ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1321/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1321/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea depusă la C.S.M., F.A. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motivat de faptul că prin numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dobândit efectiv și gradul profesional corespunzător funcției. Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 54 de procurori de la DIICOT, printre aceștia aflându-se și recurenta . În motivarea hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M.
a reținut în esență, faptul că prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la DIICOT ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, situație care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, are caracter permanent” și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale”. De asemenea, s-a arătat că salarizarea procurorilor de la DIICOT corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.A., criticând hotărârea Plenului C.S.M. În motivarea recursului, recurenta a arătat că a fost numită la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că fiind numită la o structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte a dobândit de drept și gradul profesional corespunzător funcției exercitate. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, invocând tardivitatea recursului formulat, iar pe fondul recursului a arătat că recurenta a fost numită la DIICOT din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și că trebuie făcută distincția între „numirea” procurorilor la DIICOT și „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite.
A mai subliniat și faptul că deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT este o structură distinctă, are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială, iar promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată. Pentru aceste motive, s-a arătat că numirea procurorilor la DIICOT nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004.
Intimatul a mai precizat și că dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la DIICOT sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive iar procurorii numiți la DIICOT revin, la încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 din C. proc. civ., excepția de tardivitate invocată, a constatat că este întemeiată și va admite excepția invocată, respingând recursul ca tardiv formulat pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 a C.S.M., hotărârile Plenului C.S.M.
privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare. Înalta Curte a constatat că recurenta a înțeles să exercite calea de atac împotriva hotărârii 819 din 28 noiembrie 2007 la data de 12 iunie 2009, cu mult peste termenul legal pentru promovarea acestei căi de atac. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat și nici nu a invocat o cauză de împiedicare mai presus de voința recurentei, pentru repunerea în termen. În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul formulat de F.A. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.