ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 365/2012

Asupra recursurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 593 din 11 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 23772/3/2011 s-a dispus, în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. condamnarea inculpatei H.E.R. la 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 18 ianuarie 2011 la zi.

În baza art. 998 – 999 C. civ. a fost obligată inculpata la plata a 45.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale în favoarea părții civile S.I.

În baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a fost obligată inculpata la plata unei pensii întreținere în favoarea minorului născut la ... 2006 în cuantum de 400 lei lunar, de la 17 ianuarie 2011 până la majoratul minorului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea faptei.

A fost obligată inculpata la plata a cheltuielilor judiciare datorate statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele :

Inculpata H.E.R. locuia împreună cu victima H.V.M., care era soțul său, într-un imobil situat în București, sector 2.

Între cei doi soți au existat mai multe discuții contradictorii, stări tensionate, generate de veniturile mici ale familiei, inconstante, fiind supuși, în permanență, riscului de a fi evacuați din imobil de către proprietar.

Pe acest fond și sub imperiul consumului de alcool, în data de 17 ianuarie 2011, în jurul orelor 18:00, cei doi soți au început să se certe din nou. La un moment dat, în timp ce inculpata îi pregătea copilului său niște clătite, tatăl său l-a lovit cu palma peste zona fesieră, fără a-i provoca vreun traumatism sau vreo altă leziune, cerându-i minorului să meargă în camera sa. Inculpata a intervenit și i-a spus victimei că nu poate trimite copilul în camera sa deoarece nu a mâncat. Reacția mamei a fost percepută negativ de victimă care a crezut că îi ia, în mod nejustificat, apărarea minorului, care nu fusese cuminte, tatăl având credința că minorul a venit hrănit de la grădiniță.

Pe acest fond, inculpata a luat de la bucătărie un cuțit, s-a apropiat de victimă, tăindu-l în zona gâtului.

Lovitura aplicată a fost una puternică producându-i secționarea venei jugulare, artera carotidă, domul pleural și vena azigos, leziuni care au condus la deces.

Inculpata, conștientizând gravitatea faptei, a încercat să acorde victimei primul ajutor presând mai multe obiecte de îmbrăcăminte în zona gâtului acestuia, încercări care au rămas, însă, fără succes.

La sosirea ambulanței, cadrele medicale au constatat decesul victimei.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen.

Inculpata a recunoscut fapta, invocând însă că nu a avut intenția de a ucide ci doar de a lovi victima, rezultatul mai grav datorându-se culpei, astfel încât încadrarea juridică corectă a faptei ar fi aceea de lovituri cauzatoare de moarte.

Instanța de fond nu și-a însușit această apărare, reținând existența unei intenții spontane și ca atare fapta comisă se circumscrie dispozițiilor art. 174-175 lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a obligat inculpata la plata daunelor morale și materiale dar și la plata unei pensii de întreținere pentru trauma minorului H.G.A., dat în plasament fratelui inculpatei.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpata H.E.R. criticând sentința atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.

A solicitat desființarea sentinței și în rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și coborârea pedepsei sub minimul special.

Sub aspectul laturii civile, inculpata a solicitat a se constata tardivitatea constituirii de parte civilă a mamei victimei S.I. precum și greșita obligare la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului H.G.A..

Prin decizia penală nr. 253/A din 6 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpată și în rejudecare a redus pedeapsa aplicată de la 15 ani închisoare la 13 ani închisoare, reținând, în favoarea inculpatei, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

A înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatei la plata pensiei de întreținere în cuantum lunar de 400 lei.

A menținut starea de arest a inculpatei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că în raport cu conduita inculpatei anterior comiterii faptei, de faptul că acesta se îngrijea în mod corespunzător de copilul său, avea un loc de muncă, producând astfel, unica sursă de venit în familie, pot fi reținute, în favoarea sa, circumstanțe judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.

Sub aspectul laturii civile, instanța de apel a reținut că minorul H.G.A. a fost dat, prin Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 2 București, în plasament familiei S..

Cum plasamentul este o măsură de protecție specială, care impune și acordarea unei alocații lunare de plasament, nu se justifică obligarea inculpatei și plata unei pensii de întreținere.

Pe de altă parte, fapta inculpatei nu a fost una îndreptată împotriva minorului – cu atât mai puțin cu cât nu s-a impus nici aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. – iar plasamentul minorului H.G.A., la familia fratelui inculpatei are valoarea unei forme de asistență socială avansată de stat.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata H.E.R.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei atacate și în parte, a sentinței primei instanțe cu menținerea pedepsei aplicată de instanța de fond și obligarea inculpatei la plata unei pensii de întreținere către minor în cuantum de 35,5 lei.

Recurenta inculpată a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 20 C. proc. pen.

A apreciat că în mod greșit instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., care ar fi permis reducerea pedepsei cu o treime.

A solicitat reținerea în favoarea sa, a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub limita stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele :

Starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel este corectă, iar încadrarea juridică dată faptei, în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., este legală.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă că părțile aveau calitatea de soți și locuiau împreună cu minorul H.G.A., într-un imobil închiriat, situat în București, sector 2.

Victima lucra în construcții și deseori rămânea fără lucrări, fapt ce atrăgea atât lipsa resurselor financiare dar și o stare tensionată în familie, stare care era amplificată de consumul de alcool al victimei.

Pe fondul acestui regim de viață stresant, lipsa siguranței locului de muncă, imposibilitatea acoperirii cheltuielilor necesare întreținerii familiei, între cei doi soți se declanșau, deseori, stări conflictuale cu consecința părăsirii, de către inculpată, a domiciliului conjugal.

Afecțiunea pe care o nutrea față de victimă și de copilul acestora o determinau, însă, să se reîntoarcă și să-și continue viața alături de familia sa.

În data de 17 ianuarie 2011, în jurul orelor 18:00, în timp ce inculpata îi pregătea minorului H.G.A., de mâncare, victima l-a lovit peste zona fesieră, spunându-i să meargă în camera sa. Nefiind de acord cu propunerea victimei, inculpata a luat un cuțit de la bucătărie, lovindu-și soțul în zona gâtului, leziunile conducând, aproape instantaneu, la deces.

Din actele medicale existente la dosarul cauzei rezultă că lovitura a fost una puternică, producând o plagă cu lungimea de 10 cm, cu secționarea venei jugulare, artera carotidă, domul pleural și vena azigos.

Conștientizând gravitatea faptei sale, de față fiind și minorul H.G.A., inculpata a încercat să-i acorde primul ajutor victimei, dar fără rezultat, astfel că, în momentul în care au ajuns cadrele medicale, au constatat decesul.

S-a stabilit că victima avea în sânge o alcoolemie de 1,6%o.

Raportat la împrejurările comiterii faptei, se constată că acțiunea violentă a inculpatei a fost una spontană, generată de starea de ebrietate a victimei și de atitudinea acesteia față de minor.

Nu poate fi ignorată, în contextul faptei, atitudinea inculpatei anterior comiterii infracțiunii – aceasta asigurând condițiile minime de trai pentru întreaga familie, devotamentul acesteia rezulta din aceea că ori de câte ori era nevoită să părăsească domiciliul conjugal datorită atitudinii violente a victimei, se întorcea din nou pentru a-și continua viața alături de familia sa – dar și ulterior acțiunii sale, încercând să-și salveze soțul, fiind conștientă de gravitatea faptei sale.

De asemenea, nu poate fi ignorată nici atitudinea sa procesuală, recunoscând fapta dar și cauzele care au generat reacția sa.

Toate aceste elemente, se circumscriu dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., ceea ce permite coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanța de apel.

Nu poate fi însușită critica inculpatei în sensul omisiunii instanței de fond de a aplica dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile în care legea impunea recunoașterea faptei reținută prin actul de sesizare și judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Or, inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte precum și reținerea stării de provocare, elemente care au exclus procedura simplificată, instanța de fond trecând la administrarea de probe.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel este corectă fiind necesar a se face distincție între răspunderea civilă delictuală și celelalte forme de răspundere reglementate de codul civil, de codul familiei sau de alte legi speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecție alternativă.

Măsurile de protecție specială sunt prevăzute în art. 55 din aceeași lege și anume plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată.

Pe toată durata măsurii plasamentului dispus de comisia pentru protecția copilului, drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin.

În capitolul X din Legea nr. 272/2004 [art. 119 alin. (1)] se prevede că pentru fiecare copil, față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație lunară de plasament, alocația fiind plătită persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul.

În cauza de față, se constată că prin Hotărârea nr. 53 din 23 mai 2011, dată de Consiliul Local al Sectorului 2 București – Comisia pentru protecția copilului – s-a dispus ca minorul H.G.A. să fie dat în plasament familiei S., care sunt unchi materni ai minorului.

Prin această hotărâre, minorul beneficiază de toate drepturile prevăzute în Legea nr. 272/2004, inclusiv aceea de a primi o alocație lunară care reprezintă o formă de asistență specială din partea statului, inculpata nemaiputând fi obligată la plata unei pensii lunare de întreținere, obligație care nu se circumscrie formei de răspundere civilă delictuală.

Inculpata urmează să răspundă numai pentru prejudiciul material și moral cauzat prin fapta sa, fiind, în mod corect, obligată de instanța de fond la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune morale și 5.000 lei daune materiale, către partea civilă S.I., mama victimei.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpata H.E.R.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 593 din 11 iulie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, numai în cea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei pe care o reduce de la 13 ani la 10 ani închisoare.

În temeiul art. 387

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce perioada reținerii și arestării preventive, de la 18 ianuarie 2011 la zi.

Vor fi menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași decizii penale.

Văzând și dispozițiile art. 189-192 C. proc. pen. ;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata H.E.R. împotriva deciziei penale nr. 253/A din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 593 din 11 iulie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, numai în cea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și, rejudecând în aceste limite:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. de la 13 ani la 10 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 ianuarie 2011 la 13 februarie 2012.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași decizii penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 februarie 2012.