ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7799/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 381 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâții Primarul municipiului Târgu Jiu și Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva Sentinței civile nr. 202 din 23 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă. A schimbat sentința în sensul că a respins contestația formulată de reclamantul M.M. împotriva Dispoziției nr. 6642/2009 emisă de Primăria municipiului Târgu Jiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru incidența art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu este obligatoriu ca noile construcții să ocupe în proporție de 100% terenurile expropriate, pentru normala exploatare a acestora fiind necesare spații verzi, zone de protecție, diferite căi de acces și alte utilități publice, întregul ansamblu urbanistic constituindu-se într-un tot inseparabil. Din probele administrate în cauză rezultă că suprafața de teren în litigiu se regăsește într-o zonă sistematizată a localității, iar suprafața de teren în litigiu a fost apreciată în mod greșit ca teren liber, neputând fi separată și dislocată din ansamblul edilitar-gospodăresc edificat. Faptul că aleea de acces nu a fost edificată exact conform planului de amplasament de la data edificării ansamblului urbanistic nu are relevanță în condițiile în care se apreciază, în raport de celelalte elemente privind noțiunea de teren liber, că terenul nu poate fi restituit în natură.

2. Recursul 2.1. Motive Reclamantul a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: Instanța de apel a evaluat eronat probatoriul administrat de tribunal și nu a ținut cont de împrejurarea că ambele rapoarte de expertiză conțin concluzii identice și că starea de fapt reținută de expert este în conformitate cu regimul juridic actual al terenului în litigiu. Terenul în suprafață de 128 mp este liber de utilități publice, servituți legale în înțelesul legii, restituirea în natură fiind soluția reparatorie optimă. Scopul exproprierii nu a fost atins și nici lucrările la care face vorbire instanța de apel nu afectează ansamblul urbanistic zonal.

2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 540 din 5 octombrie 1973. Conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. În aplicarea acestui text, pct. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, arată că în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză. Astfel, nu se poate considera că o suprafață de teren de 128 mp, aflată între B-dul L., spațiu verde, alee de acces și un rest de proprietate al localității pe o lungime de 12,56 mp, afectată pe o suprafață de 68 mp de o alee de acces, iar pe restul de 60 mp afectată de o parcare, este liberă și ar putea fi restituită în natură.

Față de temeiurile de drept sus-menționate, intenția legiuitorului a fost ca un asemenea teren să nu fie restituit în natură întrucât, în caz contrar, ar fi afectate accesul și utilizarea normală a construcțiilor aflate pe terenurile învecinate. Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva Deciziei nr. 381 din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.