ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4034/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2213 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III -a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantele M.M., M.S.G. și B.C.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București prin Primarul General, ca neîntemeiată.

Prin dispoziția nr. 7141 din 14 decembrie

2006 de modificare a dispoziției nr. 6099/2006, s-a dispus restituirea în

natură a imobilului situat în București, str. B., sector 1, compus din teren în

suprafață de 325,11 m.p., și construcții de tip B și tip A, cu excepția

apartamentului nr. 2 situat la etajul 1 și a apartamentului nr. 3 aflat la

etajul 2, ambele înstrăinate chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin hotărârea nr. 76 din 3 august

2010, pârâtul Municipiul București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

a stabilit în favoarea reclamanților o despăgubire în valoare de 1.718.121 RON

pentru imobilul restituit.

S-a reținut că reclamantele nu au

făcut dovada dreptului de proprietate asupra etajului

II

al imobilului acesta fiind exceptat de la restituire.

Referitor la capetele de cerere având

ca obiect obligarea pârâtului la finalizarea procedurii de expropriere, anulare

și suspendarea efectelor hotărârii de expropriere instanța de fond a constatat

că reclamantele neavând calitatea de proprietare ale apartamentului expropriat,

nu au interesul și nici calitatea de a ataca acest act, întrucât hotărârea nu

are ca efect micșorarea patrimoniului reclamanților.

A fost respins și capătul de cerere

având ca obiect obligarea la daune morale.

Apelul formulat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

396 A din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV

- a civilă.

Pentru a decide astfel, Curtea a

constatat că prima instanță a apreciat corect cu privire la finalizarea

procedurii de expropriere, anularea și suspendarea efectelor hotărârii de

expropriere și că reclamantele nu au calitatea de proprietare ale etajului 2

din imobilul situat în str. B., sector 1 București.

A mai reținut că, solicitarea

reclamantelor de a se stabili valoarea despăgubirilor la nivelul anului 2008

este nefondată, întrucât despăgubirea se acordă potrivit evaluării efectuate la

momentul efectuării raportului de expertiză.

Critica formulată în apel, prin care

reclamantele au invocat că sunt titularele dreptului de proprietate a etajului

2 din imobilul în litigiu a fost respinsă în raport cu conținutul dispoziției

nr. 6099 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București

din care rezultă că nu a fost restituit și etajul 2, acesta fiind înstrăinat în

baza Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei din urmă decizii au

declarat recurs reclamantele invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C.

proc. civ. în dezvoltarea cărora au susținut următoarele critici de

nelegalitate:

Aparent instanța de apel a analizat

doar criticile cu privire la dreptul de proprietate asupra spațiului situat la

etajul 2 al imobilului din litigiu, însă practic nu a analizat aceste critici,

reformulându-le, și ajungând la concluzia greșită că nu dețin niciun drept de

proprietate asupra spațiului aflat la etajul 2.

Au mai susținut că spațiul în litigiu le-a

fost restituit prin dispoziția nr. 7141/2006 emisă de Primarul General al Municipiului

București, iar prin hotărârea nr. 108/2010, expropriatorul le-a recunoscut calitatea

de proprietari, dispunând și plata unei despăgubiri, astfel încât în mod greșit

instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei expertize pentru evaluarea

spațiului situat la etajul 2 al imobilului.

Reclamantele - recurente au mai invocat

încălcarea dreptului la dovedirea prejudiciului moral, întrucât instanța de judecată

a anulat capătul de cerere privind daunele morale ca netimbrat.

Examinând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate și a actelor dosarului Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

Criticile recurenților urmează a fi analizate

din perspectiva cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., neputând fi încadrate, în raport de conținutul lor în cazurile invocate de

pct. 5 și 8 ale aceluiași art. 304.

Nelegalitatea îndeplinirii procedurii de

citare se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv încălcarea

formelor de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În

speță, reclamantele - recurente critică faptul că prin expertiza

dispusă de prima instanță a fost expertizat un alt imobil decât cel din litigiu

și că în mod greșit a fost anulat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale

ca netimbrat, deci nu invocă un viciu de procedură.

Faptul că instanța de apel nu a încuviințat

o nouă expertiză nu constituie o încălcare a formelor de procedură pentru a fi încadrată

în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Deși recurentele invocă și dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv

de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic

dedus judecății ci la interpretarea greșită a probelor, care nu constituie motiv

de casare ori de modificare a deciziei.

Modul în care instanța de apel a interpretat,

în stabilirea situației de fapt, expertiza tehnică dispusă de prima instanță și

dispozițiile de restituire emise de Primarul General al Municipiului București nu

pot face obiect de analiză în recurs.

Recurentele - reclamante nu au formulat

în concret nicio critică referitoare la calitatea motivării deciziei de apel, de

natura celor descrise în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv absența motivelor

care au condus la adoptarea soluției ori existența unor motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Nici critica întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la aplicarea greșită a legii nu este

întemeiată.

În

baza dispoziției nr. 6093 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul

General al Municipiului București, emisă conform Legii nr. 10/2001, s-a restituit

în natură, în proprietatea reclamanților imobilul situat în București, str. B.,

sector 1, compus din construcții de tip B și tip A (S+P+3) cu excepția apartamentului

nr. 2 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului

de vânzare -cumpărare, cu cota de teren aferentă în suprafața de 15,21 m.p., și

a etajului 2 împreună cu terenul aferent în suprafața de 47,32 m.p., și teren în

suprafață de 309,47 m.p, din suprafața totală de 372,00 m.p.

Prin dispoziția nr. 7141 din 14 decembrie

2006, emisă de Primarul General al Municipiului București, a fost modificat

art. 1 al dispoziției nr. 6099 din 19 iunie 2006 în sensul că s-a restituit în

natură în proprietatea reclamanților imobilul

situat în București, str. B., sector 1, compus din teren în suprafață de 325,11

m.p. din suprafața totală de 372,00 m.p. și construcții de tip (b) și tip A (S+P+3),

(cu excepția apartamentului nr. 2 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995,

conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 134/112/1998, cu cota aferentă de

teren în suprafață de 15,21 m.p. și a apartamentului nr. 3 situat la etajul 2, vândut

în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 9/112/2000

cu cota de teren aferentă în suprafață de 31,68 m.p.), care se identifică conform

planului topografic scara 1: 500.

Celelalte prevederi ale dispozițiilor

nr. 6099 din 19 iunie 2006 au rămas neschimbate.

Prin sentința civilă nr. 728 din 5 mai

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă, s-a dispus exproprierea

pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului proprietatea pârâților

N.M. și M.N. situat în București, str. B., etaj 2, apartament 3, Sector 1 cu suprafața

utilă de 99,07 m.p., împreună cu cota indiviză din părțile de folosință comună și

31,68 m.p. teren aflat sub construcție.

Prin urmare, reclamantele nu au făcut dovada

dreptului de proprietate asupra etajului 2 al imobilului în litigiu astfel încât

în mod corect acțiunea a fost respinsă.

Referitor la greșita anulare a capătului

de cerere privind acordarea daunelor morale, din considerentele hotărârii primei

instanțe rezultă că a fost respins și nu anulat ca netimbrat dat fiind că acest

capăt de cerere este accesoriu cererii principale de stabilire a despăgubirilor

și subsecvent cererii de obligare la finalizarea exproprierii.

Cum reclamantele nu au calitatea de proprietari

ai apartamentului nr. 3 expropriat nu au nici calitatea de a ataca hotărârea de

expropriere, întrucât nu are ca efect micșorarea patrimoniului acestora.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul formulat de reclamanți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții

B.C.M., M.M. și M.S.G.

împotriva

deciziei civile nr. 396 A din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.