ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3163/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 300 din 17 martie 2011,

Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității contestației în

anulare, ca neîntemeiată.

A fost respinsă contestația

în anulare formulată de contestatoarea V.S. împotriva deciziei civile nr. 1529 din

11 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondată.

Împotriva susmenționatei

hotărâri a declarat recurs V.S., cale de atac întemeiată pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ, și în dezvoltarea căreia a susținut că instanța învestită cu

soluționarea contestației în anulare a interpretat greșit prevederile art. 318 teza

finală C. proc. civ.

După ce a prezentat situația

de fapt rezultată din actele dosarului, inclusiv soluțiile pronunțate până în prezenta

etapă procesuală, contestatoarea a susținut că prin soluția pronunțată în recurs

a fost omis din greșeala a fi analizat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., de natură să conducă la modificarea hotărârii, în sprijinul

căruia au fost depuse mai multe înscrisuri, în special adresa din 21 februarie 2007,

din care reieșea că cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 de unul dintre

moștenitori se socotea ca fiind făcută pentru toți moștenitorii autorului comun

privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut

acestuia.

Această apărare era esențială

pentru soluționarea cauzei, fiind omisă din greșeală a fi analizată de instanță,

astfel încât considerând ca îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ.

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și în urma rejudecării cauzei,

admiterea contestației în anulare, cu consecința desființării deciziei atacate.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepția inadmisibilității,

se constată următoarele:

Potrivit art. 299 C. proc.

civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse

recursului."

Așadar, căii de atac a

recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377

C. proc. civ.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ, cu referire la hotărârile irevocabile,

raportat la art. 299 din același Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a

statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale stingându-se prin

exercitare. Drept urmare, este exclusă posibilitatea legală a declarării mai multor

recursuri ori exercitarea unui recurs împotriva unei hotărâri irevocabile.

Or, în speță, recurenta

a declarat recurs împotriva unei decizii prin care îi fusese soluționată o contestație

în anulare împotriva deciziei pronunțate în recurs.

În consecință, cum recursul

dedus judecății nu privește o hotărâre din cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ.,

rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului

comun, pe această cale.

Ca urmare, față de cele

ce preced urmează a se dispune respingerea recursului ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatoarea V.S. împotriva deciziei nr. 300 din 17 martie

2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2012.