ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4640/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 54 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul I.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care solicita anularea Dispoziției nr. 282008 din 13 ianuarie 2009, emisă de cel de-al doilea pârât, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară „diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni". Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pertinența susținerilor reclamantului și, în final, caracterul fondat sau nefondat al plângerii formulate depind de răspunsul la următoarele întrebări: 1. Dacă petentul trebuie socotit ca fiind în timpul sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu; 2. Care sunt obligațiile ce reveneau petentului în cazul evenimentelor de felul celui care a declanșat ancheta finalizată cu sancționarea disciplinară a petentului; 3. Dacă incidentul care a condus la sancționarea petentului poate fi considerat ca un eveniment guvernat de regulile de procedură menționate la punctul 2;

4. Dacă aceste obligații au fost încălcate de o manieră care să justifice aplicarea unei sancțiuni disciplinare și dacă aceasta este legală sub aspectul cuantificării.

1. Având în vedere caracterul permanent și obligatoriu al serviciului polițienesc, fiind necontestat faptul că petentul a părăsit garnizoana fără să informeze comanda I.J.P.F Suceava (consemnarea în Registrul de părăsire al garnizoanei S.P.F Șiret nefiind suficientă din această perspectivă) și că între șeful de sector și adjunctul șefului de sector (petentul I.G.) nu a avut loc predarea postului ca urmare a revenirii din concediu a primului și plecării în concediu a celui din urma, văzând că cele două persoane și-au asumat împreună conducerea operațiunilor legate de evenimentul de frontieră în discuție, instanța de fond consideră că petentul se afla, la data producerii evenimentului de frontieră, în exercitarea atribuțiilor de serviciu; 2. Conform capitolului D pct. 5 din fișa postului, petentul avea obligația de a soluționa, conform reglementărilor legale, evenimentele de frontieră, raportând imediat de la constatare sau din momentul ce a fost anunțat, șefului de sector, făcând propunerile de rezolvare și reglementare legale.

Potrivit anexei nr. 2, Cod 204 din OMI nr. 0442/2002 privind raportarea evenimentelor și pct. 1 alin. (2) din Dispoziția 1GPF nr. 82180 din 26 mai 2005, toate evenimentele grave se vor transmite urgent telefonic și în scris folosind codul 204, inclusiv infracțiunile descoperite de structurile teritoriale cu privire la migrația ilegală. 3. Cu siguranță, anvergura responsabilității unui șef de sector al Poliției de Frontieră implică luarea unor decizii constând în a distinge între fapte puțin însemnate și evenimente și în consecință, de a decide raportarea sau neraportarea acestora superiorilor; în acest context, reclamantul încearcă să sugereze că descoperirea urmelor de pași, neconfirmate în prima fază de partea ucraineană, constituie un fapt minor și nu un eveniment (definiție DEX - întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate).

Dar, se arată în considerentele sentinței atacate, în condițiile în care petentul își desfășoară activitatea în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră, un serviciu ale cărui principale atribuții sunt legate de prevenirea și combaterea trecerilor ilegale ale frontierei de stat și a contrabandei, descoperirea de urme de trecere ilegală constituie un eveniment de frontieră din cele la care se referă textele citate la punctul 2 al considerentelor. 4. Analizând faptele, așa cum au fost prezentate în raportul de cercetare prealabilă, raport susținut de declarațiile și rapoartele martorilor, instanța de fond a constatat că, informat de agentul U.V. despre evenimentul de la S.F. 821, petentul a dispus dispecerului de serviciu să nu transmită un raport preliminar către dispeceratul I.P.F.

Suceava ci să solicite efectuarea de verificări de partea ucraineană, urmând ca această raportare să se facă în funcție de rezultatul cercetărilor efectuate de partea ucraineană. Se arată în considerentele sentinței atacate, că procedurile de lucru amintite (cele din fișa postului, Ordinul MI nr. 0342/2008 și Disp. I.G.P.F. 82180 din 26 mai 2005) nu permiteau petentului aprecieri personale sub aspectul confirmării urmelor de trecere pe partea ucraineană de frontieră, ci îl obligau pe acesta la raportarea evenimentului, așa încât încălcarea de către acesta a obligațiilor de serviciu este în afara oricăror îndoieli, atrăgând incidența dispozițiilor art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002. Cât privește sancțiunea aplicată, având în vedere că sistemul sancțiunilor este organizat pe 5 nivele de gravitate, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea prevăzută de art. 58 lit. b), adică una de o gravitate redusă, Curtea a găsit-o proporțională cu fapta comisă.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pt. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că sancțiunea disciplinară aplicată este nelegală întrucât evenimentul frontier nu a avut loc în timpul programului său de lucru. Se arată că nu a existat un caz de excepție și nici nu a fost săvârșită o infracțiune flagrantă în sensul art. 465 C. proc. pen. astfel că îndeplinirea atribuțiilor de serviciu trebuie raportată la durata normală a programului de lucru. Se menționează și faptul că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa cu privire la raportarea eveniment frontier întrucât obligația de raportare exista numai dacă se confirma un astfel de eveniment, ori, din verificările efectuate de partea ucraineană acesta nu s-a confirmat, la acel moment.

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (I.G.P.F.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se apreciază, în esență, că recurentul nu și-a îndeplinit atribuțiile ce erau prevăzute în fișa postului, astfel că sancțiunea a fost aplicată în mod legal. De asemenea, la 9/10 august 2008, s-a comis o faptă de natură penală, respectiv săvârșirea de către A.N. (autor necunoscut) a infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, fiind înregistrat în acest sens dosarul cu nr. 2735/P din 5 septembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat.

Necontestat este faptul că la data de 09/10 august 2008 a avut loc un eveniment de frontieră, constând în trecere ilegală a frontierei de stat în raionul punctului de trecere SF 821, la granița cu Ucraina, confirmat prin înregistrarea unei cauze privind infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, sub nr. 2735/P din 5 septembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin procesul verbal al I.J.P.F. Suceava din 5 septembrie 2008 cât și prin adresa Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei, Regionala Frontierei de Vest Detașamentul de Grăniceri Cernăuți (filele 116, 130 - dosar nr. 91/39/2009 al Curții de Apel Suceava).

Prin urmare, dată fiind existența acestui eveniment de frontieră nu poate fi reținută apărarea recurentului în sensul că nu a existat cazul unei infracțiuni flagrante care să impună intervenția sa, conform atribuțiilor din fișa postului, în afara orelor de program, astfel cum dispun prevederile art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr. 104/2001, privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, coroborate cu cele ale art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

Necontestat este și faptul că, în cazul unui eveniment frontier potrivit Procedurii privind organizarea și desfășurarea activităților de prevenire și combatere a contrabandei nr. S/ 18091993 din 17 ianuarie 2008 și a Procedurii privind activitățile ce se desfășoară în cazul constatării unei infracțiuni de trecere a frontierei de stat nr. S/18091990 din 17 ianuarie 2008, trebuiau dispuse măsuri concrete în conformitate cu procedurile de lucru în astfel de situații, impunându-se și raportarea evenimentului la Dispeceratul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Suceava, astfel cum prevăd și dispozițiile anexei nr. 2 ale Ordinului Ministrului de Interne nr. 0342/2002 privind raportarea evenimentului și pct. 1 alin. (2) din Dispoziția I.G.P.F.

nr. 82180 din 26 mai 2005. Mai mult, aceste responsabilității și sarcini reveneau recurentului-reclamant, fapt ce rezultă din fișa postului acestuia (filele 56-58 dosar fond). Cum însuși recurentul confirmă în cererea de recurs că avea obligația de a raporta evenimentul de frontieră în cazul confirmării și cum acesta s-a confirmat, conform dovezilor menționate anterior, rezultă că în mod corect a fost reținută abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 în ceea ce-l privește, prin Dispoziția nr. 282008 din 13 ianuarie 2009 contestată în cauză. În consecință, susținerile recurentului sunt nefondate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală, neputând fi reținută incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.G. împotriva sentinței nr. 54 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.