ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 219/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea penală nr. 67/CC/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins cererea formulată de revizuientul L.E., în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița privind revizuirea sentinței penale nr. 42/F/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud ca fiind inadmisibilă. A fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin sentința penală nr. 42/F din 22 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, definitivă ca urmare a respingerii ca nefondat a apelului revizuientului (Decizia penală nr. 50/A din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj), revizuientul L.E.

a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. civ. și respectiv la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.%o, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a menținut starea de arest preventiv a revizuientului, iar din pedeapsa aplicată s-a dispus deducerea perioadei executate, de la 22 octombrie 2006 la zi, totodată făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a reținut că pe fondul unor neînțelegeri mai vechi determinate de înfierea părții vătămate S.D. de către unchiul revizuientului (fratele mamei acestuia), în seara zilei de 21 octombrie 2006, după ce revizuientul a parcat autoturismul taxi pe care îl conducea, pe șosea, în fața barului C. din localitatea Budacu de Jos, județul Bistrița-Năsăud, și apoi a consumat băuturi alcoolice, la plecare (revizuientul urcându-se la volanul autoturismului), văzând-o pe partea vătămată aflată în stare de ebrietate, inițial între aceștia a avut loc o altercație, după care partea vătămată a intrat în bar pentru a-și cumpăra bere. întrucât fiind ora închiderii și astfel aceasta a fost refuzată de către barmană, la un moment dat partea vătămată a ieșit din acel bar, coborând câteva trepte cu intenția de a intra în magazinul aflat în același corp de clădire.

Apoi, în aceste împrejurări, revizuientul, aflat în stare de ebrietate (1,20 gr.%0), a chemat-o pe partea vătămată în stradă, însă aceasta coborând de pe scări și făcând câțiva pași spre șosea, doar i-a spus revizuientului să meargă acasă, după care s-a întors cu spatele și s-a îndreptat spre magazin. Cu toate acestea, profitând de situația creată precum și de faptul că partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate, revizuientul a pornit motorul autoturismului, l-a ambalat puternic, și apoi a pornit în urmărirea acesteia, trecând din șosea peste podețul de pe marginea drumului, lovind-o si strivind-o de peretele barului.

După aceea, deși partea vătămată a căzut, fiindu-i fracturate picioarele, și a strigat după ajutor, revizuientul s-a deplasat cu autoturismul înapoi, totodată repetând manevra încă de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu mașina peste partea vătămată (revizuientul încetând agresiunea doar în momentul în care autoturismul s-a blocat în șanțul ce desparte șoseaua de terasa din fața barului). Apoi, din mașină a luat un cuțit, a coborât de la volan, dar sosind la fața locului organele de cercetare penală, a predat cuțitul unui lucrător de poliție. Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital, acordându-i-se îngrijirile medicale necesare.

Prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat că: partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 135-140 zile îngrijiri medicale, soldate cu pierderea totală a capacității de muncă pe o durată de 6 luni de la producerea acestora, iar pentru viitor au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă cu 30-35%, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate; că leziunile respective întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, și că acestea s-au putut produce prin comprimare repetată între două planuri dure, posibil elemente ale unui autoturism și zidul unei clădiri sau/și sol, și lovire, cădere.

În consecință, raportat la circumstanțele în care a fost comisă fapta, mijloacele prin care a fost săvârșită și stăruința revizuientului de a suprima viața părții vătămate (factori relevanți, care caracterizează intenția de a ucide), prima instanță a reținut în sarcina acestuia săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, totodată respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reținându-se și că pe fondul stării conflictuale dintre familiile acestora, existentă cu mult timp înainte de comiterea faptei, revizuientul chiar s-a și exprimat în sensul uciderii părții vătămate.

S-a concluzionat că fapta a fost comisă cu intenția directă de a ucide, având în vedere faptul că a trecut de mai multe ori cu mașina peste partea vătămată, care încă de la prima lovitură a rămas imobilizată la pământ, de asemenea acesta întrerupându-și activitatea infracțională doar când autoturismul a alunecat în șanț, deci independent de voința sa. Instanța a înlăturat și cererea revizuientului de a se reține în sarcina sa, starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., motivând că în cauză nu s-a dovedit faptul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de partea vătămată.

În concret, s-a reținut că apărările în sensul că nu a trecut niciodată cu mașina peste partea vătămată/ ci doar că a lovit-o când a trecut podețul de la bar, sunt infirmate prin probele administrate, mai mult în cauză dovedindu-se că după ce s-au certat, revizuientul a rămas în autoturism, și după ce partea vătămată a ieșit din bar, a lovit-o prin surprindere în mod repetat cu mașina. De asemenea, s-a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că anterior partea vătămată l-ar fi lovit cu capul pe revizuient, sau că aceasta ar fi încercat să-l lovească cu o bancă rabatabilă, motivându-se și că, chiar dacă partea vătămată l-ar fi lovit prin geamul întredeschis al mașinii, această împrejurare nu a fost de natură să creeze revizuientului o emoție sau o puternică tulburare, fiind eventual, doar un pretext pentru revizuient de a se răzbuna pe partea vătămată, cu care era în relații de dușmănie.

În apel revizuientul și-a reiterat cererea de a se reține în sarcina lui, starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., însă și instanța de control judiciar a motivat că în cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice provocări din partea părții vătămate, reținându-se că starea conflictuală veche dintre părți nu îndeplinește condițiile stării de provocare, precum și faptul că în cauză prin nicio probă nu s-a confirmat că anterior comiterii faptei, revizuientul ar fi fost lovit sau agresat de către partea vătămată.

Analizând actele și lucrările dosarului, și ale dosarelor nr. 3/112/2007, 8927/112/2010, 4726/112/2010, 1928/112/2009 și 2253/112/2009, 2300/112/2008 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud, atașate, instanța a apreciat că în cauză nu s-a dovedit, ca urmare a constatării printr-o hotărâre definitivă, faptul că martorii audiați au declarat mincinos raportat la cele expuse în fața instanței în cauza în care a fost condamnat revizuientul, astfel încât să fie incident cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Pe de altă parte, avându-se în vedere faptul că acest motiv de revizuire, precum și cele legat de faptul că nu a fost încuviințată cu ocazia instrumentării cauzei în fond cererea de audiere martorului L.S.

(aspect nereal, întrucât acesta a depus mărturie în dosarul penal nr. 3/112/2007) a mai fost analizat în dosarul penal nr. 1928/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 96/F/2009 (cererea de revizuire fiind respinsă, iar apelul declarat retras), și raportat la dispozițiile art. 403 alin. (3 1 ) C. proc. pen., potrivit cărora cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări, în baza dispozițiilor legale menționate, cererea formulată de revizuientul L.E., privind revizuirea sentinței penale nr. 42/F/2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud este inadmisibilă. S-a reținut că cererea de revizuire este inadmisibilă și raportat la celelalte aspecte invocate, care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute la art. 394 lit. a)-e) C. proc.

pen., astfel că, în baza dispozițiilor legale menționate a fost respinsă cererea formulată de revizuientul L.E. privind revizuirea sentinței penale nr. 42/F/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud ca fiind inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuientul a fost obligat să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva încheierii penale nr. 67/CC/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, a declarat apel condamnatul revizuient L.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. 1941/112/2011. La termenul de judecată din data de 17 august 2011 reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a invocat excepția tardivității promovării căii de atac având în vedere data la care a fost comunicată apelantului hotărârea și momentul la care a fost declarată efectiv calea de atac.

Condamnatul revizuient a arătat că a declarat apel în termen, întrucât a exercitat calea de atac imediat ce i s-a comunicat hotărârea instanței de fond. Analizând excepția invocată, Curtea de Apel Cluj a constatat că aceasta este fondată având în vedere faptul că hotărârea instanței de fond pronunțată în data de 8 iunie 2011 i-a fost comunicată condamnatului revizuient L.E. la data de 10 iunie 2011, conform dovezii de comunicare existente la dosarul de fond, iar apelul a fost declarat de către revizuient la data de 12 iulie 2011. Potrivit art. 263 C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, pentru persoanele aflate în stare de deținere acest termen începe să curgă de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.

S-a mai reținut că revizuientul condamnat a depășit termenul prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 C. proc. pen. alin. (1), atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Constatând așadar, că excepția invocată este fondată, fiind vorba de o excepție peremtorie care face imposibilă analizarea fondului cauzei, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 139/A/2011 din 17 august 2011 a respins ca tardiv apelul declarat de către condamnatul revizuient în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și I-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 139/A/2011 din 17 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs revizuentul L.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1941/112/2011. În motivele susținute în fața instanței de recurs, recurentul revizuent a arătat că a declarat apelul la Curtea de Apel Cluj în termenul legal prevăzut de lege. Înalta Curte analizând motivele invocate de recurent dar și hotărârea instanței de apel, sub toate aspectele, constată că recursul recurentului revizuent L.E. este nefondat, și va fi respins ca tare. Din înscrisul existent, dosar nr. 1941/112/2011 al Tribunalului Bistrița Năsăud, rezultă că revizuentului L.E. i-a fost comunicată încheierea penală nr. 67/2001 a aceleiași instanțe, la data de 10 iunie 2011, dată la care revizuentul a semnat de primirea comunicării.

Din înscrisul existent, dosar nr. 1941/112/2011 al Curții de Apel Cluj rezultă că revizuentul a declarat apel împotriva încheierii penale nr. 67/CC/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, la data de 12 iulie 2011, și transmisă de Penitenciarul Bistrița, Tribunalului Bistrița la data de 13 iulie 2011. Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Cluj a reținut că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut pentru declararea apelului, așa cum prevăd dispozițiile art. 263 C. proc. pen. Instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, și pe de altă parte împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia revizuentul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual, sancțiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul L.E. împotriva deciziei penale nr. 139/A/2011 din 17 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuentul L.E. la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul L.E. împotriva deciziei penale nr. 139/A/2011 din 17 august 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012