ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3360/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat recurs împotriva încheierii din 2 martie 2009 pronunțată în dosarul civil nr. 91/39/2009. În motivarea recursului declarat, recurentul a susținut că reținerea din salariu a unei cote de 20% timp de 3 luni este de natură a diminua veniturile reclamantului, dar această împrejurare nu poate conduce prin ea însăși, în lipsa altor condiții, la admiterea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât acest prejudiciu poate fi integral recuperat în cazul admiterii acțiunii principale. În acest sens recurentul a invocat faptul că actul administrativ ce se bucură de prezumția de legalitate, care, la rândul ei se bazează pe prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent).

Din aceste considerente, a susținut recurentul, suspendarea actului administrativ are caracter de excepție, având în vedere trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu, ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale, și în limita acestor situații. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reține că la 2 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de contestatorul I.G. și a suspendat executarea dispoziției nr. 282008 din 13 ianuarie 2009 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Română până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

S-a reținut că potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral, fie odată cu acțiunea principală împotriva actului administrativ, fie prin acțiune separată pentru motivele arătate în art. 14 din același act normativ. Astfel, sub aspectul „cazului bine justificat” instanța invocă faptul că, în zilele în care i se impută faptul că nu ar fi stabilit măsuri concrete cu privire la incidentul petrecut la frontiera cu Ucraina, intimatul era în timpul său liber și totuși a dat îndrumări agentului de la dispecerat. Cu privire la paguba iminentă Curtea de apel a precizat că reținerea din salariul petentului a unei cote de 20% timp de 3 luni ar însemna reducerea substanțială a veniturilor acestuia, reducere care în condițiile actuale ar determina insuficiența resurselor financiare pentru un trai decent.

Recursul declarat este întemeiat și va fi admis conform art. 312 C. proc. civ. Din actele cauzei rezultă că inspectorul de poliție I.V.G., adjunct șef sector I la sectorul Poliției de Frontieră Siret din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni pentru „neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege”, abatere prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 12 alin. (1) lit. b) din OMAI nr. 400/2004.

Mai exact s-a reținut că la 9/10 august 2008, în jurul orelor 01 45 , un element al Poliției de Frontieră de la SPF Siret, pe timpul executării unei misiuni de supraveghere a frontierei de stat în zona de responsabilitate, a descoperit indicii de trecere dus-întors pe stratul de nisip pe direcția S.F. 821, în zona P.T.F. Climăuți. Deși a coordonat verificările cu privire la urmele și indiciile de trecere descoperite nu s-au stabilit măsuri concrete, în conformitate cu procedurile de lucru în astfel de situații și a dispus ca evenimentul să nu fie raportat la dispeceratul I.J.P.F. Suceava încălcând prevederile Fișei postului S/2809863 din 22 decembrie 2007 cap. D pct. 5. Aprecierea instanței de fond că ar fi realizate cele 2 condiții prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ contestat respectiv „cazul bine justificat și paguba iminentă” este incorectă.

Cât privește „cazul bine justificat” este greșit apreciat în raport de susținerea că petentul ar fi fost liber de la serviciu, această situație urmând a fi analizată cu ocazia soluționării acțiunii principale și în raport de fișa postului petentului și procedurile prevăzute în astfel de cazuri. Cât privește paguba iminentă este de asemenea greșit apreciată de instanță, reducerea cu procentul stabilit din salariu, însemnând desigur o diminuare a veniturilor petentului, specifică sancțiunii disciplinare dar nereprezentând o „pagubă iminentă” de natură a determina suspendarea executării actului administrativ prin ea însăși. Așa fiind recursul urmează a fi admis cu consecința modificării încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva încheierii din 2 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 91/39/2009 al Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal . Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării dispoziției nr. 282008 din 13 ianuarie 2009 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.