ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1862/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din 17 ianuarie 2012 Tribunalul Tulcea în temeiul art. 174-176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata P.P., la o pedeapsă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. S-a dispus în conf. cu art. 71 alin. (2) C. pen. interzicerea inculpatei a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., până la terminarea executării pedepsei. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În conf. cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive, de la 19 octombrie 2011, la zi. S-a luat act că persoana vătămată N.N.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În conf. cu art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a ciocanului folosit de inculpată la comiterea faptei. În conf. cu art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1800 lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că victima N.Ș., deși avea un fiu în loc. Năvodari, jud. Constanța, care îi oferise toate condițiile unui trai decent, a preferat să locuiască în casa pe care o avea în com.

Ceamurlia de Jos jud. Tulcea, lipsită de gard împrejmuitor. S-a dovedit că N.Ș. era dependent totuși de consumul de băuturi alcoolice deși din investigațiile întreprinse rezultă că fusese o persoană care avusese un loc de muncă, nu avea dușmani și beneficiase de un statut corespunzător între cetățenii comunei. De aproximativ trei săptămâni, locuința ocupată de N.Ș. fiind compartimentată practic în doua spații pentru locuit, acesta o primise în gazdă pe numita M.E., o femeie care se aciuase pe la locuința bătrânului, pentru că nu avea o ocupație stabilă iar fiica și ginerele său nu o tolerau.

Investigațiile inițiale au vizat-o pe M.E., dar în seara zilei de 13 octombrie 2011, a fost descoperită P.P., persoană cunoscută în localitate cu un ușor retard și care, fără ocupație fiind, obișnuia să frecventeze persoanele de sex masculin, vârstnice, dar care erau beneficiari de pensii și de la care în schimbul unor favoruri sexuale obținea bani, alimente sau băuturi alcoolice. Deși inițial a negat că ar ști ceva despre decesul victimei N.Ș., ulterior, pusă în fața rezultatelor cercetărilor, aceasta a recunoscut că în noaptea de 23 septembrie 2011, în jurul orelor 19.00 trecea pe stradă și a fost remarcată de către victimă. Acesta ar fi chemat-o în locuință unde au consumat împreuna băuturi alcoolice și a mâncat din orezul gătit de M.E.

Ulterior au încercat sa întrețină relații sexuale dar nu au reușit și între cei doi a intervenit o ceartă, N.Ș. împingând-o pe P.P. în spațiul dintre patul sau și masă. Apoi P.P. declară că N.Ș. a înjurat-o de mamă, mama acesteia fiind decedată din luna februarie a anului 2011, iar acest aspect a făcut-o practic sa reacționeze violent cu un ciocănel pe care l-a găsit în locuința bătrânului, ciocănel care fusese recunoscut deja de către fosta chiriașă a acestuia ca aparținând lui N.Ș. Inițial P.P. l-a lovit pe N.Ș. peste mână după care a început sa îi aplice lovituri în regiunea capului cu partea metalică a ciocănelului. Întrebată fiind cât a durat, sau până când a aplicat acele lovituri, P.P.

a declarat „până am obosit". Aceasta a arătat că a vrut să spele fața cadavrului aruncând detergent deasupra acestuia si apoi a plecat, ascunzând hainele purtate și care aveau pe ele sângele victimei la locuința ei din satul Lunca, jud. Tulcea, de unde au fost recuperate la data de 13 octombrie 2011. Pe aceste haine s-au remarcat urme biologice sub forma picăturilor de culoare brun roșcat. Între leziunile traumatice si deces există legătură directă de cauzalitate. Leziunile traumatice au putut fi cauzate prin lovire repetată cu obiect contondent cu aria suprafeței de contact de aproximativ 1-1,5 cm și 5-6 cm, posibil cu muchie asemănătoare unui ciocan, de exemplu (sau toporișca), acționat cu muchia, lovituri aplicate cu succesiune rapida în cap, față, gât si torace anterior si superior.

Din examinarea probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că existența faptei și vinovăția inculpatei P.P. pot fi reținute fără niciun dubiu, urmele papilare descoperite la fața locului și pe obiectul corp delict, dar și pe urmele biologice descoperite pe obiectele de îmbrăcăminte aflate la locuința lui P.P., dovedind că aceasta este autoarea faptei. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a reținut că inculpata a comis infracțiunea pe fondul consumului de alcool, în condițiile în care victima se manifestase violent cu o jumătate de oră înainte de a fi ucisă și i-a adresat injurii, inculpatei. Deși susținerile inculpatei nu au fost probate, faptul că după ce a fost lovită au trecut 30 de minute, înlătură posibilitatea aplicării circumstanței atenuate prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece perioada de timp amintită a fost suficient de mare pentru a-i permite inculpatei să se liniștească și să nu acționeze sub imperiul puternicei tulburări.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpata care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, motivat de atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că a săvârșit fapta sub influența unei puternice tulburări psihice. Prin decizia nr. 34/P din 20 martie 2012 Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata P.P. - deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, împotriva sentinței penale nr. 7 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 4142/88/2011. În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei P.P. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei P.P., fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare. în cauză, nu sunt date care să permită reținerea unei acțiuni violente a victimei, care să producă inculpatei o puternică tulburare sau emoție, sub imperiul căreia să fî săvârșit fapta. Curtea a constatat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatei corespunde criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., dându-se eficiență circumstanțelor reale de comitere a faptei, care imprimă un grad deosebit de ridicat de pericol social al faptei comise, dar și datelor personale și conduitei procesuale ale inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpata P.P. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând diminuarea cuantumului pedepsei, prin coborârea pedepsei aplicate de instanța de apel. Examinând recursul declarat în cauză de inculpata P.P. înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. În ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, curtea constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă și ireparabilă produsă - suprimarea vieții unei persoane, percepția publică despre aceste fapte deosebit de grave, modalitatea și împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta - multiple lovituri cu ciocanul aplicate victimei în zona capului, ce au cauzat suferințe intense, pe fondul consumului de alcool, ca urmare a unui conflict verbal minor care nu justifica o astfel de reacție din partea inculpatei.

În acest sens, în doctrină, s-a reținut că pentru a se evidenția scuza provocării se cere ca actele de violență, din partea victimei să fie de natură a determina făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție. Agresiunea din partea autorului trebuie să constituie o ripostă la fapta victimei care să nu fie determinată de manifestările agresive ale făptuitorului. Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient, ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare. Pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.

Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație. În cauză, cuvintele injurioase adresate de victimă nu pot fi considerate ca susceptibile de a produce o puternică stare de surescitare a inculpatei. Nu se poate nega o stare de emoție indusă de cuvintele injuriase la momentul săvârșirii faptei, dar aceasta nu poate fi considerată de intensitatea cerută de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și nici ca fiind exclusiv urmarea conduitei victimei, mai ales că și inculpata se afla sub influența băuturilor alcoolice și reprezentarea reală a semnificației acțiunilor altor persoane putea fi lesne alterată.

În consecință, în mod corect nu a fost reținută de prima instanța circumstanța legală a provocării. Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen. O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurenta - inculpata nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatei, cât și atitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

O sancționare mai ușoară a inculpatei nu ar fi în măsură să asigure scopul și funcțiile pedepsei, din perspectiva prevenției generale și speciale, având în vedere că suntem în prezența săvârșirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancționare proporțională cu fapta și urmările acesteia. Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 20 martie 2012 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 19 octombrie 2011 la 31 mai 2012. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.