ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4644/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 296/2003,

Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de primarul

municipiului Tg.Jiu și în consecință, a menținut sentința civiă nr. 157/2003

pronunțată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu pârâții V.V. și V.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut în esență că, în mod corect s-a dispus restituirea

în natură a terenului în suprafață de 486 mp situat în Tg.Jiu, în favoarea

pârâților deoarece, respectivul teren este liber. Totodată, la data declanșării

procedurii de restituire, același teren nu fusese declarat ca aparținând

domeniului public.

S-a mai arătat că, în privința

despăgubirilor primite de către pârâți în urma exproprierii, acest aspect va fi

rezolvat cu ocazia procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii, așa după

cum acestea au fost reglementate prin Normele metodologice nr. 498/2003.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs Municipiul

Tg.Jiu prin primar, recurs prin care, a solicitat admiterea acestuia,

modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii introductive.

În motivarea recursului au fost

aduse următoarele critici deciziei pronunțate de Curtea de Apel.

Prin restituirea dispusă instanțele

au ignorat normele de urbanism întrucât nu au păstrat zona de protecție

necesară unuia din blocurile cu care se învecinează terenul; au ignorat și

faptul că, pe același teren există rețele edilitare de apă, canal și energie

termică la subsol iar la suprafață, de spații verzi, alei pietonale și de circulație

auto. Au fost astfel încălcate prevăzute art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr.

10/2001.

O altă critică se referă la greșita

anulare a dispoziției nr. 270/2002 a Primarului, act ce nu putea fi cenzurat de

către instanță deoarece, potrivit Cap. I, pct. 1 lit. d) ale H.G. nr. 498/2003,

doar entitățile administrative au plenitudinea de soluționare a notificărilor.

Recurentul mai critică și soluția de

constatare a dreptului reclamanților de a primi măsuri reparatorii în echivalent

de 168.118.661 lei pentru exproprierea construcțiilor deoarece, în mod corect,

intimații nu mai au dreptul la despăgubiri pentru construcții.

Instanțele trebuiau să țină seama de

faptul că, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, valoarea despăgubirilor

este cea din momentul exproprierii, valoare pe care, intimații au primit-o la

data respectivă.

În caz contrar,

reclamanții–intimați, trebuiau obligați la restituirea sumei la valoarea

actualizată.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma criticilor invocate, se constată că acesta este fondat.

Instanțele de fond și apel, nu au

verificat susținerile pârâtei–recurente cu privire la obligativitatea

respectării normelor de urbanism referitoare la nevoia păstrării unor zone de

protecție pentru construcțiile, blocuri, existente pe terenul expropriat.

Totodată, nu a fost analizată

susținerea confirmată de altfel și prin raportul de expertiză întocmit de ing.

L.I.G.., privitoare la existența unor rețele subterane de apă, canal și energie

electrică, sub aspectul posibilității restituirii în natură a terenului și a

incidenței art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001. Aceleași instanțe, nu s-au

preocupat de a verifica și administra eventual probe suplimentare pentru ca, în

considerarea prevederilor art. 10.3 din H.G.R. nr. 498/2003, să verifice

realitatea susținerilor recurentei potrivit căreia, terenul este afectat de

străzi, trotuare, parcări, alei pietonale sau alte asemenea lucrări.

De asemenea, nu au fost preocupate

de a verifica modul în care au fost dispuse respectivele utilități, pentru a se

stabili în mod corect, suprafața liberă și cea ocupată, precum și dacă, prin

prisma acestei verificări, este sau nu, oportună restituirea în natură.

Aceleași instanțe, nu au analizat

pretenția reclamanților–intimați cu privire la dreptul la despăgubiri, prin

prisma condiționării impuse de art. 11 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 498/2003

de restituire în natură numai în situația rambursării despăgubirilor primite,

la valoarea actualizată. Această sumă, potrivit legii, trebuia achitată la data

formulării pretențiilor și nu eventual compensată cu prilejul punerii în

executare a ofertei sau a hotărârii judecătorești.

Pentru aceste considerente, reținând

că este obligatorie refacerea probatoriului în vederea delimitării exacte a

suprafeței de teren disponibile, neafectată de utilități și care respectă

P.U.G.– ul și zonele de protecție precum și distanțele legale; pentru a se

verifica îndeplinirea condiției rambursării despăgubirilor primite și a

cuantumului exact al acestora, urmează a se rețineca fiind îndeplinite motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora și

pentru nevoia suplimentării probatoriului, cele două hotărâri vor fi casate cu

consecința trimiterii la instanța de fond pentru rejudecare.

Instanța de rejudecare va examina și

oferta de despăgubiri formulată de recurentă, atât prin prisma dispozițiilor

legale în vigoare cât și a eventualului acord al părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Târgu Jiu prin primar împotriva deciziei nr. 296 din 24 octombrie

2003 A Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 157 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, și

trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică astăzi, 1 iunie 2005.