ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4069/2011

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin

decizia nr. 6268 din 2 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de

Casație si

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a fost constatat

perimat recursul declarat de

contestatoarea I.M. împotriva deciziei nr. 532 din 19 martie 2007 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire contestatoarea I.M., fără a preciza

temeiul juridic și susținând că nu a fost citată pentru termenul la care a fost

pronunțată decizia atacată.

Prin

decizia nr. 2731 din 4 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s

ecția civilă și

de proprietate intelectuală,

s-a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire, reținându-se că prin

decizia spre a cărei revizuire se tinde nu a fost evocat fondul, astfel cum

impun dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pentru ca o hotărâre să

poată forma obiect al unei asemenea căi extraordinare de atac.

Împotriva

acestei decizi a formulat cerere intitulată „contestație la executare

și revizuire"

numita I.M., neîncadrată în drept și

motivată oral, în ședință publică, cu prilejul dezbaterilor.

Cererea

urmează a fi respinsă, pentru următoarele argumente:

Revizuirea reprezintă

acea cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate

obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea

judecății în cazurile expres determinate de lege, oferind posibilitatea

retractării hotărârii judecătorești care se vădește greșită în raport de unele

împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Contestația la executare

reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia oricare dintre părți sau

terțele persoane interesate pot obține desființarea măsurilor ilegale de

urmărire silită, fiind, deci, o procedură specifică ultimei etape a procesului

civil, respectiv, a executării silite, ce nu poate conduce la anularea unei

hotărâri judecătorești, întrucât domeniul său de aplicare îl constituie actele

de executare silită întocmite nelegal.

Cererea formulată de

contestatoare, chiar neîntemeiată în drept, nu se încadrează în nici una din

categoriile de mijloace procedurale descrise mai sus, iar concluziile orale

formulate cu prilejul dezbaterii cauzei nu au conturat o situație juridică care

să se circumscrie vreuneia din procedurile menționate.

Nemulțumirile

contestatoarei prezentate oral, în ședință publică, vizează aspecte legate de

executarea silită a acesteia, respectiv, evacuarea sa din imobilul în care

locuiește, și sunt rezultatul finalizării unor litigii în care aceasta a

figurat ca parte, neputând constitui motiv al niciunei căi extraordinare de

atac.

Față de aceste

considerente, cererea urmează a fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

intitulată „contestație la executare" și „revizuire" formulată de I.M.

împotriva deciziei civile nr. 2731 din 4 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 mai 2011.