ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3163/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 300 din 17 martie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității contestației în anulare, ca neîntemeiată. A fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea V.S. împotriva deciziei civile nr. 1529 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondată. Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs V.S., cale de atac întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, și în dezvoltarea căreia a susținut că instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a interpretat greșit prevederile art. 318 teza finală C. proc.

civ. După ce a prezentat situația de fapt rezultată din actele dosarului, inclusiv soluțiile pronunțate până în prezenta etapă procesuală, contestatoarea a susținut că prin soluția pronunțată în recurs a fost omis din greșeala a fi analizat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de natură să conducă la modificarea hotărârii, în sprijinul căruia au fost depuse mai multe înscrisuri, în special adresa din 21 februarie 2007, din care reieșea că cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 de unul dintre moștenitori se socotea ca fiind făcută pentru toți moștenitorii autorului comun privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut acestuia.

Această apărare era esențială pentru soluționarea cauzei, fiind omisă din greșeală a fi analizată de instanță, astfel încât considerând ca îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și în urma rejudecării cauzei, admiterea contestației în anulare, cu consecința desființării deciziei atacate. Referitor la calea de atac dedusă judecății cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepția inadmisibilității, se constată următoarele: Potrivit art. 299 C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului." Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc.

civ. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ, cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale stingându-se prin exercitare. Drept urmare, este exclusă posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri ori exercitarea unui recurs împotriva unei hotărâri irevocabile. Or, în speță, recurenta a declarat recurs împotriva unei decizii prin care îi fusese soluționată o contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în recurs. În consecință, cum recursul dedus judecății nu privește o hotărâre din cele prevăzute de art. 299 C. proc.

civ., rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale. Ca urmare, față de cele ce preced urmează a se dispune respingerea recursului ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea V.S. împotriva deciziei nr. 300 din 17 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2012.