ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9

aprilie 2009 de S.N.P. și însușită ulterior de G.A.D., au fost chemați în

judecată I.G.P.F. și M.A.I., solicitându-se anularea dispoziției din 16 martie

2009 și a Ordinului nr. 213935 din 13 aprilie 2009 prin care s-a dispus și

menținut sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 10% pe o

perioadă de 3 luni.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că, în calitate de comisar de poliție adjunct șef sector la P.F.H.,

județul Satu - Mare, a fost sancționat pentru abaterea prevăzută de art. 57 lit.

b) din Legea nr. 360/2002, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor

de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.

S-a mai arătat că în fișa postului

ocupat nu figura atribuția de a întocmi studii de caz privind trecerea ilegală

a frontierei, astfel încât în mod greșit s-a reținut săvârșirea abaterii

disciplinare.

Prin sentința nr. 208 din 28

octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.A.I.

și admițând acțiunea, a dispus anularea celor două acte administrative atacate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în esență că nu se poate reține vinovăția reclamantului

pentru neîntocmirea studiilor de caz în perioada 13 august 2008 – 4 martie

2009, întrucât avea calitatea de adjunct șef de sector, funcție ce nu implica

exercitarea unei astfel de atribuții.

Întrucât în intervalul 20 ianuarie 2009

– 4 martie 2009 când reclamantul a îndeplinit atribuțiile de șef de sector nu a

avut loc decât un singur eveniment de frontieră, neîntocmirea studiului de caz

doar cu privire la acest fapt nu justifică aplicarea sancțiunii disciplinare.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții M.A.I. și I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Ministerul a invocat lipsa calității

sale procesuale pasive, întrucât Ordinul nr. 213935/2009 nu constituie un act

administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci

reprezintă doar răspunsul la contestația formulată de reclamant împotriva

dispoziției de sancționare.

Ambii pârâți au criticat sentința pe

fondul litigiului, sub aspectul reținerii greșite de către instanță a

considerentului că reclamantului, în calitate de adjunct de șef de sector de

frontieră, nu i-ar fi revenit printre atribuțiile fișei postului și aceea de a

întocmi studii de caz pentru fiecare eveniment de frontieră în vederea

identificării deficiențelor și a cauzelor generatoare. Astfel, reclamantului îi

revenea sarcina conducerii activității operative la nivelul subunității și în

calitatea sa de adjunct, fiind obligat de a lua măsurile necesare de

eficientizare a activității de supraveghere, conform dispoziției din 25 iunie

2008 emisă de inspectorul general al Poliției Române de Frontieră.

De altfel, au mai arătat pârâții,

reclamantul a îndeplinit în mai multe rânduri atribuțiile șefului de sector, în

perioadele 13 august - 22 august 2008, 3 noiembrie – 20 noiembrie 2008, 20

ianuarie – 25 ianuarie 2009 și de la 30 ianuarie 2009 până în prezent,

exercitând toate prerogativele actului managerial, calitate în care avea

obligația de a cunoaște prevederile dispoziției susmenționate.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a fost corect respinsă, M.A.I. fiind, în calitate de autoritate

administrativă învestită prin lege cu atribuții de jurisdicție specială,

emitentul ordinului prin care s-a respins contestația, potrivit art. 61 alin. (1)

din Legea nr. 360/2002.

Nici criticile vizând fondul cauzei

nu sunt întemeiate, instanța de fond reținând în mod justificat lipsa

vinovăției reclamantului cu privire la abaterea disciplinară reținută în

sarcină, prevăzută de art. 57 lit. b) din aceeași lege, constând în neglijența

manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor

primite de la șefii ierarhici.

De menționat că inițial, în

conținutul abaterii era cuprinsă și încălcarea reglementărilor legale

referitoare la întocmirea notelor de cunoaștere, aspect asupra căruia s-a

renunțat ulterior, pe considerentul că reclamantul, potrivit fișei postului, nu

avea atribuții în acest sens, menținându-se însă aceeași sancțiune

disciplinară.

Instanța de fond a reținut corect

faptul că reclamantul nu avea, potrivit fișei postului de adjunct al șefului de

sector, atribuțiile specifice ce reveneau șefilor de strictură, pentru a se

întocmi studii de caz pentru evenimentele de frontieră.

Chiar și în scurtele perioade cât

reclamantul a îndeplinit funcția de șef de sector, având loc un singur

eveniment de frontieră, neîntocmirea studiului de caz aferent nu poate fi

considerată ca îndeplinind conținutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 57

lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de M.A.I. și I.G.P.F. împotriva sentinței nr. 208/CA/2009 - PI din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2010.