ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2011

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea

din 01 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 47380/3/2010, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a menținut, în temeiul dispozițiilor

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., starea de arest

preventiv a inculpaților

C.F., M.G.F. și S.M.G., reținându-se, în

esență, că sunt îndeplinite cumulativ

cele două condiții stabilite de art. 148 lit. f)

C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă

pericol

pentru ordinea publică în raport de gravitatea și natura faptelor și

modalitatea

de săvârșire a acestora.

Împotriva

acestei încheieri au declarat recurs inculpații C.F., M.G.F. și S.M.G.

solicitând cercetarea sa în stare de libertate

arătând că temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în

continuare privarea de libertate.

Analizând

încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din

oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpații C.F., M.G.F.

și S.M.G. au

fost trimiși în judecată pentru

infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținerea de

droguri de mare risc în vederea consumului

propriu (inculpatul C.F.),

întrucât,

în perioada 24 iunie 2010-15 iulie 2010, în repetate rânduri, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, au vândut

împreună sau separat diferite cantități de droguri de

mare risc (heroină, methadonă), iar inculpatul C.F.

a deținut heroină pentru

consumul propriu.

Inculpații C.F.,

M.G.F. și S.M.G.

au fost arestați preventiv prin încheierile de ședință

din 18 august 2010, 24 august 2010 și, respectiv, 31 august 2010 ale

Tribunalului București, secția a

II-

a penală, constatându-se

incidența în

cauză a dispozițiilor art. 143 raportat la art. 68

1

C. proc. pen. și

ale art. 148

lit. f) C.

proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste

temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților.

Astfel,

probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum

și pronunțarea unei hotărâri de

condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu

au fost de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței

probelor cu caracter

temeinic care

justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru

care

sunt cercetați.

La aprecierea

pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în

libertate a

inculpaților C.F., M.G.F. și S.M.G.

, Înalta Curte are în vedere natura și gravitatea

faptelor comise, circumstanțele personale ale acestora, dar și rezonanța

socială a infracțiunilor de acest gen.

Astfel, se

constată că inculpații C.F., M.G.F. și

S.M.G., deși se bucură de circumstanțe personale

favorabile, sunt

cercetați

pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat,

rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă

prevăzute de lege, dar și din natura și

modalitatea concretă de comitere a acestora (în mai multe rânduri au

vândut droguri

de mare risc), precum

și din urmarea produsă (lezarea valorilor sociale care ocrotesc

sănătatea

cetățenilor) și recrudescența faptelor de acest gen.

In plus, chiar dacă au trecut 6 luni

de la arestarea preventivă a inculpaților

C.F.,

M.G.F. și S.M.G., se justifică în

continuare

menținerea acestora în arest, fără ca astfel să se aducă atingere prezumției

de

nevinovăție de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunțarea

unei hotărâri definitive și prevenția provizorie să se transforme într-o

executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu

s-a depășit la

acest moment procesual

caracterul rezonabil al detenției preventive.

Ca atare, Înalta

Curte reține că în cauză nu au intervenit elemente noi de la

pronunțarea hotărâri de condamnare

care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de

libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a

menținut sarea de arest a inculpaților C.F., M.G.F.

și

S.M.G.

Față de cele reținute, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat

recursul formulat de inculpații C.F., M.G.F. și S.M.G.

În raport de

soluția ce se va pronunța, instanța îi va obliga pe inculpați la plata

cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.F.

, M.G.F. și S.M.G. împotriva

încheierii

din 01 februarie 2011 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosar nr. 47380/3/2010

(219/2011).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 17 februarie 2011.