ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 123/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 81/F-CONT

din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a hotărât respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii

prin care reclamantul U.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Sănătății, anularea Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009 emis de pârât.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Conform susținerilor reclamantului

Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009 i-a fost comunicat în luna noiembrie

2009, iar plângerea prealabilă a formulat-o la data de 25 februarie 2010, cu

motivarea că la data respectivă Guvernul era provizoriu și la fel și ministru

care conducea activitatea instituției emitente a ordinului în discuție.

Or, potrivit textului art. 7 din

Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

În speță, așa cum s-a arătat și cum

s-a consemnat în practicaua sentinței reclamantul a recunoscut că nu s-a

adresat autorității emitente a ordinului atacat în termenul prevăzut de lege,

pentru revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ contestat.

Motivarea respectării dispoziției

legale, pe considerentul expus de reclamant, nu poate fi primită atâta timp cât

dispoziția legală este imperativă și nici părțile, după cum nici instanța de

judecată, nu pot deroga de la aceasta.

Împotriva sentinței civile nr. 81/F-CONT

din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul U.I. invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a

susținut în esență următoarele:

Astfel, recurentul arată că instanța

de fond, admițând excepția tardivității, a interpretat în mod greșit legea,

respectiv dispozițiile art. 7 din LCA, care pentru motive temeinice permit

depășirea termenului de formulare a plângerii prealabile cu încă șase luni; în

acest sens, susține recurentul că la dosarul cauzei se află atașată dovada

demersurilor făcute la autoritatea emitentă a actului contestat cu respectarea

termenului de 6 luni prevăzut de lege, în opinia sa reprezentând motive

temeinice, în sensul art. 4 din LCA, împrejurarea că, în acea perioadă, atât

ministrul sănătății cât și întreg Guvernul ara demis, așa încât procedura

prealabilă nu putea fi făcută decât după depășirea respectivelor impedimente.

Mai consideră recurentul că

interpretarea greșită a legii este confirmată și de faptul că instanța de fond

nu a reținut faptul că la data emiterii ordinului contestat se afla în

concediul medical, fiind , astfel în imposibilitate de a avea cunoștință de

existența ordinului de eliberare din funcție, ce face obiectul prezentei

contestații.

Printr-o ultimă critică formulată,

susține recurentul că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea

completatoare a acțiunii, pe motivul depășirii primei zile de înfățișare, în

condițiile în care, anterior fusese solicitată acordarea unui termen pentru

angajarea unui apărător.

Analizând hotărârea atacată prin

prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art.

304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate

în continuare.

Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. coroborat cu art. 7 LCA, procedura prealabilă administrativă este

reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul

administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de

lege atrage inadmisibilitatea acțiunii. Termenele reglementate de art. 7 alin.

(1) și (7) din LCA, în care poate fi formulată plângerea prealabilă, își

găsește rațiunea în considerente ce țin de respectarea principiului securității

și stabilității raporturilor juridice

Așadar, recurentul era obligat

potrivit art. 7 alin. (1) din LCA, înainte de a se fi adresat instanței de

contencios administrativ, să solicite autorității emitente revocarea în tot sau

în parte a Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009, în termen de 30 de zile de

la data comunicării actului administrativ individual, termen care pentru motive

temeinice, putea fi prelungit până la 6 luni de la data emiterii actului

administrativ contestat.

În cauză, cum actul administrativ

unilateral contestat a fost comunicat recurentului la sfârșitul lunii noiembrie

iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 1 martie 2010, fără a se

face dovada, în cauză, a existenței unor motive temeinice, care să atragă

incidența dispozițiile art. 7 alin. (7) LCA, în mod corect instanța de fond a

conchis asupra inadmisibilității cererii reclamatului în raport cu exigența termenului

imperativ de 30 de zile reglementat de art. 7 alin. (1) din LCA.

Înalta Curte va înlătura, astfel,

toate criticile formulate de recurent, constatând că fiind nefondate

susținerile potrivit cărora interimatul de la nivelul conducerii Ministerului

Sănătății ar putea fi reținut drept motiv temeinic, în sensul art. 7 alin. (7)

din LCA, în condițiile în care activitatea respectivei autorități publice nu a

fost afectată de împrejurarea invocată de recurent.

Toate considerentele expuse, converg

către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și

legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul U.I. împotriva sentinței nr. 81/F-CONT din 30 aprilie

2010

a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

ianuarie 2011.