ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6641/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamantul I.S.,

la data de 14 martie 2006, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului București prin Primarul

General, Consiliul General al Municipiului București, Primăria Sectorului 3

București și Consiliul Local al Sectorului 3 s-a solicitat retrocedarea

imobilului situat în București, sector 3, compus din suprafața de 271 mp teren

și construcții pe o suprafață de 124,05 mp.

În motivarea

acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și art. 1073 și

urm. C. civ., reclamantul a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea tatălui

său I.A., a fost expropriat prin Decretul nr. 200/1989, continuând însă să

locuiască în casă fără să plătească chirie, nu s-a pus problema evacuării, nu a

primit despăgubiri și a plătit în continuare impozitul la stat.

A mai arătat că

lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu au fost niciodată începute și

prin urmare sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

După un prim ciclu

procesual, prin Decizia nr. 6451 din 30 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a casat hotărârile

anterioare și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut că prin respingerea acțiunii reclamantului, de

către instanța de fond, pentru lipsa calității procesual active și apoi, în

apel, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă s-a creat acestuia o situație

mai grea, decât cea creată prin hotărârea atacată, în propria sa cale de atac.

S-a mai reținut că reclamantul are calitate procesual activă dovedită prin

actele de la dosar și pentru că nu s-a cercetat fondul pricinii s-a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Rejudecând,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 855 din

20 mai 2010 a respins excepția inadmisibilității cererii de retrocedare ca

fiind neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamanții I.M. și I.A.,

moștenitorii reclamantului I.S. decedat și a dispus retrocedarea către aceștia

a imobilului situat în București, sector 3, format din construcție și teren în

suprafață de 271 mp, reținând pe fondul cauzei incidența dispozițiilor art. 35

din Legea nr. 33/1994.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de fond au declarat apel pârâții Primăria Municipiului

București prin Primarul General, Primăria Sectorului 3 București prin Primar,

Consiliul Local al Sectorului 3 București și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

În dezvoltarea

motivelor sale de apel, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția

inadmisibilității acțiunii deoarece situația juridică a imobilului în cauză

este reglementată de Legea nr. 10/2001, care prevede parcurgerea unei proceduri

administrative obligatorii.

A mai susținut că

prin admiterea excepției de inadmisibilitate nu se încalcă dreptul liberului

acces la instanță, pentru că în condițiile Legii nr. 10/2001, numai decizia

prin care s-a soluționat notificarea este supusă controlului judecătoresc.

A mai arătat și

faptul că, instanța de fond, nu a ținut cont de Decizia nr. 53/2007, pronunțată

de instanța supremă în interesul legii, și că în cazul în care unitatea

deținătoare notificată nu a emis decizia în termenul procedural, persoana

îndreptățită nu poate formula cerere de restituire direct în instanță ci doar

cerere de obligare a acesteia la emiterea deciziei, în soluționarea

notificării, care poate fi contestată în instanță.

Prin Decizia nr. 648

A din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat

de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-au admis

apelurile declarate de apelanții-pârâți Primăria Municipiului București prin

Primar General, Primăria Sector 3 București prin Primar și Consiliul Local

Sector 3 București, împotriva aceleiași sentințe, s-a schimbat în parte

sentința apelată în sensul că s-a admis excepția lipsei capacității procesuale

de folosință a pârâtelor Primăria Sectorului 3 București, Consiliul Local

Sector 3 București și Consiliul General al Municipiului București și pe cale de

consecință s-a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind

formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință. Au

fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a apreciat ca nefondat apelul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, vizând inadmisibilitatea

acțiunii reclamantului.

Astfel a reținut că

problema inadmisibilității acțiunii a fost dezlegată de instanța supremă, prin

decizia de casare și în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. .civ.,

problemele de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecata fondului.

A mai reținut și

faptul că, pe de o parte, problema calității procesual active a reclamantului a

intrat sub puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte, cu privire la

situația de fapt a imobilului, care nu a fost contestată în apel, că acesta

este expropriat și face parte din categoria celor care intră în sfera de

aplicare a Legii nr. 10/2001, că reclamantul nu a fost notificat la momentul

adoptării actului de expropriere, nu a primit nicio despăgubire pentru imobil

și în plus, a continuat să figureze ca titular de rol fiscal al acestui imobil,

exercitându-și posesia asupra acestuia.

S-a arătat și faptul

că, în condițiile în care nu a operat o deposedare a reclamantului și nicio

despăgubire proporțională și echitabilă, în mod corect instanța de fond a

reținut că deși nu s-a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, o atare

împrejurare, se circumscrie situațiilor de excepție la care face referire în

decizia pronunțată în interesul legii, sens în care nu pot fi primite nici

criticile referitoare la omisiunea instanței de fond de a aplica dispozițiile

Deciziei nr. 53/2007.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

București, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs, recurentul, în principal, a susținut că hotărârea atacată

este nelegală, pentru că instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția

lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice deși această excepție a fost invocată verbal.

În susținerea acestei

excepții, recurentul a arătat că imobilul în litigiu a aparținut domeniului

privat local al statului, iar Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul

Român în litigiile în care bunurile aparțin domeniului public de interes

național, astfel că, în raport de dispozițiile art. 21 și 83 din Legea nr.

215/2011, singurul reprezentant al statului este Municipiul București prin

Primarul General.

Recurentul pârât a

mai formulat împotriva hotărârii pronunțate în apel și critici prin care a

arătat că:

- în mod greșit s-au

reținut considerentele principiului non reformatio in pejus, față de excepția

de inadmisibilitate a acțiunii;

- față de temeiul de

drept al acțiunii, respectiv art. 35 din Legea nr. 33/1994 și Decizia nr.

33/2008 pronunțată de instanța supremă în interesul legii, acțiunea

reclamantului nu este admisibilă, acesta având la îndemână procedura stabilită

prin legea specială.

- prin respingerea

excepției de inadmisibilitate, în mod nelegal s-a reținut că se încalcă dreptul

liberului acces la instanță și se nesocotesc principiile fundamentale ale CEDO.

În subsidiar,

recurentul pârât a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată. A arătat că retrocedarea terenului s-a solicitat ca urmare a

nerealizării scopului pentru care a fost expropiat, or potrivit Deciziei nr.

53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii,

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt inaplicabile imobilului în

litigiu.

Recursul va fi

analizat prin prisma motivului de ordine publică referitor la excepția lipsei

calității procesual pasive a recurentului pârât, care face de prisos cercetarea

celorlalte critici formulate.

Cu privire la

imobilului în litigiu s-a reținut că a trecut în proprietatea statului prin

Decretul nr. 200 din 21 august 1989 al Consiliului de Stat al RSR și a fost dat

în administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului

București.

Din adresa emisă la

data de 8 mai 2006 de către Direcția Evidenței Imobiliare și Cadastrale -

Serviciul Evidenței Proprietății din cadrul Primăriei Municipiului București,

rezultă că imobilul în litigiu a fost consemnat în evidențele cadastrale în

anul 1986, titular de rol fiind reclamantul în anul 1992 și că a fost

expropriat prin Decretul nr. 200/1989.

În art. 3 și 4 din

Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

sunt arătate bunurile care fac parte din domeniul public și privat al statului

și al unităților administrativ teritoriale.

Față de dispozițiile

legale mai sus menționate rezultă că dreptul de proprietate publică și dreptul

de proprietate privată poate aparține statului sau unității administrativ

teritoriale în funcție de regimul juridic al bunului respectiv.

Cum imobilul face

parte din domeniul privat al Municipiului București are calitate unitatea

administrativ teritorială locală, respectiv Primăria Municipiului București,

aceasta fiind partea în sarcina căreia instanța de apel a reținut obligația

dovedirii efectuării lucrărilor de utilitate publică.

Pentru aceste motive,

în raport de dispozițiile art. 312 alin (2) C. proc. .civ., se va admite

recursul declarat de pârât, se va modifica decizia recurată, în sensul că, se

va admite apelul declarat de același pârât și se va respinge acțiunea formulată

de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual

pasivă, menținându-se restul dispozițiilor deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Deciziei

civile nr. 648 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică în parte

decizia în sensul că:

Admite apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva

Sentinței civile nr. 855 din 20 mai 2010 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă.

Respinge cererea

reclamantului I.S. continuată de I.M. și I.A. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Municipiului București, ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.