ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 102/2005

Asupra recursului în anulare

de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Judecătoria Turda, prin

sentința penală nr. 349 din 17 iunie 2003, a condamnat pe inculpata G.F.A. la 6

luni închisoare și, respectiv 2 ani închisoare pentru infracțiunile de fals în

înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, prevăzute de art. 290 și art. 215

alin. (2) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) din același cod, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare.

Totodată, în temeiul art. 81

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 4 ani.

S-a reținut că, la 21

decembrie 2000, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui

apartament, inculpata a indus în eroare partea vătămată T.M., afirmând că este

proprietară, deși înstrăinase imobilul la 2 decembrie 1999, unei alte persoane.

Împotriva acestei hotărâri,

definitivă prin neapelare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare susținând că pentru

infracțiunea de înșelăciune instanța a stabilit o pedeapsă în alte limite decât

cele prevăzute de lege și că în mod greșit, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.

85 C. pen., cu privire la condamnarea anterioară a acesteia.

Recursul în anulare este

fondat.

Conform art. 215 alin. (2) C.

pen., înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori

alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar

dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică

regulile privind concursul de infracțiuni.

Potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu

prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât,

fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în

condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele

precedente, după distincțiile acolo arătate.

În cauză, instanța deși a

stabilit o încadrare juridică corectă faptei comise de inculpată, a condamnat-o

eronat, la o pedeapsă de numai 2 ani închisoare în absența reținerii

circumstanțelor atenuante, care oricum, nu se justifică. S-a aplicat astfel, o

pedeapsă în alte limite decât cele legale.

Pe de altă parte, potrivit art.

85 alin. (1) C. pen., dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o

infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea

sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa

închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea

condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz,

dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Ori, Judecătoria Turda, prin

sentința penală nr. 77 din 9 februarie 2001, menținută prin decizia penală nr. 262

din 7 mai 2001 a Tribunalului Cluj, definitivă prin nerecurare la 18 mai 2001 a

condamnat pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare, pentru comiterea, în

perioada aprilie 1998 – iulie 1999, a infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.

215

1

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsă a cărei

executare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4

ani.

Instanța trebuia deci, să

constate că inculpata a săvârșit faptele deduse în prezent judecății la 21

decembrie 2000, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, în

condițiile pluralității de infracțiuni, sub forma concursului real.

Trebuia de asemenea, să facă

aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) C. pen., în sensul anulării

suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită

prin sentința penală nr. 77 din 9 februarie 2001, și contopirii acesteia,

conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, cu

pedeapsa stabilită în limitele legale în prezenta cauză.

În consecință, se va admite

recursul în anulare, se va casa hotărârea pronunțată, se va modifica pedeapsa

stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune și se va face aplicarea

dispozițiilor art. 85 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa prin

privare de libertate, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 349 din 17 iunie 2003 a

Judecătoriei Turda, privind pe inculpata G.F.A.

Casează hotărârea atacată numai

cu privire la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune, pentru

neaplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen. și cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei dispusă.

Rejudecând cauza, înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedepsele

stabilite repunându-le în individualitatea lor și anume:

- 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de fals prevăzută de art. 290 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

Modifică pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea de înșelăciune în sensul că o condamnă pe inculpată la 3

ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen.,

anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare, de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 77 din 9 februarie 2001 a Judecătoriei Turda.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa de 2 ani

închisoare cu pedepsele de 6 luni și respectiv 3 ani închisoare, aplicate în

prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare.

Face aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

Înlătură aplicarea art. 81 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii casate.

Onorariul de avocat, pentru

apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2005.