ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2015

Deliberând asupra contestației la titlu, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 187 din 10 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 104/54/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații M.A., G.P., O.V., P.L., G.M.D. și P.D.I. împotriva deciziei penale nr. 411/2013 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a casat, în parte, decizia recurată și sentința penală nr. 313 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Dolj și, în totalitate încheierea de ședință din 21 februarie 2014, de îndreptare a erorii materiale, pronunțată în același dosar al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și, în rejudecare, cu privire la inculpatul M.A.

a decis: „Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, pedepse aplicate pentru infracțiunile: - prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; - prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; - prev. art. 25 C. pen. raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului: - din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

anterior raportat la art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.; - din infracțiunea prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă inculpatul M.A.

la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 4 luni, inculpatul executând în final pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 112 Iit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul M.A. suma de 316.996 RON". Petentul, prin contestația scrisă a invocat faptul că există nelămurire cu privire la dispozitivul deciziei penale nr. 187 din 10 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. 104/54/2012 solicitând precizarea cuantumului sumei supuse confiscării, având în vedere că i s-au comunicat două adrese diferite, dar care conțineau fiecare, suma de 158.498 RON. Împotriva executării dispozițiilor civile ale hotărârii penale, se poate exercita contestație la executare, având la bază aceleași cazuri ca și contestația contra executării dispozițiilor penale ale hotărârii. Potrivit art. 600 rap.

la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația contra actelor de excutare inclusiv cele privind confiscarea, se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Prin „nelămurire" se înțelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare. În situația în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestații la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii. Se reține că pentru a fi incidente dispozițiile art. 589 lit. c) C. proc. pen.

este necesară îndeplinirea a două condiții, prima fiind aceea ca incidentul să intervină în timpul executării, fiind vorba despre o împrejurarea care să nu fi fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare, iar cea de a doua condiție se referă la împrejurarea ca incidentul să se refere la executarea hotărârii fără să aducă schimbări în dispozitivul hotărârii definitive, să respecte deci autoritatea de lucru judecat (a se vedea decizia nr. 4607/1999 a CSJ, Sp) În practica judiciară s-a statuat inadmisibilitatea contestației la executare prin care s-a solicitat reexaminarea cuantumului pagubei stabilite printr-o hotărâre definitivă. Or, în prezenta cauză, din dispozitivul deciziei instanței de recurs, considerentele hotărârii instanței de apel și motivele de recurs formulate de Ministerul Public rezultă clar dispoziția instanței de confiscare de la inculpatul M.A.

a sumei totale de 316 996 RON, reprezentând diferența sumelor ce au intrat în patrimoniul inculpatului și nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Ceea ce inculpatul urmărește probabil este anularea uneia din cele două adrese, lucru imposibil de realizat pe calea contestației la executare, întrucât textul de lege se referă numai la incidente ce apar pe parcursul executării hotărârii, fără a avea legătură cu fondul cauzei care, la rândul său, a constituit obiectul unui proces penal soluționat prin hotărâre rămasă definitivă, deoarece într-o atare situație s-ar aduce atingere principiul autorități de lucru judecat, contestația la executare devenind astfel o nouă cale de atac, care nu este prevăzută de lege cu acest caracter.

Ținând cont de natura contestației la executare, de instituție de drept procesual penal prin care se soluționează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale, precum și de scopul acesteia, respectiv înlăturarea efectelor negative ale executării unei hotărâri penale în alte condiții decât cele legale, instanța constată că nu există niciun impediment la executare, astfel că va respinge contestația formulată și va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația formulată de petentul M.A. împotriva deciziei penale nr. 187 din 10 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosar nr. 104/54/2012. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 mai 2015.