ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2011

Asupra recursului penal de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 7088/3/2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut, în temeiul dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaților I.I.J. și C.D., reținându-se, în esență, că în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați, totodată, fiind îndeplinite cumulativ și cele două condiții stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea și natura faptelor și modalitatea de săvârșire a acestora.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpații solicitând cercetarea lor în stare de libertate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate, în condițiile în care au recunoscut faptele. Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații I.I.J. și C.D. au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc, întrucât în cursul lunii octombrie 2010, respectiv septembrie 2010 au fost depistați după ce au introdus în țară diferite cantități de heroină.

Inculpatul C.D. a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 21 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, iar inculpatul I.I.J. prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2010 a aceleași instanțe, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 raportat la art. 68 1 C. proc. pen. și ale art. 148 lit. f ) C. proc. pen. Înalta Curte constată că aceste temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Astfel, probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum și pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu au fost de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

La aprecierea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în libertate a inculpaților I.I.J. și C.D., Înalta Curte are în vedere natura și gravitatea faptelor comise, circumstanțele personale ale acestora, dar și rezonanța socială a infracțiunilor de acest gen. Astfel, se constată că inculpații, deși se bucură de circumstanțe personale favorabile, sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din natura și modalitatea concretă de comitere a acestora (infracțiuni prin care se aduce atingere relațiilor sociale care ocrotesc sănătatea persoanelor), precum și din urmarea produsă și recrudescența faptelor de acest gen.

In plus, chiar dacă a trecut aproape 1 an de la arestarea preventivă a inculpaților I.I.J. și C.D., se justifică în continuare menținerea acestora în arest, rară ca astfel să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunțarea unei hotărâri definitive și prevenția provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu s-a depășit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenției preventive. Ca atare, Înalta Curte reține că în cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunțarea hotărâri de condamnare care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a menținut sarea de arest a inculpaților I.I.J.

și C.D. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpații I.I.J. și C.D. În raport de soluția ce se va pronunța, instanța îl va obliga pe inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I.I.J. și C.D. împotriva încheierii din 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 7088/3/2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 125 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 22 septembrie 2011.