiliul Local al Sectorului 3 s-a solicitat retrocedarea imobilului situat în București, sector 3, compus din suprafața de 271 mp teren și construcții pe o suprafață de 124,05 mp. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și art. 1073 și urm. C. civ., reclamantul a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea tatălui său I.A., a fost expropriat prin Decretul nr. 200/1989, continuând însă să locuiască în casă fără să plătească chirie, nu s-a pus problema evacuării, nu a primit despăgubiri și a plătit în continuare impozitul la stat.

A mai arătat că lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu au fost niciodată începute și prin urmare sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 6451 din 30 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a casat hotărârile anterioare și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că prin respingerea acțiunii reclamantului, de către instanța de fond, pentru lipsa calității procesual active și apoi, în apel, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă s-a creat acestuia o situație mai grea, decât cea creată prin hotărârea atacată, în propria sa cale de atac.

S-a mai reținut că reclamantul are calitate procesual activă dovedită prin actele de la dosar și pentru că nu s-a cercetat fondul pricinii s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Rejudecând, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 855 din 20 mai 2010 a respins excepția inadmisibilității cererii de retrocedare ca fiind neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamanții I.M. și I.A., moștenitorii reclamantului I.S. decedat și a dispus retrocedarea către aceștia a imobilului situat în București, sector 3, format din construcție și teren în suprafață de 271 mp, reținând pe fondul cauzei incidența dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de fond au declarat apel pârâții Primăria Municipiului București prin Primarul General, Primăria Sectorului 3 București prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 3 București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. În dezvoltarea motivelor sale de apel, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii deoarece situația juridică a imobilului în cauză este reglementată de Legea nr. 10/2001, care prevede parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii. A mai susținut că prin admiterea excepției de inadmisibilitate nu se încalcă dreptul liberului acces la instanță, pentru că în condițiile Legii nr. 10/2001, numai decizia prin care s-a soluționat notificarea este supusă controlului judecătoresc.

A mai arătat și faptul că, instanța de fond, nu a ținut cont de Decizia nr. 53/2007, pronunțată de instanța supremă în interesul legii, și că în cazul în care unitatea deținătoare notificată nu a emis decizia în termenul procedural, persoana îndreptățită nu poate formula cerere de restituire direct în instanță ci doar cerere de obligare a acesteia la emiterea deciziei, în soluționarea notificării, care poate fi contestată în instanță.

Prin Decizia nr. 648 A din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-au admis apelurile declarate de apelanții-pârâți Primăria Municipiului București prin Primar General, Primăria Sector 3 București prin Primar și Consiliul Local Sector 3 București, împotriva aceleiași sentințe, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor Primăria Sectorului 3 București, Consiliul Local Sector 3 București și Consiliul General al Municipiului București și pe cale de consecință s-a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, vizând inadmisibilitatea acțiunii reclamantului. Astfel a reținut că problema inadmisibilității acțiunii a fost dezlegată de instanța supremă, prin decizia de casare și în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. .civ., problemele de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecata fondului.

A mai reținut și faptul că, pe de o parte, problema calității procesual active a reclamantului a intrat sub puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte, cu privire la situația de fapt a imobilului, care nu a fost contestată în apel, că acesta este expropriat și face parte din categoria celor care intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, că reclamantul nu a fost notificat la momentul adoptării actului de expropriere, nu a primit nicio despăgubire pentru imobil și în plus, a continuat să figureze ca titular de rol fiscal al acestui imobil, exercitându-și posesia asupra acestuia.

S-a arătat și faptul că, în condițiile în care nu a operat o deposedare a reclamantului și nicio despăgubire proporțională și echitabilă, în mod corect instanța de fond a reținut că deși nu s-a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, o atare împrejurare, se circumscrie situațiilor de excepție la care face referire în decizia pronunțată în interesul legii, sens în care nu pot fi primite nici criticile referitoare la omisiunea instanței de fond de a aplica dispozițiile Deciziei nr. 53/2007. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.

civ. În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul, în principal, a susținut că hotărârea atacată este nelegală, pentru că instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice deși această excepție a fost invocată verbal. În susținerea acestei excepții, recurentul a arătat că imobilul în litigiu a aparținut domeniului privat local al statului, iar Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul Român în litigiile în care bunurile aparțin domeniului public de interes național, astfel că, în raport de dispozițiile art. 21 și 83 din Legea nr. 215/2011, singurul reprezentant al statului este Municipiul București prin Primarul General.

Recurentul pârât a mai formulat împotriva hotărârii pronunțate în apel și critici prin care a arătat că: - în mod greșit s-au reținut considerentele principiului non reformatio in pejus, față de excepția de inadmisibilitate a acțiunii; - față de temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 35 din Legea nr. 33/1994 și Decizia nr. 33/2008 pronunțată de instanța supremă în interesul legii, acțiunea reclamantului nu este admisibilă, acesta având la îndemână procedura stabilită prin legea specială. - prin respingerea excepției de inadmisibilitate, în mod nelegal s-a reținut că se încalcă dreptul liberului acces la instanță și se nesocotesc principiile fundamentale ale CEDO. În subsidiar, recurentul pârât a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

A arătat că retrocedarea terenului s-a solicitat ca urmare a nerealizării scopului pentru care a fost expropiat, or potrivit Deciziei nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt inaplicabile imobilului în litigiu. Recursul va fi analizat prin prisma motivului de ordine publică referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a recurentului pârât, care face de prisos cercetarea celorlalte critici formulate. Cu privire la imobilului în litigiu s-a reținut că a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 200 din 21 august 1989 al Consiliului de Stat al RSR și a fost dat în administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București.

Din adresa emisă la data de 8 mai 2006 de către Direcția Evidenței Imobiliare și Cadastrale - Serviciul Evidenței Proprietății din cadrul Primăriei Municipiului București, rezultă că imobilul în litigiu a fost consemnat în evidențele cadastrale în anul 1986, titular de rol fiind reclamantul în anul 1992 și că a fost expropriat prin Decretul nr. 200/1989. În art. 3 și 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, sunt arătate bunurile care fac parte din domeniul public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale. Față de dispozițiile legale mai sus menționate rezultă că dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată poate aparține statului sau unității administrativ teritoriale în funcție de regimul juridic al bunului respectiv.

Cum imobilul face parte din domeniul privat al Municipiului București are calitate unitatea administrativ teritorială locală, respectiv Primăria Municipiului București, aceasta fiind partea în sarcina căreia instanța de apel a reținut obligația dovedirii efectuării lucrărilor de utilitate publică. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 312 alin (2) C. proc. .civ., se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica decizia recurată, în sensul că, se va admite apelul declarat de același pârât și se va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, menținându-se restul dispozițiilor deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Deciziei civile nr. 648 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în parte decizia în sensul că: Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 855 din 20 mai 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Respinge cererea reclamantului I.S. continuată de I.M. și I.A.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.