ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4918/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 27 ianuarie 2012 și precizată la data

de 12 martie 2012, numitul A.C. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 317 -

321 C. proc. civ., admiterea contestației în anulare formulată împotriva

deciziei civile nr. 417 din 26 ianuarie 2012 a acestei instanțe.

În motivare,

contestatorul a arătat, în esență, că prin falsuri și escrocherii, cu concursul

autorităților locale și al instanțelor de judecată ce s-au pronunțat anterior

pe fondul litigiului, intimații persoane fizice din prezenta cauză au dobândit

în proprietate diverse suprafețe de terenuri ce se cuveneau, de drept,

defunctei sale soții, A.S., ca moștenitoare, în calitate de soră, a defunctului

N.V.G., terenuri ce au făcut obiectul judecății în fond a litigiului de față.

Contestatorul a mai

arătat că, atât decizia civilă nr. 417 din 26 ianuarie 2012 (ce formează

obiectul prezentei contestații), cât și decizia civilă nr. 207/R din 24 aprilie

2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și de proprietate

intelectuală, (ce a format obiectul cererii de revizuire soluționată prin

decizia nr. 417 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție),

precum și decizia civilă nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 a aceleiași instanțe,

pronunțată în ultima fază procesuală a fondului, respectiv, în recurs, sunt

date cu încălcarea legii, fără a analiza susținerile acestuia și actele

dosarului, acte care, fie au fost falsificate, fie au fost sustrase de către

părțile adverse, pentru a induce în eroare instanțele cu privire la starea de

fapt dedusă judecății.

Prin precizările

înregistrate la dosarul cauzei la data de 15 martie 2012, contestatorul a făcut

ample referiri la condițiile așa-zise suspecte în care a decedat soția sa, A.S.,

la condițiile în care a fost soluționat în instanță un litigiu având ca obiect

drepturi de asigurări sociale (dreptul la pensie), precum și la presupuse

abuzuri și infracțiuni săvârșite asupra sa de diverși reprezentanți ai unor

autorități publice, executori judecătorești, polițiști și avocați cu prilejul

evacuării sale din locuință.

Cererea este

inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Decizia nr. 417 din

26 ianuarie 2012, contestată în prezenta cauză, reprezintă decizia prin care a

fost soluționat recursul împotriva soluției dată în cererea de revizuire împotriva

deciziei nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă, ceea ce determină caracterul inadmisibil al cererii având un

asemenea obiect.

Astfel, împotriva

deciziei nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă, ce a finalizat litigiul obiect al Dosarului nr. 32685/3/2005,

reclamanta A.S., iar ulterior decesului acesteia, în calitate de continuator,

soțul supraviețuitor, A.C., au formulat, succesiv, contestație în anulare,

respectiv, revizuire.

Revizuirea împotriva

deciziei civile nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, în Dosarul nr. 32685/3/2005 a fost soluționată prin decizia nr.

207/R din 24 aprilie 2008 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr.

13/2/2008, iar recursul împotriva acestei decizii a fost soluționat prin

decizia nr. 417 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în același dosar, decizie contestată în prezenta cauză.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia

se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea

unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Obiectul contestației

în anulare reglementate de art. 317 C. proc. civ. îl constituie hotărârile

judecătorești rămase irevocabile, a căror sferă este determinată de dispozițiile

art. 377 alin. (2) din același Cod, respectiv, hotărârile pronunțate în primă

instanță, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile pronunțate în primă

instanță, neatacate cu apel; hotărârile pronunțate în apel și nerecurate;

hotărârile pronunțate în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul

pricinii și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu

recurs.

Obiectul contestației

în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ. îl constituie deciziile

pronunțate de instanțele de recurs, când dezlegarea dată recursului este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare.

În speță, hotărârea

ce face obiect al prezentei cereri nu se încadrează în niciuna din categoriile

enumerate de textele legale anterior citate, obiectul contestației în anulare

neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres

în dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ.

Prin urmare, alte

hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea cererilor de

revizuire (care, la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare de

atac de retractare), nu pot fi atacate pe calea contestației în anulare.

Pentru aceste

considerente, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A.C. împotriva deciziei nr.

417 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 iunie 2012.