ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2247/2011

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 24 august 2010

a fost s-a înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova plângerea formulată de

petentul T.M. împotriva rezoluțiilor nr. 506/P/2010, nr. 507/P/2010, nr. 508/P/2010,

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluții prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații G.M., M.N.F., S.T., V.S.,

P.R. și V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva

rezoluțiilor mai sus-arătate a formulat plângere petentul T.M., care a

solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor de neîncepere a

urmăririi penale, reținerea cauzei spre judecare și condamnarea făptuitorilor,

motivând, în esență, că din actele premergătoare efectuate rezultă suficiente

probe privind comiterea de către magistrații făptuitori a infracțiunilor de

abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., prin aceea că au împiedicat

petentul să își exercite profesia de avocat, neacceptând reprezentarea în

această calitate a petentului T.M., avocat în Baroul Bota.

În fața Curții

de Apel Craiova, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 278 alin. (2)

1

și art. 278 C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea 202/2010, întrucât încalcă dispozițiile art.

20 din Constituția României în sensul că se încalcă dreptul la un recurs

efectiv, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea

acestei excepții.

Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea din 19 mai

2011 a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului privind sesizarea Curții

Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate

invocate.

Pentru a

dispune astfel, Curtea a reținut următoarele:

Art. 20 din

Constituția României prevede următoarele: "alin. (1) Dispozițiile

constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi

interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor

Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte , iar alin.

(2) prevede că „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare

la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile

interne, au prioritate reglementările

internaționale,

cu excepția cazului în care Constituția României sau legile

interne

conțin dispoziții mai favorabile."

Faptul că

dispozițiile art. 278 alin. (2)

1

C. proc. pen. prevăd că plângerea

formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic

superior privind plângerea împotriva actelor procurorului este inadmisibilă și

faptul că hotărârea judecătorului prin care se soluționează plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată conform

dispozițiilor alin. (8) a art. 278

1

C. proc. pen. nu este supusă

căilor de atac, nu constituie o încălcare sau o limitare a unui drept

constituțional.

S-a statuat

constant în practica instanțelor judecătorești că o dispoziție legală care nu

face decât să reglementeze regimul căilor de atac nu poate avea legătura impusă

de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cu soluționarea cauzei în cadrul căreia

s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Astfel,

judecata propriu-zisă a plângerii împotriva rezoluțiilor de neîncepere a

urmăririi penale cu care a fost investită instanța nu este influențată de calea

de atac căreia i-ar putea fi supusă hotărârea ce se va pronunța.

Este de competența exclusivă a legiuitorului de a

institui regulile de

desfășurare a procesului penal în fața instanțelor.

Accesul liber

la justiție nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile

judecătorești, deoarece competența organelor judiciare și căile de atac sunt

stabilite exclusiv de legiuitor.

De altfel, în

ce privește dispozițiile art. 278 alin. (2)

1

C. proc. pen., s-a

constatat că excepția este inadmisibilă și pentru că nu are

legătură cu cauza întrucât obiectul cauzei îl

constituie plângere împotriva

soluțiilor de netrimitere în judecată,

conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. și nu plângere

împotriva actelor procurorului, conform art. 278 C. proc. pen.

În consecință,

constatându-se că motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate

nu privesc, în realitate, constituționalitatea legii ci vizează aspecte de

legiferare, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva

aceste încheieri petentul T.M. a declarat recurs.

Recursul este tardiv.

Potrivit art.

29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale, poate fi atacată cu recurs la

instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În speță,

încheierea atacată a fost pronunțată la 19 mai 2011 orele 15

15

iar

recursul a fost declarat abia la 24 mai 2011, cu mult peste termenul de 48 de

ore prevăzut de lege.

Astfel fiind,

recursul se învederează a fi tardiv și urmează să fie respins ca atare, în baza

art. 385

15

alin. (1) lit. a), teza

I

C. proc. pen.

În consecință,

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

tardiv, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva încheierii din 19 mai

2011 a Curții de Apel Craiova, secția

penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2386/54/2010.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2011.