ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7799/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Decizia nr. 381 din 09 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de pârâții Primarul municipiului Târgu Jiu și

Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva Sentinței civile nr. 202 din 23 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă. A schimbat sentința în

sensul că a respins contestația formulată de reclamantul M.M. împotriva

Dispoziției nr. 6642/2009 emisă de Primăria municipiului Târgu Jiu.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că pentru incidența art. 11 din Legea nr.

10/2001 nu este obligatoriu ca noile construcții să ocupe în proporție de 100%

terenurile expropriate, pentru normala exploatare a acestora fiind necesare

spații verzi, zone de protecție, diferite căi de acces și alte utilități

publice, întregul ansamblu urbanistic constituindu-se într-un tot inseparabil.

Din probele

administrate în cauză rezultă că suprafața de teren în litigiu se regăsește

într-o zonă sistematizată a localității, iar suprafața de teren în litigiu a

fost apreciată în mod greșit ca teren liber, neputând fi separată și dislocată

din ansamblul edilitar-gospodăresc edificat.

Faptul că aleea de

acces nu a fost edificată exact conform planului de amplasament de la data

edificării ansamblului urbanistic nu are relevanță în condițiile în care se

apreciază, în raport de celelalte elemente privind noțiunea de teren liber, că

terenul nu poate fi restituit în natură.

2.1. Motive

Reclamantul a

declarat recurs prin care a formulat următoarele critici în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

Instanța de apel a

evaluat eronat probatoriul administrat de tribunal și nu a ținut cont de

împrejurarea că ambele rapoarte de expertiză conțin concluzii identice și că

starea de fapt reținută de expert este în conformitate cu regimul juridic

actual al terenului în litigiu.

Terenul în suprafață

de 128 mp este liber de utilități publice, servituți legale în înțelesul legii,

restituirea în natură fiind soluția reparatorie optimă.

Scopul exproprierii

nu a fost atins și nici lucrările la care face vorbire instanța de apel nu

afectează ansamblul urbanistic zonal.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Terenul în litigiu a

fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste

România nr. 540 din 5 octombrie 1973.

Conform art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

În aplicarea acestui

text, pct. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, arată

că în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are

obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate

terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a

terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces

(existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și

altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de

alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi

militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații,

restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere

sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea

normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate

unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări

destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi,

alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații

verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe

pietonale și altele.

Instanța de apel a făcut

aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză.

Astfel, nu se poate

considera că o suprafață de teren de 128 mp, aflată între B-dul L., spațiu

verde, alee de acces și un rest de proprietate al localității pe o lungime de

12,56 mp, afectată pe o suprafață de 68 mp de o alee de acces, iar pe restul de

60 mp afectată de o parcare, este liberă și ar putea fi restituită în natură.

Față de temeiurile de drept sus-menționate, intenția legiuitorului a fost ca un

asemenea teren să nu fie restituit în natură întrucât, în caz contrar, ar fi

afectate accesul și utilizarea normală a construcțiilor aflate pe terenurile

învecinate.

Având în vedere cele

mai sus arătate, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerințele art.

304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii

irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva Deciziei nr. 381 din 09

noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.