ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4066/2011

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin încheierea nr. 4864 din 10 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă si de proprietate intelectuală, a respins cererea formulată de petenta P.C.I. privind strămutarea procesului civil ce forma obiectul dosarului nr. 9031/236/2008 al Judecătoriei Giurgiu. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 16 februarie 2011 , contestatoarea I.M.R. a solicitat remedierea neregulilor intervenite cu prilejul soluționării cererii de strămutare formulată de petenta P.C.I.

în dosarul nr. 9386/1/2008 al I.C.C.J., în sensul că la judecata cererii de strămutare nu au fost citate toate părțile, printre care și contestatoarea, că din completul de judecată a făcut parte judecătorul F., în prezent cercetat penal, astfel încât se impune reanalizarea tuturor cauzelor soluționate la acel termen și că cererea de strămutare nu a fost comunicată tuturor părților, inclusiv contestatoarei, care a fost astfel împiedicată a formula apărări corespunzătoare în cadrul unui litigiu în care se judecă de ani de zile. Analizând excepția inadmisibilității cu prioritate față de cea a tardivității cererii formulate, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Obiectul contestației în anulare reglementate de art. 317 C. proc. civ. îl constituie hotărârile judecătorești rămase irevocabile, a căror sferă este determinată de dispozițiile art. 377 alin. (2) din același cod, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile pronunțate în primă instanță, neatacate cu apel; hotărârile pronunțate în apel și nerecurate; hotărârile pronunțate în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Obiectul contestației în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ. îl constituie deciziile pronunțate de instanțele de recurs, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

In speță, hotărârea ce face obiectul prezentei cereri nu se încadrează în nici una din categoriile prevăzute de lege, fiind o hotărâre dată în soluționarea unei cereri de strămutare și care, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ. „se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac". Reglementarea fără echivoc conținută în art. 40 alin. (4) C. proc. civ., referitoare la lipsa motivării și a oricăror căi de atac, precum și natura juridică a instituției strămutării, respectiv, aceea de incident procedural cu privire la instanța sesizată, justifică faptul că soluția pronunțată în această materie este rezultatul unui act de administrare a justiției, iar nu de soluționare în fond a unei cauze civile, aspect de natură să facă inadmisibilă atacarea, pe calea contestației în anulare, unei astfel de hotărâri.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va constata că cererea formulată este inadmisibilă și o va respinge ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de I.M.R. împotriva încheierii nr. 4864 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2011.