ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 219/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 219/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală

nr. 67/CC/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins cererea formulată de

revizuientul L.E., în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița privind

revizuirea sentinței penale nr. 42/F/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud ca

fiind inadmisibilă.

A fost obligat

revizuientul să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin sentința penală

nr. 42/F din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, definitivă ca

urmare a respingerii ca nefondat a apelului revizuientului (Decizia penală nr.

50/A din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj), revizuientul L.E. a fost

condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen.,

la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. civ. și respectiv la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având

o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.%o, prevăzută de art. 79 alin. (1) din

O.U.G nr. 195/2002, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 8

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

S-a menținut starea

de arest preventiv a revizuientului, iar din pedeapsa aplicată s-a dispus

deducerea perioadei executate, de la 22 octombrie 2006 la zi, totodată

făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și

c) C. pen.

S-a reținut că pe

fondul unor neînțelegeri mai vechi determinate de înfierea părții vătămate S.D.

de către unchiul revizuientului (fratele mamei acestuia), în seara zilei de 21

octombrie 2006, după ce revizuientul a parcat autoturismul taxi pe care îl

conducea, pe șosea, în fața barului C. din localitatea Budacu de Jos, județul

Bistrița-Năsăud, și apoi a consumat băuturi alcoolice, la plecare (revizuientul

urcându-se la volanul autoturismului), văzând-o pe partea vătămată aflată în

stare de ebrietate, inițial între aceștia a avut loc o altercație, după care

partea vătămată a intrat în bar pentru a-și cumpăra bere. întrucât fiind ora

închiderii și astfel aceasta a fost refuzată de către barmană, la un moment dat

partea vătămată a ieșit din acel bar, coborând câteva trepte cu intenția de a

intra în magazinul aflat în același corp de clădire.

Apoi, în aceste

împrejurări, revizuientul, aflat în stare de ebrietate (1,20 gr.%0), a chemat-o

pe partea vătămată în stradă, însă aceasta coborând de pe scări și făcând

câțiva pași spre șosea, doar i-a spus revizuientului să meargă acasă, după care

s-a întors cu spatele și s-a îndreptat spre magazin. Cu toate acestea,

profitând de situația creată precum și de faptul că partea vătămată s-a aflat

în stare de ebrietate, revizuientul a pornit motorul autoturismului, l-a

ambalat puternic, și apoi a pornit în urmărirea acesteia, trecând din șosea

peste podețul de pe marginea drumului, lovind-o si strivind-o de peretele

barului.

După aceea, deși partea

vătămată a căzut, fiindu-i fracturate picioarele, și a strigat după ajutor,

revizuientul s-a deplasat cu autoturismul înapoi, totodată repetând manevra

încă de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu mașina peste partea vătămată

(revizuientul încetând agresiunea doar în momentul în care autoturismul s-a

blocat în șanțul ce desparte șoseaua de terasa din fața barului). Apoi, din

mașină a luat un cuțit, a coborât de la volan, dar sosind la fața locului

organele de cercetare penală, a predat cuțitul unui lucrător de poliție.

Ulterior, partea

vătămată a fost transportată la spital, acordându-i-se îngrijirile medicale

necesare.

Prin raportul de

expertiză medico-legală întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală

Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat că: partea vătămată a suferit leziuni

corporale vindecabile în 135-140 zile îngrijiri medicale, soldate cu pierderea

totală a capacității de muncă pe o durată de 6 luni de la producerea acestora,

iar pentru viitor au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă cu

30-35%, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate; că leziunile respective

întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, și

că acestea s-au putut produce prin comprimare repetată între două planuri dure,

posibil elemente ale unui autoturism și zidul unei clădiri sau/și sol, și

lovire, cădere.

În consecință,

raportat la circumstanțele în care a fost comisă fapta, mijloacele prin care a

fost săvârșită și stăruința revizuientului de a suprima viața părții vătămate

(factori relevanți, care caracterizează intenția de a ucide), prima instanță a

reținut în sarcina acestuia săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor

calificat, totodată respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice a

faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reținându-se și că pe

fondul stării conflictuale dintre familiile acestora, existentă cu mult timp

înainte de comiterea faptei, revizuientul chiar s-a și exprimat în sensul

uciderii părții vătămate.

S-a concluzionat că

fapta a fost comisă cu intenția directă de a ucide, având în vedere faptul că a

trecut de mai multe ori cu mașina peste partea vătămată, care încă de la prima

lovitură a rămas imobilizată la pământ, de asemenea acesta întrerupându-și

activitatea infracțională doar când autoturismul a alunecat în șanț, deci

independent de voința sa.

Instanța a înlăturat

și cererea revizuientului de a se reține în sarcina sa, starea de provocare

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivând că în cauză nu s-a dovedit

faptul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de

partea vătămată. În concret, s-a reținut că apărările în sensul că nu a trecut

niciodată cu mașina peste partea vătămată/ ci doar că a lovit-o când a trecut

podețul de la bar, sunt infirmate prin probele administrate, mai mult în cauză

dovedindu-se că după ce s-au certat, revizuientul a rămas în autoturism, și

după ce partea vătămată a ieșit din bar, a lovit-o prin surprindere în mod

repetat cu mașina. De asemenea, s-a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit nici

faptul că anterior partea vătămată l-ar fi lovit cu capul pe revizuient, sau că

aceasta ar fi încercat să-l lovească cu o bancă rabatabilă, motivându-se și că,

chiar dacă partea vătămată l-ar fi lovit prin geamul întredeschis al mașinii,

această împrejurare nu a fost de natură să creeze revizuientului o emoție sau o

puternică tulburare, fiind eventual, doar un pretext pentru revizuient de a se

răzbuna pe partea vătămată, cu care era în relații de dușmănie.

În apel revizuientul

și-a reiterat cererea de a se reține în sarcina lui, starea de provocare

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., însă și instanța de control judiciar a

motivat că în cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul a acționat sub imperiul

unei puternice provocări din partea părții vătămate, reținându-se că starea

conflictuală veche dintre părți nu îndeplinește condițiile stării de provocare,

precum și faptul că în cauză prin nicio probă nu s-a confirmat că anterior

comiterii faptei, revizuientul ar fi fost lovit sau agresat de către partea

vătămată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, și ale dosarelor nr. 3/112/2007, 8927/112/2010,

4726/112/2010, 1928/112/2009 și 2253/112/2009, 2300/112/2008 ale Tribunalului

Bistrița-Năsăud, atașate, instanța a apreciat că în cauză nu s-a dovedit, ca

urmare a constatării printr-o hotărâre definitivă, faptul că martorii audiați

au declarat mincinos raportat la cele expuse în fața instanței în cauza în care

a fost condamnat revizuientul, astfel încât să fie incident cazul prevăzut de

art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Pe de altă parte,

avându-se în vedere faptul că acest motiv de revizuire, precum și cele legat de

faptul că nu a fost încuviințată cu ocazia instrumentării cauzei în fond

cererea de audiere martorului L.S. (aspect nereal, întrucât acesta a depus

mărturie în dosarul penal nr. 3/112/2007) a mai fost analizat în dosarul penal

nr. 1928/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în care s-a pronunțat sentința

penală nr. 96/F/2009 (cererea de revizuire fiind respinsă, iar apelul declarat

retras), și raportat la dispozițiile art. 403 alin. (3

1

) C. proc.

pen., potrivit cărora cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile, dacă

există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări, în baza

dispozițiilor legale menționate, cererea formulată de revizuientul L.E.,

privind revizuirea sentinței penale nr. 42/F/2002 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud este inadmisibilă.

S-a reținut că

cererea de revizuire este inadmisibilă și raportat la celelalte aspecte

invocate, care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute la art. 394 lit.

a)-e) C. proc. pen., astfel că, în baza dispozițiilor legale menționate a fost

respinsă cererea formulată de revizuientul L.E. privind revizuirea sentinței

penale nr. 42/F/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud ca fiind inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. revizuientul a fost obligat să plătească statului suma

de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva încheierii

penale nr. 67/CC/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, a declarat apel

condamnatul revizuient L.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel

Cluj, sub nr. 1941/112/2011.

La termenul de

judecată din data de 17 august 2011 reprezentantul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj a invocat excepția tardivității promovării căii de atac

având în vedere data la care a fost comunicată apelantului hotărârea și

momentul la care a fost declarată efectiv calea de atac.

Condamnatul revizuient

a arătat că a declarat apel în termen, întrucât a exercitat calea de atac

imediat ce i s-a comunicat hotărârea instanței de fond.

Analizând excepția

invocată, Curtea de Apel Cluj a constatat că aceasta este fondată având în

vedere faptul că hotărârea instanței de fond pronunțată în data de 8 iunie 2011

i-a fost comunicată condamnatului revizuient L.E. la data de 10 iunie 2011,

conform dovezii de comunicare existente la dosarul de fond, iar apelul a fost

declarat de către revizuient la data de 12 iulie 2011.

Potrivit art. 263 C.

proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile dacă legea nu

dispune altfel, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, pentru persoanele

aflate în stare de deținere acest termen începe să curgă de la data comunicării

copiei de pe dispozitiv.

S-a mai reținut că

revizuientul condamnat a depășit termenul prevăzut de lege, iar potrivit art.

185 C. proc. pen. alin. (1), atunci când pentru exercitarea unui drept

procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage

decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Constatând așadar, că

excepția invocată este fondată, fiind vorba de o excepție peremtorie care face

imposibilă analizarea fondului cauzei, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, prin decizia penală nr. 139/A/2011 din 17 august 2011 a respins ca

tardiv apelul declarat de către condamnatul revizuient în conformitate cu

dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și I-a obligat pe acesta la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei

penale nr. 139/A/2011 din 17 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori, a declarat recurs revizuentul L.E., cauza fiind înregistrată pe

rolul Înaltei Curți sub nr. 1941/112/2011.

În motivele susținute

în fața instanței de recurs, recurentul revizuent a arătat că a declarat apelul

la Curtea de Apel Cluj în termenul legal prevăzut de lege.

Înalta Curte

analizând motivele invocate de recurent dar și hotărârea instanței de apel, sub

toate aspectele, constată că recursul recurentului revizuent L.E. este

nefondat, și va fi respins ca tare.

Din înscrisul

existent, dosar nr. 1941/112/2011 al Tribunalului Bistrița Năsăud, rezultă că

revizuentului L.E. i-a fost comunicată încheierea penală nr. 67/2001 a

aceleiași instanțe, la data de 10 iunie 2011, dată la care revizuentul a semnat

de primirea comunicării.

Din înscrisul

existent, dosar nr. 1941/112/2011 al Curții de Apel Cluj rezultă că revizuentul

a declarat apel împotriva încheierii penale nr. 67/CC/2011 pronunțată de

Tribunalul Bistrița-Năsăud, la data de 12 iulie 2011, și transmisă de

Penitenciarul Bistrița, Tribunalului Bistrița la data de 13 iulie 2011.

Înalta Curte constată

că în mod corect Curtea de Apel Cluj a reținut că a fost depășit termenul de 10

zile prevăzut pentru declararea apelului, așa cum prevăd dispozițiile art. 263

C. proc. pen.

Instituția termenului

în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități

judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în

timp a duratei unor măsuri procesuale, și pe de altă parte împiedică

tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea

acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Dispozițiile art. 185

alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului

înăuntrul căruia revizuentul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual,

sancțiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat

în termenul peremtoriu prevăzut de lege.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul L.E. împotriva deciziei

penale nr. 139/A/2011 din 17 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuentul L.E. la plata

cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul L.E. împotriva deciziei penale nr.

139/A/2011 din 17 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2012