ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5088/2011

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 123 din 12 ianuarie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul U.I. împotriva

sentinței nr. 81/F-CONT din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, prin

decizia nr. 1875 din 30 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul U.I. împotriva sentinței nr. 19/F-CONT din 22 ianuarie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța

aceste decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că în

mod corect au apreciat instanțele de fond că acțiunile formulate de reclamant

sunt inadmisibile, hotărârile recurate fiind temeinice și legale, în raport cu

prevederile art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., coroborat cu art. 7 din Legea

nr. 554/2004, potrivit cărora procedura prealabilă administrativă, pe care

recurentul a realizat-o tardiv și fără a invoca motive temeinice, este o

condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ.

Împotriva deciziilor

nr. 123 din 12 ianuarie 2011 și nr. 1875 din 30 martie 2011, pronunțate de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a formulat contestație în anulare U.I., invocând prevederile art. 318 din C.

proc. civ.

Se invocă în contestația

în anulare faptul că decizia nr. 123/2011, prin care s-a respins recursul

formulat împotriva sentinței civile nr. 81/F CONT din 30 aprilie 2010 a Curții

de Apel Pitești este rezultatul unei erori materiale.

Aceasta deoarece ordinul

de eliberare din funcție este lovit de nulitate absolută, iar în ceea ce privește

plângerea prealabilă se arată că a formulat-o cu depășirea termenului de 30 de zile

dar invocă contestatorul în cauză existau motive temeinic justificate deoarece a

solicitat conexarea dosarelor aflate pe rolul Curții de Apel Pitești, cerere refuzată

în mod nejustificat de către instanța de recurs.

Se arată că ambele decizii

pronunțate în recurs contestate pe calea contestației în anulare aveau ca obiect

ordinul de eliberare din funcție emis de intimat din 16 noiembrie 2009 privind funcția

de manager al Spitalului de Recuperare B.

În ședința publică din

1 noiembrie 2011 Curtea în baza art. 164 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ.

a dispus conexarea Dosarelor nr. 5304/1/2011 și nr. 5306/1/2011 având în vedere

faptul că în ambele dosare se contestă aceleași decizii existând identitate de părți,

obiect și cauză.

În aceeași ședință, contestatorul

își precizează temeiul juridic al formulării contestației în anulare în sensul aplicării

dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ.

Analizând contestația

în anulare formulată de contestatorul U.I. în baza art. 318 din C. proc. civ. împotriva

deciziilor nr. 123 din 12 ianuarie 2011 și nr. 1875 din 30 martie 2011 pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 318 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 123 din

17 ianuarie 2011 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios

administrativ și fiscal , în Dosarul nr. 472/46/2010 s-a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamantul-contestator împotriva sentinței civile nr. 81/F-CONT din

30 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ

și fiscal .

Prin sentința civilă

nr. 81/F CONT din 30 aprilie 2010 s-a respins acțiunea reclamantului având ca obiect

anularea Ordinului nr. 211 din 16 noiembrie 2009 emis de intimat ca inadmisibil,

pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin decizia nr. 1875

din 30 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1502/46/2009 s-a respins ca nefondat

recursul declarat de contestatorul –recurent, recurs declarat împotriva sentinței

civile nr. 19/F-CONT din 22 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 19/F-CONT din 22 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești a respins ca inadmisibilă

acțiunea reclamantului formulată împotriva Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009

ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Ambele decizii contestate

pe calea contestației în anulare în baza art. 318 din C. proc. civ. au ca obiect

soluții de fond pronunțate de Curtea Apel Pitești în dosare diferite dar care au

ca obiect comun și au avut o soluționare pe excepție identică . În ambele dosare

s-a solicitat de contestator anularea Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009 emis

de intimat prin care s-a dispus eliberarea contestatorului din funcția de manager

al Spitalului de recuperare Brădit, iar soluția pronunțată în ambele dosare a fost

respingerea acțiunii reclamantului-contestator, ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluțiile pronunțate de

Curtea de Apel Pitești au fost menținute de către instanța de recurs prin respingerea

recursurilor ca nefondate prin deciziile contestate în prezenta cauză, menținând

o situație de fapt aceea că în cauză acțiunea este inadmisibilă pe motiv că procedura

prealabilă, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii nu a fost îndeplinită cu

respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Contestația în anulare

a fost întemeiată de contestator pe dispozițiile art. 318 alin. (1) din C. proc.

civ.

Verificând contestația

formulată, întemeiată pe aceste dispoziții și verificând în concret motivele invocate,

Curtea apreciază că în cauză nu există o eroare materială esențială de natură să

fi determinat soluțiile din recurs contestate, iar pe de altă parte nu se poate

reține că respingând recursul s-a omis din greșeală să se cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

În primul rând soluțiile

contestate, pronunțate prin deciziile nr. 123/2011 și nr. 1875/2001 au fost de respingere

a recursurilor ca nefondate în fiecare dosar în parte neputându-se reține existența

unei greșeli materiale care să fi determinat această soluție. Soluționarea nu a

fost prin admiterea unei excepții de procedură, iar respingerea ca nefondat a recursului

în ambele dosare a fost o consecință a aprecierii instanței de recurs în sensul

temeiniciei și legalității soluțiilor de fond recurate.

Contestatorul invocă în

contestația în anulare motive care nu se încadrează în dispozițiile art. 318 din

C. proc. civ. deoarece privesc legalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel

Pitești în ambele dosare fapt care excede dispozițiile art. 318 alin. (1) din C.

proc. civ. contestatorul invocând în concret motive de recurs respectiv de aplicare

a legii conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., motive care nu

se încadrează în dispozițiile speciale prevăzute pentru promovarea unei căi extraordinare

de atac, motive care sunt expres prevăzute de lege.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 320 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge ca nefondată

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de U.I.

împotriva deciziilor nr. 123 din 12 ianuarie 2011 și nr. 1875 din 30 martie 2011

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2011.