ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1862/2012

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 7 din 17 ianuarie 2012 Tribunalul Tulcea în temeiul art. 174-176

lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. cu

referire la art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata P.P., la o

pedeapsă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a

dispus în conf. cu art. 71 alin. (2) C. pen. interzicerea inculpatei a

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., până la

terminarea executării pedepsei.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În

conf. cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și

arestării preventive, de la 19 octombrie 2011, la zi.

S-a

luat act că persoana vătămată N.N.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În

conf. cu art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii

a ciocanului folosit de inculpată la comiterea faptei.

În

conf. cu art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de

1800 lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru

a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că victima N.Ș., deși avea un fiu în

loc. Năvodari, jud. Constanța, care îi oferise toate condițiile unui trai

decent, a preferat să locuiască în casa pe care o avea în com. Ceamurlia de Jos

jud. Tulcea, lipsită de gard împrejmuitor.

S-a

dovedit că N.Ș. era dependent totuși de consumul de băuturi alcoolice deși din

investigațiile întreprinse rezultă că fusese o persoană care avusese un loc de

muncă, nu avea dușmani și beneficiase de un statut corespunzător între

cetățenii comunei. De aproximativ trei săptămâni, locuința ocupată de N.Ș. fiind

compartimentată practic în doua spații pentru locuit, acesta o primise în gazdă

pe numita M.E., o femeie care se aciuase pe la locuința bătrânului, pentru că

nu avea o ocupație stabilă iar fiica și ginerele său nu o tolerau.

Investigațiile

inițiale au vizat-o pe M.E., dar în seara zilei de 13 octombrie 2011, a fost descoperită

P.P., persoană cunoscută în localitate cu un ușor retard și care, fără ocupație

fiind, obișnuia să frecventeze persoanele de sex masculin, vârstnice, dar care erau

beneficiari de pensii și de la care în schimbul unor favoruri sexuale obținea

bani, alimente sau băuturi alcoolice. Deși inițial a negat că ar ști ceva

despre decesul victimei N.Ș., ulterior, pusă în fața rezultatelor cercetărilor,

aceasta a recunoscut că în noaptea de 23 septembrie 2011, în jurul orelor 19.00

trecea pe stradă și a fost remarcată de către victimă. Acesta ar fi chemat-o în

locuință unde au consumat împreuna băuturi alcoolice și a mâncat din orezul

gătit de M.E. Ulterior au încercat sa întrețină relații sexuale dar nu au

reușit și între cei doi a intervenit o ceartă, N.Ș. împingând-o pe P.P. în spațiul

dintre patul sau și masă. Apoi P.P. declară că N.Ș. a înjurat-o de mamă, mama

acesteia fiind decedată din luna februarie a anului 2011, iar acest aspect a

făcut-o practic sa reacționeze violent cu un ciocănel pe care l-a găsit în

locuința bătrânului, ciocănel care fusese recunoscut deja de către fosta chiriașă

a acestuia ca aparținând lui N.Ș. Inițial P.P. l-a lovit pe N.Ș. peste mână după

care a început sa îi aplice lovituri în regiunea capului cu partea metalică a

ciocănelului. Întrebată fiind cât a durat, sau până când a aplicat acele lovituri,

P.P. a declarat „până am obosit".

Aceasta

a arătat că a vrut să spele fața cadavrului aruncând detergent deasupra

acestuia si apoi a plecat, ascunzând hainele purtate și care aveau pe ele

sângele victimei la locuința ei din satul Lunca, jud. Tulcea, de unde au fost

recuperate la data de 13 octombrie 2011. Pe aceste haine s-au remarcat urme

biologice sub forma picăturilor de culoare brun roșcat.

Între

leziunile traumatice si deces există legătură directă de cauzalitate. Leziunile

traumatice au putut fi cauzate prin lovire repetată cu obiect contondent cu

aria suprafeței de contact de aproximativ 1-1,5 cm și 5-6 cm, posibil cu muchie

asemănătoare unui ciocan, de exemplu (sau toporișca), acționat cu muchia,

lovituri aplicate cu succesiune rapida în cap, față, gât si torace anterior si

superior.

Din

examinarea probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că existența

faptei și vinovăția inculpatei P.P. pot fi reținute fără niciun dubiu, urmele

papilare descoperite la fața locului și pe obiectul corp delict, dar și pe

urmele biologice descoperite pe obiectele de îmbrăcăminte aflate la locuința

lui P.P., dovedind că aceasta este autoarea faptei.

La

individualizarea judiciară a pedepsei instanța a reținut că inculpata a comis

infracțiunea pe fondul consumului de alcool, în condițiile în care victima se

manifestase violent cu o jumătate de oră înainte de a fi ucisă și i-a adresat

injurii, inculpatei. Deși susținerile inculpatei nu au fost probate, faptul că

după ce a fost lovită au trecut 30 de minute, înlătură posibilitatea aplicării

circumstanței atenuate prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece perioada de

timp amintită a fost suficient de mare pentru a-i permite inculpatei să se

liniștească și să nu acționeze sub imperiul puternicei tulburări.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpata care a solicitat

reducerea pedepsei aplicate, motivat de atitudinea sinceră, lipsa

antecedentelor penale și împrejurarea că a săvârșit fapta sub influența unei

puternice tulburări psihice.

Prin

decizia nr. 34/P din 20 martie 2012 Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și

pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul

formulat de inculpata P.P. - deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul

Constanța, împotriva sentinței penale nr. 7 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de

Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 4142/88/2011.

În

baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei P.P.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanță a stabilit în

mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei P.P.,

fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru a

se pronunța o hotărâre de condamnare. în cauză, nu sunt date care să permită

reținerea unei acțiuni violente a victimei, care să producă inculpatei o

puternică tulburare sau emoție, sub imperiul căreia să fî săvârșit fapta.

Curtea

a constatat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatei corespunde

criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., dându-se eficiență

circumstanțelor reale de comitere a faptei, care imprimă un grad deosebit de

ridicat de pericol social al faptei comise, dar și datelor personale și

conduitei procesuale ale inculpatului.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpata P.P. solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând diminuarea

cuantumului pedepsei, prin coborârea pedepsei aplicate de instanța de apel.

Examinând

recursul declarat în cauză de inculpata P.P. înalta Curte de Casație și

Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Printr-o

judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă

situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei

cercetate.

Potrivit

art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

În

stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin

raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se

examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și

circumstanțele personale ale inculpatului.

În

ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, curtea

constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă și

ireparabilă produsă - suprimarea vieții unei persoane, percepția publică despre

aceste fapte deosebit de grave, modalitatea și împrejurările concrete în care

s-a petrecut fapta - multiple lovituri cu ciocanul aplicate victimei în zona

capului, ce au cauzat suferințe intense, pe fondul consumului de alcool, ca

urmare a unui conflict verbal minor care nu justifica o astfel de reacție din

partea inculpatei.

În

acest sens, în doctrină, s-a reținut că pentru a se evidenția scuza provocării

se cere ca actele de violență, din partea victimei să fie de natură a determina

făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție. Agresiunea din partea

autorului trebuie să constituie o ripostă la fapta victimei care să nu fie

determinată de manifestările agresive ale făptuitorului. Pentru a se reține

circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient, ca persoana vătămată să

aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare. Pentru incidența art. 73 lit. b)

C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare

care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de

puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o

ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului

să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei

puternice tulburări sau emoții, se presupune, de regulă, ca faptele celor în

cauză să aibă o apropiată semnificație.

În

cauză, cuvintele injurioase adresate de victimă nu pot fi considerate ca

susceptibile de a produce o puternică stare de surescitare a inculpatei. Nu se

poate nega o stare de emoție indusă de cuvintele injuriase la momentul

săvârșirii faptei, dar aceasta nu poate fi considerată de intensitatea cerută

de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și nici ca fiind exclusiv urmarea

conduitei victimei, mai ales că și inculpata se afla sub influența băuturilor

alcoolice și reprezentarea reală a semnificației acțiunilor altor persoane

putea fi lesne alterată.

În

consecință, în mod corect nu a fost reținută de prima instanța circumstanța

legală a provocării.

Verificând

toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a

aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O

reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurenta - inculpata nu se

justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând

fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond, care

corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât

gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în

mod real persoana inculpatei, cât și atitudinii acesteia de a se îndrepta sub

influența sancțiunii. O sancționare mai ușoară a inculpatei nu ar fi în măsură

să asigure scopul și funcțiile pedepsei, din perspectiva prevenției generale și

speciale, având în vedere că suntem în prezența săvârșirii unei fapte deosebit

de grave care impune o sancționare proporțională cu fapta și urmările acesteia.

Față

de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie

respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200

lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.P.

împotriva deciziei penale nr. 34/P din 20 martie 2012 a Curții de Apel

Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 19

octombrie 2011 la 31 mai 2012.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 31 mai 2012.