ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2166/2011

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 29 aprilie 2011

pronunțată în dosarul nr. 27285/3/2010,

Curtea

de Apel București, secția

I p

enală, a menținut, în temeiul

dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

starea de arest preventiv a inculpaților M.I.Y.O.

și A.E., reținându-se, în esență, că sunt îndeplinite

cumulativ cele două condiții stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

pedeapsa prevăzută de lege

pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc fiind închisoarea mai mare de 4

ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă pericol pentru ordinea publică în

raport de gravitatea și natura faptelor și modalitatea de săvârșire a

acestora.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații M.I.Y.O. și

A.E. solicitând

cercetarea sa în stare de libertate arătând că temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării

preventive nu impun în continuare privarea de libertate.

La termenul din 26 mai 2011,

inculpatul A.E. a declarat în fața Înaltei Curți că își retrage calea de atac

exercitată.

Față de dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen.

potrivit cărora retragerea trebuie să se facă

personal de parte, Înalta Curte va lua act

de manifestarea de voință exprimată în acest sens de către inculpatul A.E.,

personal.

Analizând

încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din

oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

că recursul inculpatului M.I.Y.O. este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.I.Y.O. a fost

trimis în judecată pentru infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc în formă

continuată,

întrucât, în perioada 01 februarie 2010-15 aprilie 2010, în repetate rânduri,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dat cu titlu gratuit sau a

intermediat vânzarea unor

cantități diferite de pastile ecstazy.

Inculpatul a fost

arestat preventiv prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2010 a Tribunalului

București, secția a

II-

a penală, constatându-se incidența în cauză a

dispozițiilor art. 143 raportat la art. 68

1

C. proc. pen. și ale

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste

temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Astfel,

probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum

și pronunțarea unei hotărâri de

condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu

au fost de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței

probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că

inculpatul a săvârșit faptele pentru

care este cercetat.

La aprecierea

pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în

libertate a inculpatului M.I.Y.O., Înalta

Curte are în vedere natura și

gravitatea

faptelor comise, circumstanțele personale ale acestuia, dar și rezonanța

socială

a infracțiunilor de acest gen.

Astfel, se constată că inculpatul M.I.Y.O.,

deși se bucură de

circumstanțe personale

favorabile, este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad de

pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă

prevăzute de lege, dar și din natura și

modalitatea concretă de comitere a acestora (în

mai multe rânduri a dat sau intermediat vânzarea de droguri de mare

risc), precum și din urmarea produsă (lezarea valorilor sociale care ocrotesc

sănătatea cetățenilor) și

recrudescența faptelor de acest gen.

In plus, chiar dacă a trecut un an și

o lună de la arestarea preventivă a inculpatului M.I.Y.O., se justifică în

continuare menținerea acestuia în

arest,

fără ca astfel să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care

beneficiază pe durata procesului penal până la pronunțarea unei hotărâri

definitive și prevenția

provizorie să se transforme într-o executare

anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu s-a

depășit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenției preventive.

Ca atare, Înalta

Curte reține că în cauză nu au intervenit elemente noi de la

pronunțarea hotărâri de condamnare

care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de

libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a menținut sarea de

arest a inculpatului M.I.Y.O.

Față de cele reținute, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge ca nefondat recursul formulat de

inculpatul M.I.Y.O.

În raport de

soluția ce se va pronunța, instanța îi va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul M.I.Y.O.

împotriva încheierii

din 29 aprilie

2011a

Curții de Apel București, secția

I

penală,

pronunțată în dosarul nr. 27285/3/2010

(763/2011).

Ia act de retragerea recursului

declarat de recurentul inculpat A.E. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă arabă

se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 26 mai 2011.