ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4034/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2213 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III -a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele M.M., M.S.G. și B.C.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General, ca neîntemeiată. Prin dispoziția nr. 7141 din 14 decembrie 2006 de modificare a dispoziției nr. 6099/2006, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, str. B., sector 1, compus din teren în suprafață de 325,11 m.p., și construcții de tip B și tip A, cu excepția apartamentului nr. 2 situat la etajul 1 și a apartamentului nr. 3 aflat la etajul 2, ambele înstrăinate chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin hotărârea nr. 76 din 3 august 2010, pârâtul Municipiul București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit în favoarea reclamanților o despăgubire în valoare de 1.718.121 RON pentru imobilul restituit. S-a reținut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra etajului II al imobilului acesta fiind exceptat de la restituire. Referitor la capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la finalizarea procedurii de expropriere, anulare și suspendarea efectelor hotărârii de expropriere instanța de fond a constatat că reclamantele neavând calitatea de proprietare ale apartamentului expropriat, nu au interesul și nici calitatea de a ataca acest act, întrucât hotărârea nu are ca efect micșorarea patrimoniului reclamanților.

A fost respins și capătul de cerere având ca obiect obligarea la daune morale. Apelul formulat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 396 A din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă. Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că prima instanță a apreciat corect cu privire la finalizarea procedurii de expropriere, anularea și suspendarea efectelor hotărârii de expropriere și că reclamantele nu au calitatea de proprietare ale etajului 2 din imobilul situat în str. B., sector 1 București. A mai reținut că, solicitarea reclamantelor de a se stabili valoarea despăgubirilor la nivelul anului 2008 este nefondată, întrucât despăgubirea se acordă potrivit evaluării efectuate la momentul efectuării raportului de expertiză.

Critica formulată în apel, prin care reclamantele au invocat că sunt titularele dreptului de proprietate a etajului 2 din imobilul în litigiu a fost respinsă în raport cu conținutul dispoziției nr. 6099 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București din care rezultă că nu a fost restituit și etajul 2, acesta fiind înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantele invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea cărora au susținut următoarele critici de nelegalitate: Aparent instanța de apel a analizat doar criticile cu privire la dreptul de proprietate asupra spațiului situat la etajul 2 al imobilului din litigiu, însă practic nu a analizat aceste critici, reformulându-le, și ajungând la concluzia greșită că nu dețin niciun drept de proprietate asupra spațiului aflat la etajul 2. Au mai susținut că spațiul în litigiu le-a fost restituit prin dispoziția nr. 7141/2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, iar prin hotărârea nr. 108/2010, expropriatorul le-a recunoscut calitatea de proprietari, dispunând și plata unei despăgubiri, astfel încât în mod greșit instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei expertize pentru evaluarea spațiului situat la etajul 2 al imobilului.

Reclamantele - recurente au mai invocat încălcarea dreptului la dovedirea prejudiciului moral, întrucât instanța de judecată a anulat capătul de cerere privind daunele morale ca netimbrat. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Criticile recurenților urmează a fi analizate din perspectiva cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., neputând fi încadrate, în raport de conținutul lor în cazurile invocate de pct. 5 și 8 ale aceluiași art. 304. Nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. În speță, reclamantele - recurente critică faptul că prin expertiza dispusă de prima instanță a fost expertizat un alt imobil decât cel din litigiu și că în mod greșit a fost anulat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca netimbrat, deci nu invocă un viciu de procedură. Faptul că instanța de apel nu a încuviințat o nouă expertiză nu constituie o încălcare a formelor de procedură pentru a fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Deși recurentele invocă și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății ci la interpretarea greșită a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.

Modul în care instanța de apel a interpretat, în stabilirea situației de fapt, expertiza tehnică dispusă de prima instanță și dispozițiile de restituire emise de Primarul General al Municipiului București nu pot face obiect de analiză în recurs. Recurentele - reclamante nu au formulat în concret nicio critică referitoare la calitatea motivării deciziei de apel, de natura celor descrise în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv absența motivelor care au condus la adoptarea soluției ori existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la aplicarea greșită a legii nu este întemeiată.

În baza dispoziției nr. 6093 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, emisă conform Legii nr. 10/2001, s-a restituit în natură, în proprietatea reclamanților imobilul situat în București, str. B., sector 1, compus din construcții de tip B și tip A (S+P+3) cu excepția apartamentului nr. 2 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare -cumpărare, cu cota de teren aferentă în suprafața de 15,21 m.p., și a etajului 2 împreună cu terenul aferent în suprafața de 47,32 m.p., și teren în suprafață de 309,47 m.p, din suprafața totală de 372,00 m.p. Prin dispoziția nr. 7141 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul General al Municipiului București, a fost modificat art. 1 al dispoziției nr. 6099 din 19 iunie 2006 în sensul că s-a restituit în natură în proprietatea reclamanților imobilul situat în București, str. B., sector 1, compus din teren în suprafață de 325,11 m.p.

din suprafața totală de 372,00 m.p. și construcții de tip (b) și tip A (S+P+3), (cu excepția apartamentului nr. 2 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 134/112/1998, cu cota aferentă de teren în suprafață de 15,21 m.p. și a apartamentului nr. 3 situat la etajul 2, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 9/112/2000 cu cota de teren aferentă în suprafață de 31,68 m.p.), care se identifică conform planului topografic scara 1: 500. Celelalte prevederi ale dispozițiilor nr. 6099 din 19 iunie 2006 au rămas neschimbate. Prin sentința civilă nr. 728 din 5 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă, s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului proprietatea pârâților N.M.

și M.N. situat în București, str. B., etaj 2, apartament 3, Sector 1 cu suprafața utilă de 99,07 m.p., împreună cu cota indiviză din părțile de folosință comună și 31,68 m.p. teren aflat sub construcție. Prin urmare, reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra etajului 2 al imobilului în litigiu astfel încât în mod corect acțiunea a fost respinsă. Referitor la greșita anulare a capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, din considerentele hotărârii primei instanțe rezultă că a fost respins și nu anulat ca netimbrat dat fiind că acest capăt de cerere este accesoriu cererii principale de stabilire a despăgubirilor și subsecvent cererii de obligare la finalizarea exproprierii.

Cum reclamantele nu au calitatea de proprietari ai apartamentului nr. 3 expropriat nu au nici calitatea de a ataca hotărârea de expropriere, întrucât nu are ca efect micșorarea patrimoniului acestora. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamanți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții B.C.M., M.M. și M.S.G. împotriva deciziei civile nr. 396 A din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.