ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4640/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 54 din 15

februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamantul I.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care

solicita anularea Dispoziției nr. 282008 din 13 ianuarie 2009, emisă de cel

de-al doilea pârât, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară

„diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o

perioadă de 3 luni".

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că pertinența susținerilor reclamantului și, în final,

caracterul fondat sau nefondat al plângerii formulate depind de răspunsul la

următoarele întrebări:

fiind în timpul sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu;

petentului în cazul evenimentelor de felul celui care a declanșat ancheta finalizată

cu sancționarea disciplinară a petentului;

sancționarea petentului poate fi considerat ca un eveniment guvernat de

regulile de procedură menționate la punctul 2;

încălcate de o manieră care să justifice aplicarea unei sancțiuni disciplinare

și dacă aceasta este legală sub aspectul cuantificării.

permanent și obligatoriu al serviciului polițienesc, fiind necontestat faptul

că petentul a părăsit garnizoana fără să informeze comanda I.J.P.F Suceava

(consemnarea în Registrul de părăsire al garnizoanei S.P.F Șiret nefiind

suficientă din această perspectivă) și că între șeful de sector și adjunctul

șefului de sector (petentul I.G.) nu a avut loc predarea postului ca urmare a

revenirii din concediu a primului și plecării în concediu a celui din urma,

văzând că cele două persoane și-au asumat împreună conducerea operațiunilor

legate de evenimentul de frontieră în discuție, instanța de fond consideră că

petentul se afla, la data producerii evenimentului de frontieră, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu;

fișa postului, petentul avea obligația de a soluționa, conform reglementărilor

legale, evenimentele de frontieră, raportând imediat de la constatare sau din

momentul ce a fost anunțat, șefului de sector, făcând propunerile de rezolvare

și reglementare legale. Potrivit anexei nr. 2, Cod 204 din OMI nr. 0442/2002

privind raportarea evenimentelor și pct. 1 alin. (2) din Dispoziția 1GPF nr.

82180 din 26 mai 2005, toate evenimentele grave se vor transmite urgent

telefonic și în scris folosind codul 204, inclusiv infracțiunile descoperite de

structurile teritoriale cu privire la migrația ilegală.

responsabilității unui șef de sector al Poliției de Frontieră implică luarea

unor decizii constând în a distinge între fapte puțin însemnate și evenimente

și în consecință, de a decide raportarea sau neraportarea acestora

superiorilor; în acest context, reclamantul încearcă să sugereze că

descoperirea urmelor de pași, neconfirmate în prima fază de partea ucraineană,

constituie un fapt minor și nu un eveniment (definiție DEX - întâmplare

importantă, fapt de mare însemnătate).

Dar, se arată în considerentele

sentinței atacate, în condițiile în care petentul își desfășoară activitatea în

cadrul Sectorului Poliției de Frontieră, un serviciu ale cărui principale

atribuții sunt legate de prevenirea și combaterea trecerilor ilegale ale

frontierei de stat și a contrabandei, descoperirea de urme de trecere ilegală

constituie un eveniment de frontieră din cele la care se referă textele citate

la punctul 2 al considerentelor.

fost prezentate în raportul de cercetare prealabilă, raport susținut de declarațiile

și rapoartele martorilor, instanța de fond a constatat că, informat de agentul U.V.

despre evenimentul de la S.F. 821, petentul a dispus dispecerului de serviciu

să nu transmită un raport preliminar către dispeceratul I.P.F. Suceava ci să

solicite efectuarea de verificări de partea ucraineană, urmând ca această

raportare să se facă în funcție de rezultatul cercetărilor efectuate de partea

ucraineană.

Se arată în considerentele sentinței

atacate, că procedurile de lucru amintite (cele din fișa postului, Ordinul MI

nr. 0342/2008 și Disp. I.G.P.F. 82180 din 26 mai 2005) nu permiteau petentului

aprecieri personale sub aspectul confirmării urmelor de trecere pe partea

ucraineană de frontieră, ci îl obligau pe acesta la raportarea evenimentului,

așa încât încălcarea de către acesta a obligațiilor de serviciu este în afara

oricăror îndoieli, atrăgând incidența dispozițiilor art. 57 lit. b) din Legea

nr. 360/2002.

Cât privește sancțiunea aplicată,

având în vedere că sistemul sancțiunilor este organizat pe 5 nivele de

gravitate, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea prevăzută de art. 58 lit.

b), adică una de o gravitate redusă, Curtea a găsit-o proporțională cu fapta

comisă.

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pt. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că sancțiunea

disciplinară aplicată este nelegală întrucât evenimentul frontier nu a avut loc

în timpul programului său de lucru.

Se arată că nu a existat un caz de

excepție și nici nu a fost săvârșită o infracțiune flagrantă în sensul art. 465

C. proc. pen. astfel că îndeplinirea atribuțiilor de serviciu trebuie raportată

la durata normală a programului de lucru.

Se menționează și faptul că în mod

greșit s-a reținut vinovăția sa cu privire la raportarea eveniment frontier întrucât

obligația de raportare exista numai dacă se confirma un astfel de eveniment, ori,

din verificările efectuate de partea ucraineană acesta nu s-a confirmat, la

acel moment.

Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră (I.G.P.F.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Se apreciază, în esență, că

recurentul nu și-a îndeplinit atribuțiile ce erau prevăzute în fișa postului,

astfel că sancțiunea a fost aplicată în mod legal.

De asemenea, la 9/10 august 2008,

s-a comis o faptă de natură penală, respectiv săvârșirea de către A.N. (autor

necunoscut) a infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută

și pedepsită de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, fiind înregistrat în acest

sens dosarul cu nr. 2735/P din 5 septembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți.

Înalta Curte de Casație și Justiție

analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat.

Necontestat este faptul că la data

de 09/10 august 2008 a avut loc un eveniment de frontieră, constând în trecere

ilegală a frontierei de stat în raionul punctului de trecere SF 821, la granița

cu Ucraina, confirmat prin înregistrarea unei cauze privind infracțiunea de

trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 70 din O.U.G.

nr. 105/2001, sub nr. 2735/P din 5 septembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin procesul verbal al I.J.P.F. Suceava din 5

septembrie 2008 cât și prin adresa Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei,

Regionala Frontierei de Vest Detașamentul de Grăniceri Cernăuți (filele 116,

130 - dosar nr. 91/39/2009 al Curții de Apel Suceava).

Prin urmare, dată fiind existența

acestui eveniment de frontieră nu poate fi reținută apărarea recurentului în

sensul că nu a existat cazul unei infracțiuni flagrante care să impună

intervenția sa, conform atribuțiilor din fișa postului, în afara orelor de

program, astfel cum dispun prevederile art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr. 104/2001,

privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, coroborate cu

cele ale art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul

Polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

Necontestat este și faptul că, în

cazul unui eveniment frontier potrivit Procedurii privind organizarea și

desfășurarea activităților de prevenire și combatere a contrabandei nr. S/

18091993 din 17 ianuarie 2008 și a Procedurii privind activitățile ce se

desfășoară în cazul constatării unei infracțiuni de trecere a frontierei de

stat nr. S/18091990 din 17 ianuarie 2008, trebuiau dispuse măsuri concrete în

conformitate cu procedurile de lucru în astfel de situații, impunându-se și

raportarea evenimentului la Dispeceratul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Suceava, astfel cum prevăd și

dispozițiile anexei nr. 2 ale Ordinului Ministrului de Interne nr. 0342/2002

privind raportarea evenimentului și pct. 1 alin. (2) din Dispoziția I.G.P.F. nr.

82180 din 26 mai 2005.

Mai mult, aceste responsabilității

și sarcini reveneau recurentului-reclamant, fapt ce rezultă din fișa postului acestuia

(filele 56-58 dosar fond).

Cum însuși recurentul confirmă în

cererea de recurs că avea obligația de a raporta evenimentul de frontieră în

cazul confirmării și cum acesta s-a confirmat, conform dovezilor menționate

anterior, rezultă că în mod corect a fost reținută abaterea disciplinară

prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 în ceea ce-l privește, prin

Dispoziția nr. 282008 din 13 ianuarie 2009 contestată în cauză.

În consecință, susținerile

recurentului sunt nefondate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind

temeinică și legală, neputând fi reținută incidența prevederilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul I.G. împotriva sentinței nr. 54 din 15

februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28

octombrie 2010.