ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2033/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 15 iunie 2010 pe rolul Înaltei Curți petenta G.A. a

solicitat revizuirea încheierii nr. 1734 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată

în dosarul nr. 4535/1/2009.

În motivarea cererii

neîntemeiate în drept, revizuenta a susținut că încheierea atacată „este

greșită și abuzivă” și a solicitat desființarea acesteia și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond.

Cererea de revizuire

nu poate fi primită, pentru argumentele ce succed:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei

hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu

unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Obiectul revizuirii este

determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal

potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Potrivit art. 40 alin (4) C.

proc. civ.

hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei

căi de atac.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată că în speță, prin încheierea ce se tinde a fi revizuită,

s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de petenta G.A. prin care

s-a solicitat strămutarea dosarului nr. 565/212/2006 al Curții de Apel

Constanța.

Așa fiind, se constată că hotărârea

supusă revizuirii nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 322 C.

proc. civ. și cum dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. prevăd în mod expres

că hotărârea asupra strămutării nu este supusă nici unei căi de atac, rezultă deci

că aceasta nu poate fi supusă nici revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G.A. împotriva

încheierii nr. 1734 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 4535/1/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 martie 2011.