ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2033/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2010 pe rolul Înaltei Curți petenta G.A. a solicitat revizuirea încheierii nr. 1734 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 4535/1/2009. În motivarea cererii neîntemeiate în drept, revizuenta a susținut că încheierea atacată „este greșită și abuzivă” și a solicitat desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Cererea de revizuire nu poate fi primită, pentru argumentele ce succed: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Potrivit art. 40 alin (4) C. proc. civ. hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac. Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin încheierea ce se tinde a fi revizuită, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de petenta G.A. prin care s-a solicitat strămutarea dosarului nr. 565/212/2006 al Curții de Apel Constanța. Așa fiind, se constată că hotărârea supusă revizuirii nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 322 C. proc. civ. și cum dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. prevăd în mod expres că hotărârea asupra strămutării nu este supusă nici unei căi de atac, rezultă deci că aceasta nu poate fi supusă nici revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G.A. împotriva încheierii nr. 1734 din 12 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 4535/1/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2011.