ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 mai 2010, reclamantul I.N. a chemat în judecată Inspectoratul Județean de Poliție Suceava și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea dispoziției nr. 3860 din 4 noiembrie 2009 prin care a fost sancționat disciplinar pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 „neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori a dispozițiilor șefilor ierarhici”. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în calitate de comisar șef la Inspectoratul Județean de Poliție Suceava a fost sancționat prin dispoziția nr. 572/2009 cu trecerea într-o funcție inferioară, până la nivelul de bază al gradului profesional deținut, pentru ca ulterior, în urma admiterii contestației, să i se înlocuiască sancțiunea cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni.

În susținerea acțiunii, reclamantul a invocat atât nelegalitatea cercetării prealabile, prin încălcarea dispozițiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, cât și netemeinicia actului administrativ contestat, arătând că nu s-a dovedit săvârșirea abaterilor disciplinare ce i-au fost reținute în sarcină. Prin sentința nr. 270 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că au fost respectate cerințele legale pentru efectuarea cercetării prealabile, reclamantul fiind citat pentru a i se aduce la cunoștință sesizarea și a propune probe în apărare, împrejurarea că nu s-a prezentat și nu a depus rapoarte explicative neputând conduce la concluzia nerespectării prevederilor legale în desfășurarea cercetării prealabile.

Instanța de fond a constatat temeinicia sancțiunii, reclamantul săvârșind faptele reținute de comisia de disciplină ce constituie abateri disciplinare, respectiv neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Referitor la aspectul privind gestionarea defectuoasă a petiției formulate de P.L., cetățean ucrainean, reclamantul a arătat că, deși nu avea competența de a o soluționa, a propus clasarea reclamației întrucât din declarațiile polițiștilor vizați în plângere și ale martorului prezent la incident, a rezultat că nu se confirmă agresiunea reclamată, lucrarea fiind apoi predată la secretariatul unității, urmând ca decizia finală să fie luată de conducerea inspectoratului.

Cu privire la cea de-a doua faptă, reținută ca abatere disciplinară, privind controlul efectuat la SC T.P.C. SRL Verești, reclamantul a învederat că a respectat instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 1000/2005 privind documentele neclasificate, lăsând pentru administratorul societății un exemplar al actului nr. 27147 din 5 mai 2009 al Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava adresat Secției Suceava a Gărzii Financiare, fapt ce încadrează în limitele legii și nu a adus vreun prejudiciu cercetării penale declanșate împotriva firmei pentru evaziune fiscală.

De asemenea, reclamantul a criticat sentința și sub aspectul că nu s-a reținut încălcarea prevederilor prevăzute de Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind ascultarea polițistului cercetat disciplinar și garantarea dreptului la apărare, întrucât nu a fost audiat de Comisia de disciplină, nu a avut posibilitatea că cunoască nemijlocit raportul de cercetare prealabilă și probele administrate și nu au fost audiați și martorii propuși în apărare. Totodată, reclamantul a invocat gravitatea sancțiunii aplicate, în condițiile în care nu s-a ținut cont de lipsa prejudiciului sau a consecințelor juridice și nici de activitatea desfășurată în ultimii 3 ani, când a fost evaluat cu calificativul „ foarte bine”.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, procedura de stabilire a răspunderii disciplinare a polițiștilor pentru săvârșirea vreuneia din abaterile disciplinare prevăzute de art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului se desfășoară cu respectarea dispozițiilor art. 59 din lege și a prevederilor Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administrației și Internelor.

În cauză, critica privind nerespectarea prevederilor privind efectuarea cercetării prealabile este nefondată, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că în repetate rânduri s-a încercat contactarea reclamantului pentru a i se aduce la cunoștință materialul de sesizare, respectiv raportul de cercetare prealabilă, solicitându-i-se să depună raport explicativ, fără ca reclamantul să se prezinte ori să propună administrarea de probe în apărare. Cât privește abaterile reținute în sarcina reclamantului, săvârșirea acestora rezultă din materialul întocmit cu ocazia cercetării prealabile.

Astfel, instanța de fond a constatat în mod justificat că reclamantul a manifestat superficialitate cu privire la modul de soluționare a petiției formulate de P.L., întocmind referat cu propunere de clasare, în lipsa administrării de probe concludente referitoare la aspectele reclamate, soluția propusă nefiind împărtășită de conducerea inspectoratului care a procedat la sesizarea unității de parchet competente. În sarcina reclamantului s-a reținut de asemenea justificat că, la data de 13 mai 2009, cu ocazia efectuării unui control economic la o societate comercială, a pus la dispoziția comisarilor Gărzii Financiare Suceava adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava – Serviciul de Investigare a Fraudelor – precum și copia fișei de evidență a persoanei, omițând să urmărească restituirea acelor înscrisuri care au ajuns în posesia administratorului societății controlate.

Prin modul cum a procedat reclamantul, s-a constatat în mod corect că au fost încălcate Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 1000/2005 privind redactarea și gestionarea documentelor neclasificate. Faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, sancțiunea aplicată după admiterea contestației fiind corect individualizată potrivit gravității faptelor și comportamentului avut de reclamant atât pe parcursul desfășurării procedurii disciplinare, cât și anterior. În acest sens, rezultă din actele dosarului că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar cu „diminuarea drepturilor salariale cu 10% pentru 2 luni” prin dispoziția nr. 696 din 14 decembrie 2006, pentru abaterea constând în manifestarea unui management defectuos privind analizarea și soluționarea dosarelor cu autor necunoscut și pe linia muncii speciale.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către I.N. împotriva sentinței civile nr. 270 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.