ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2231/2004,
Curtea de Apel București a admis acțiunea introdusă de reclamantul C.V. și pe
cale de consecință, a dispus anularea Ordinului nr. R/320 din 1 iunie 2004,
emis de către Ministerul Sănătății, prin care s-a dispus sancționarea
reclamantului, cu „mustrare scrisă”.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că ordinul de sancționare contestat, a
fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 66 din Legea nr. 188/1999,
care impun cercetarea prealabilă a faptei și audierea funcționarului public.
Împotriva acestei sentințe,
în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs,
pârâtul Ministerul Sănătății, recurs prin care a criticat omisiunea instanței
de fond, de a se pronunța și de a reține o probă administrativă. Această probă
constă în nota întocmită de către contestator, cu ocazia efectuării unui
control la locul său de muncă, precum și în nota de consemnare a concluziilor
celui de-al doilea control, acte care reprezintă în realitate, cercetarea
prealabilă aplicării sancțiunii.
Examinând recursul, prin
prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat, iar sentința curții
de apel este legală și temeinică.
Astfel, în mod corect, prima
instanță a considerat că cele două note invocate atât în fața acesteia, cât și
în motivele de recurs, nu pot fi reținute ca reprezentând o cercetare
prealabilă. Aceste acte sunt acte clare de control ce conțin atât constatări,
nereguli, cât și propuneri.
Față de dispozițiile speciale
ale art. 66 din Legea nr. 188/1999, care impun categoric efectuarea unei
cercetări prealabile sancționării funcționarului public și audierea acestuia,
împrejurări care trebuie consemnate distinct în scris, sub sancțiunea
nulității, este evidentă neîndeplinirea acestei dispoziții legale, motiv pentru
care, se va respinge critica formulată, ca nefondată.
În acest mod, nu este
îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. urmând
ca, potrivit art. 312 din același cod, recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 2231 din 19 octombrie
2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 mai 2005.