ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1752/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrat sub nr. de mai sus contestatorii M.(A.)M., A.G. și G.V. au solicitat anularea deciziei civile nr. 1045 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. și art. 2, art. 3, art. 4 și art. 9 din Legea nr. 10/2001. Astfel în susținerea contestației în anulare au fost învederate următoarele aspecte: Contestatorii invocă faptul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate, respectiv s-a omis examinarea motivelor 5 și 6 din declarația de recurs. Se învederează că s-a omis cercetarea motivului de recurs ce viza greșita aplicare a legii atunci când se reține că terenul de 448 mp este de utilitate publică – trotuar – în condițiile în care acest teren nu a fost expropriat și nici nu a fost afectat unei amenajări de utilitate publică.

În aceeași idee se susține că încadrarea terenului în noțiunea de trotuar contravine prevederilor legale în vigoare, respectiv atât Legea nr. 37/1995 cât și Ordinului nr. 49 din 27 ianuarie 1998 al Ministrului Transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane. Ca atare susțin contestatorii motivul de recurs nr. 6 nu a fost analizat de instanța de recurs deși era esențial pentru că norma legala sus arătată demonstrează (în opinia contestatorilor) că terenul de 448 mp este spațiu public și nu este trotuar. Examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 10115 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorii M.(A.)M., A.G.

și G.V. împotriva deciziei civile nr. 177 din 18 martie 2009 a Curții de Apel București, reținându-se următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 292 din 14 februarie 2008 a Tribunalului București s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților M.(A.)M., A.G. și G.V., reținându-se că terenul solicitat nu poate fi retrocedat în natură. Aceasta hotărâre a fost menținută in apel prin decizia civilă nr. 177 din 18 martie 2009 a Curții de Apel București. Instanța de recurs a reținut că în speță hotărârea instanței de apel este legala nefiind incidente nici una din ipotezele la care se referă art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar considerentele hotărârii recurate sunt clare si neechivoce. S-a mai reținut ca, în ceea ce privește motivul de recurs formulat de contestatori, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., privind greșita aplicare, în speță, a dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, instanța constată următoarele: Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții, preluate în mod abuziv. s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren destinate nevoilor comunității, respectiv: străzi, alei, trotuare, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și alte asemenea, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel. Amenajările de utilitate publică ale localităților urbane și rurale sunt determinate de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora sunt avute în vedere suprafețele de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicare (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice și altele”.

Din ambele expertize aflate la dosar, atât expertiza extrajudiciară, cât și expertiza efectuată în apel, se reține că terenul în litigiu este ocupat de trotuar pietonal, permițând accesul la clădirile și spațiile comerciale aflate în imediata vecinătate, toat-aceste amenajări fiind destinate să asigure buna funcționalitate a construcțiilor respective. Instanța de recurs a mai reținut ca nu este posibila restituirea in natura a terenului. Cum restituirea in natura nu este posibila acordarea masurilor reparatorii in echivalent constituie singura modalitate de rezolvare a cererii reclamanților. Această hotărâre a fost atacată pe calea contestației în anulare specială în temeiul art. 318 C. proc.

civ. Dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. vizează omisiunea instanței de recurs de a examina vreunul din motivele de casare, în sensul neexaminării vreunuia dintre motivele de casare susținute de pârâte. Aceasta nu înseamnă că instanța de recurs este obligată să răspundă la toate argumentele ridicate de parte în dezvoltarea unui motiv de casare. Astfel instanța este îndreptățită să grupeze aceste argumente și să răspundă la motivul de casare printr-un argument comun. Din perspectiva celor expuse nu este întemeiată contestația în anulare, dacă instanța de recurs nu a răspuns fiecărui argument folosit de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci grupând aceste argumente, a răspuns motivului de casare printr-un argument comun.

Astfel raportând cele expuse la hotărârea atacată pe calea extraordinară a contestației în anulare, este de observat că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate, raportat la situația faptică și natura juridică a terenului solicitat a fi retrocedat în natură. Cum, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs , legate de situația si natura juridica a juridica a terenului din litigiu, nu sunt incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Astfel, cum susținerile contestatorilor, nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii M.(A.)M., A.G. și G.V. împotriva deciziei nr. 10115 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.