ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2247/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 august 2010 a fost s-a înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluțiilor nr. 506/P/2010, nr. 507/P/2010, nr. 508/P/2010, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluții prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații G.M., M.N.F., S.T., V.S., P.R. și V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva rezoluțiilor mai sus-arătate a formulat plângere petentul T.M., care a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, reținerea cauzei spre judecare și condamnarea făptuitorilor, motivând, în esență, că din actele premergătoare efectuate rezultă suficiente probe privind comiterea de către magistrații făptuitori a infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., prin aceea că au împiedicat petentul să își exercite profesia de avocat, neacceptând reprezentarea în această calitate a petentului T.M., avocat în Baroul Bota. În fața Curții de Apel Craiova, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. (2) 1 și art. 278 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea 202/2010, întrucât încalcă dispozițiile art. 20 din Constituția României în sensul că se încalcă dreptul la un recurs efectiv, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea acestei excepții. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea din 19 mai 2011 a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut următoarele: Art. 20 din Constituția României prevede următoarele: "alin. (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte , iar alin. (2) prevede că „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția României sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." Faptul că dispozițiile art. 278 alin. (2) 1 C. proc.

pen. prevăd că plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior privind plângerea împotriva actelor procurorului este inadmisibilă și faptul că hotărârea judecătorului prin care se soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată conform dispozițiilor alin. (8) a art. 278 1 C. proc. pen. nu este supusă căilor de atac, nu constituie o încălcare sau o limitare a unui drept constituțional. S-a statuat constant în practica instanțelor judecătorești că o dispoziție legală care nu face decât să reglementeze regimul căilor de atac nu poate avea legătura impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cu soluționarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Astfel, judecata propriu-zisă a plângerii împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale cu care a fost investită instanța nu este influențată de calea de atac căreia i-ar putea fi supusă hotărârea ce se va pronunța. Este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului penal în fața instanțelor. Accesul liber la justiție nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența organelor judiciare și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor. De altfel, în ce privește dispozițiile art. 278 alin. (2) 1 C. proc. pen., s-a constatat că excepția este inadmisibilă și pentru că nu are legătură cu cauza întrucât obiectul cauzei îl constituie plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen. și nu plângere împotriva actelor procurorului, conform art. 278 C. proc. pen. În consecință, constatându-se că motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate nu privesc, în realitate, constituționalitatea legii ci vizează aspecte de legiferare, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva aceste încheieri petentul T.M. a declarat recurs. Recursul este tardiv. Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare. În speță, încheierea atacată a fost pronunțată la 19 mai 2011 orele 15 15 iar recursul a fost declarat abia la 24 mai 2011, cu mult peste termenul de 48 de ore prevăzut de lege.

Astfel fiind, recursul se învederează a fi tardiv și urmează să fie respins ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. a), teza I C. proc. pen. În consecință, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva încheierii din 19 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2386/54/2010. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2011.