ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 668 din 19 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.V. împotriva Sentinței penale nr. 2118 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 6756/215/2012.

S-a desființat în parte sentința. S-au descontopit pedepsele și s-a făcut aplicarea art. 5 C. Pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din:

- inf. prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., în inf. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen.;

- inf. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen., în inf. prev. de art. 372 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen.;

- inf. prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen., în inf. prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen.;

- inf. prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen., în inf. prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) și b) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. cu aplic. art. 16 alin. (1) pct. b C. proc. pen. și art. 4 C. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. art. 372 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 374 zile închisoare, pe care-l contopește cu pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.

A fost înlăturată pedeapsa accesorie.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a constatat că prin Sentința penală nr. 2118 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 6756/215/2012, în baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., cetățenia română, studii: generale, ocupația: fără, necăsătorit, recidivist, la pedeapsa de 3 ani închisoare, (faptă săvârșită la data de 09 din 10 noiembrie 2008).

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate de 374 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală aplicată prin Sentința penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. a fost contopit restul rămas neexecutat de 374 de zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală aplicată prin Sentința penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare. (faptă săvârșită la data de 11 noiembrie 2008).

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate de 374 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală aplicată prin Sentința penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. a fost contopit restul rămas neexecutat de 374 de zile închisoare, din pedeapsa de de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală aplicată prin Sentința penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova cu pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare, (faptă săvârșită la data de 30 iulie 2009).

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare. (faptă săvârșită la data de 01 septembrie 2009).

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, (faptă săvârșită la data de 18 iunie 2010).

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.V., urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat un cuțit tip briceag, ridicat de la inculpat, potrivit dovezii de la dosar de urmărire penală.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B.I.C.

A fost obligat inculpatul M.V. la plata sumei de 400 de RON către partea civilă B.I.C.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată D.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat că partea civilă V.I. a renunțat la acțiunea civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 400 de RON va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din 19 martie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul M.V. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, violare de domiciliu în formă continuată, furt calificat, distrugere și port fără drept a cuțitului, în locuri și în împrejurări în care s-ar putea primejdui integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, fapte prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplic. art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească conform art. 69 C. proc. pen., respectiv declarațiile martorilor G.A., A.M., C.L., O.D., G. (fostă C.) N.M., C.A.M., F.G., A.G., B.L.C., B.A.L., C.Ș., V.I. și C.C., declarațiile părților vătămate D.L. și V.I., în sensul că nu se mai constituie părți civile, declarațiile părții vătămate B.I.C., în sensul că s-a constituit parte civilă cu suma de 400 RON, declarația inculpatului care nu a recunoscut starea de fapt, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; proces-verbal de depistare; dovadă ridicare corp delict; proces-verbale privind amendă contravențională primită la data de 30 iulie 2009 de către inculpat, instanța a reținut următoarea situație de fapt.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare cala data 08/09 noiembrie 2008 și 09/10 noiembrie 2008, inculpatul a pătruns în curtea imobilului de pe str. G., din mun. Craiova, unde locuia partea vătămată D.L. și minora C.A.M.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că, în data de 11 noiembrie 2008, în jurul orelor 11,00, inculpatul M.V., a lovit-o de două ori cu pumnul peste față pe partea vătămată D.L., faptă săvârșită într-un bar, în care partea vătămată s-a refugiat de frica învinuitului.

În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 7 - 8 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal din 11 noiembrie 2008.

La data de 30 iulie 2009, în jurul orelor 10.00, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a mers în barul aparținând SC T. SRL, unde solicitându-i-se să achite datoriile ce le avea la bar, a început să le amenințe cu acte de violență pe cele două angajate ale barului. Inculpatul a continuat să aibă o atitudine amenințătoare și turbulentă, deși angajatele barului și clienții prezenți au încercat să-l calmeze. În acest context, inculpatul a lovit cu pumnul un perete din rigips al barului, provocându-i un orificiu de 9 x 9 cm.

În seara zilei de 01 septembrie 2009, în jurul orelor 22.15, în timp ce se deplasa pe str. H., în zona Pieței E. din Cartierul Vale Roșie, având în mână o cutie de bere, inculpatul a fost oprit de către organele de poliție, iar în urma percheziției corporale, asupra sa a fost găsit un cuțit cu lungimea de 23 de cm, având lama de 11 cm și mânerul de cca 12 cm. Cuțitul a fost ridicat de organele de poliție și depus la Camera de Corpuri Delicte ale Poliției mun. Craiova.

La data de 18 iunie 2010, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla în incinta barului aparținând SC S. SRL, profitând de neatenția angajatei de la bar, i-a sustras acesteia telefonul mobil marca S., ce se afla pe biroul din incinta barului.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.V. de a pătrunde de mai multe ori pe timpul nopților de 08/09 noiembrie 2008 și 09/10 noiembrie 2008, în curtea imobilului de pe str. G., din mun. Craiova, unde locuia partea vătămată D.L. și minora C.A.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu informă continuată, prev. și ped. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea de violare de domiciliu în formă continuată, prev. și ped. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost săvârșită de inculpat sub aspectul laturii obiective prin mai multe acțiuni de pătrundere în timpul nopții, fără drept, pe porțile de acces în curtea locuinței părților vătămate.

Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C pen., prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia.

Fapta inculpatului M.V., de a produce distrugeri unui zid din rigips al barului aparținând SC T. SRL, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distragere, prev. și ped. de art. 217 alin. (1) C. pen.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în lovirea cu pumnul a zidului din rigips, acțiune ce a avut ca rezultat distrugerea acestuia, prin producerea unui orificiu de 9 x 9 cm. Între acțiunea inculpatului și rezultatul produs există raport de cauzalitate.

Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea lui prin săvârșirea acestora.

Fapta inculpatului M.V. de a avea asupra sa un cuțit, într-un loc public, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a cuțitului, în locuri și în împrejurări în care s-ar putea primejdui integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în acțiunea de port fără drept a unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, având ca rezultat încălcarea relațiilor sociale ocrotite de lege. Între acțiunea învinuitului și urmarea socialmente periculoasă există raport de cauzalitate.

Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea lui prin săvârșirea acestora.

Fapta inculpatului M.V. de sustragere a telefonului mobil, marca S., s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită prin acțiunea de sustragere a telefonului mobil, urmată de posedarea acestuia și având ca rezultat crearea unei pagube în patrimoniu părții vătămate, între acțiune și rezultat existând raport de cauzalitate.

Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia. Intenția directă în cazul infracțiunii de furt este subliniată și de existența scopului special, respectiv însușirea pe nedrept a bunurilor sustrase.

Încadrarea în dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. este atrasă de faptul că acțiunea de sustragere a telefonului mobil a fost săvârșită în loc public.

Săvârșirea celor cinci infracțiuni de către aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, a atras aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., ce privesc concursul real de infracțiuni.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului M.V. instanța a constatat că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova, având un rest rămas neexecutat de de 374 de zile închisoare.

De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat și prin Sentința penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova, precum și prin Sentința penală nr. 4943/2005 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 426/2006 a Curții de Apel Craiova.

Ca urmare, instanța a constatat că, inculpatul se află în stare de recidivă post-condamnatorie și post-executorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, atitudinea inculpatului, cât și de importanța valorilor sociale încălcate respectiv, patrimoniul, integritatea corporală și sănătatea persoanei, liniștea și ordinea publică, libertatea psihică a persoanei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Apreciind, în contextul probelor administrate din care a rezultat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

Cu privire la latura civilă instanța a constatat că, în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită a inculpatului constând în aceea că, la data de 18 iunie 2010, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla în incinta barului aparținând SC S. SRL, profitând de neatenția angajatei de la bar, partea civilă B.I.C., i-a sustras acesteia telefonul mobil marca S., ce se afla pe biroul din incinta barului, faptă care i-a adus un prejudiciu părții civile în cuantum de 400 de RON, între fapta ilicită și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând inițial la 15 ianuarie 2014, prin motivele depuse la dosar, achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis această faptă. A arătat că nu a sustras telefonul mobil părții civile B.I.C., în condițiile în care se motivează reținerea vinovăției doar în baza declarațiilor părții vătămate și martorului B.A., care este contradictorie față de celelalte probe. Privitor la pedepse a învederat că acestea sunt aspre și că se impune atenuarea regimului sancționator, mai ales față de recunoașterea și regretul celorlalte infracțiuni reținute în sarcina sa. Ulterior, a cerut schimbarea încadrărilor juridice, așa cum sunt ele prevăzute în noul C. pen., de asemenea achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 372 alin. (1) C. pen., ca urmare a dezincriminării.

S-a apreciat că apelul inculpatului este fondat și s-a admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerentele:

Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel evidențiate mai sus, s-a constatat că prima instanță a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, care au fost complet și just apreciate, reținându-se o situație de fapt exactă și concordantă cu acest probatoriu.

Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Ca urmare însă a intrării în vigoare a noului C. pen. în baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează: din infracțiunea prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 224 alin. (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen.; din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu art. 37b lit. a) și b) C. pen.; din infracțiunea prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) și b) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu art. 37 lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) și b) C. pen., cu precizarea că pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., vechea reglementare luată în ansamblul ei, este mai favorabilă.

Având în vedere starea de recidivă a inculpatului, care constituie o cauză de agravare a pedepsei, periculozitatea sporită a infractorului, condamnat anterior la pedepse relativ mari, pentru infracțiuni în general de aceeași natură, dar și noile limite de pedepse mai reduse, așa cum sunt prevăzute în noul C. pen., s-a dispus condamnarea sa la limita medie a prevederii legale modificată pentru fiecare infracțiune, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pedepsele astfel stabilite ca durată cât și ca modalitate de executare prin privare de libertate, corespund gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cu condamnări anterior.

În cauză s-a făcut și aplicarea disp. art. 61 C. pen., întrucât din examinarea fișei de cazier aflată la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul liberat condiționat la 25 aprilie 2008, cu un rest de 374 zile, a comis în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, infracțiunile speței și în acest caz pedepsele stabilite pentru infracțiunile ulterioare se contopesc cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară.

În baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. cu aplic. art. 16 alin. (1) pct. b C. proc. pen. și art. 4 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 372 alin. (1) C. pen., întrucât legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Actuala reglementare incriminează doar fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a portului sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, printre care și a cuțitului. Rezultă din examinarea stării de fapt că în seara zilei de 1 septembrie 2009 inculpatul a fost oprit de organele de poliție în timp ce se deplasa pe strada H. din cartierul Valea Roșie având asupra sa un cuțit cu lungimea de 23 cm, circumstanțe concrete care impun achitarea, pentru că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile arătate mai sus.

S-a constatat că nu este întemeiată critica formulată de inculpat, în sensul că nu este autorul infracțiunii de furt a telefonului mobil, săvârșirea faptei fiind dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate B.I.C. și ale martorului ocular B.A.L. dar și cu recunoașterea în parte a inculpatului în sensul că a fost prezent în această locație.

Față de noile dispoziții ale art. 65 C. pen., că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) - o) C. pen. poate fi dispusă doar atunci când exercitarea acestora a fost interzisă de instanță, și ca pedeapsă complementară, a fost înlăturată pedeapsa accesorie stabilită de instanța de fond, întrucât prin hotărârea de condamnare nu s-au reținut și asemenea interdicții.

Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație, secția penală, la data de 21 iulie 2014.

Prin Încheierea nr. 220/RC din data de 1 octombrie 2014, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 6756/215/2012.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul 3 și s-a stabilit termen la data de 15 octombrie 2014, cu citarea inculpatului M.V.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., a constatat că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs în casație a fost făcută în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., iar Decizia penală nr. 668 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prev. de art. 437 alin. (l) lit. a), b), c) și d), în sensul că este formulată în scris și cuprinde numele și prenumele procurorului care exercită calea de atac, organul judiciar din care acesta face parte (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova), hotărârea care se atacă (668 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Craiova), cazul de recurs în casație pe care se întemeiază (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.) și motivarea acestuia (greșită încadrare juridică faptelor, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile), precum și semnătura procurorului care a exercitat recursul în casație.

Înalta Curte a constatat că, prin cererea de recurs în casație, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținându-se că în mod greșit, instanța de apel a combinat prevederi din legea veche și legea nouă, creând o "lex tertia", deși avea aptitudinea să aleagă între legea veche și legea nouă, doar în integralitatea lor. În acest sens s-a invocat Decizia nr. 265 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.

În motivele scrise, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Craiova și rejudecarea cauzei.

Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care se constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438, se dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și termite cauza în vederea judecării recursului în casație.

S-a apreciat că admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

La termenul de judecată de astăzi, 15 octombrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a arătat că retrage recursul în casație formulat în cauză.

Înalta Curte, văzând declarația reprezentantului Ministerului Public în sensul retragerii recursului în casație formulat împotriva Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul M.V., constată că, potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, părțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat.

Având în vedere că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.V.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2014.

Procesat de GGC - NN