ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2166/2011

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. 27285/3/2010, Curtea de Apel București, secția I p enală, a menținut, în temeiul dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaților M.I.Y.O. și A.E., reținându-se, în esență, că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea și natura faptelor și modalitatea de săvârșire a acestora.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.I.Y.O. și A.E. solicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate. La termenul din 26 mai 2011, inculpatul A.E. a declarat în fața Înaltei Curți că își retrage calea de atac exercitată. Față de dispozițiile art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen. potrivit cărora retragerea trebuie să se facă personal de parte, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință exprimată în acest sens de către inculpatul A.E., personal. Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului M.I.Y.O. este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.I.Y.O. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, întrucât, în perioada 01 februarie 2010-15 aprilie 2010, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dat cu titlu gratuit sau a intermediat vânzarea unor cantități diferite de pastile ecstazy. Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a II- a penală, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 raportat la art. 68 1 C. proc. pen. și ale art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Înalta Curte constată că aceste temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum și pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu au fost de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. La aprecierea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în libertate a inculpatului M.I.Y.O., Înalta Curte are în vedere natura și gravitatea faptelor comise, circumstanțele personale ale acestuia, dar și rezonanța socială a infracțiunilor de acest gen.

Astfel, se constată că inculpatul M.I.Y.O., deși se bucură de circumstanțe personale favorabile, este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din natura și modalitatea concretă de comitere a acestora (în mai multe rânduri a dat sau intermediat vânzarea de droguri de mare risc), precum și din urmarea produsă (lezarea valorilor sociale care ocrotesc sănătatea cetățenilor) și recrudescența faptelor de acest gen.

In plus, chiar dacă a trecut un an și o lună de la arestarea preventivă a inculpatului M.I.Y.O., se justifică în continuare menținerea acestuia în arest, fără ca astfel să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunțarea unei hotărâri definitive și prevenția provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu s-a depășit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenției preventive. Ca atare, Înalta Curte reține că în cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunțarea hotărâri de condamnare care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a menținut sarea de arest a inculpatului M.I.Y.O.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M.I.Y.O. În raport de soluția ce se va pronunța, instanța îi va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.I.Y.O. împotriva încheierii din 29 aprilie 2011a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 27285/3/2010 (763/2011). Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat A.E. împotriva aceleiași încheieri. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă arabă se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 26 mai 2011.