ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1321/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea depusă la C.S.M., F.A. a solicitat

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, motivat de faptul că prin numirea în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism a dobândit efectiv și gradul profesional

corespunzător funcției.

Prin hotărârea nr. 819

din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

au fost respinse

cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 54 de procurori

de la DIICOT, printre aceștia aflându-se și recurenta

.

În motivarea

hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în esență, faptul

că prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la DIICOT ar fi eludate dispozițiile

privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare,

situație care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților

și constituie o componentă a carierei acestora, are caracter permanent” și „reprezintă

un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale”.

De asemenea,

s-a arătat că salarizarea procurorilor de la DIICOT corespunzător procurorilor de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept

gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs F.A., criticând hotărârea Plenului C.S.M.

În motivarea

recursului, recurenta a arătat că a fost numită la Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism cu respectarea dispozițiilor legale, astfel

că fiind numită la o structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte a

dobândit de drept și gradul profesional corespunzător funcției exercitate.

Intimatul

C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

invocând tardivitatea recursului formulat, iar pe fondul recursului a arătat că

recurenta a fost numită la DIICOT din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Giurgiu și că trebuie făcută distincția între „numirea” procurorilor

la DIICOT și „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri

diferite.

A mai subliniat

și faptul că deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, DIICOT este o structură distinctă, are personalitate juridică

proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege

specială, iar promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri

se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr.

304/2004, republicată.

Pentru aceste

motive, s-a arătat că numirea procurorilor la DIICOT nu echivalează cu promovarea

acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se

doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care

sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004.

Intimatul

a mai precizat și că dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la

DIICOT sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive iar procurorii

numiți la DIICOT revin, la încetarea activității, la Parchetul de la care provin,

iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând cu prioritate,

în temeiul art. 137 din C. proc. civ., excepția de tardivitate invocată, a constatat

că este întemeiată și va admite excepția invocată, respingând recursul ca tardiv

formulat pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 a C.S.M., hotărârile Plenului C.S.M. privind

cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de

orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare.

Înalta Curte a constatat

că recurenta a înțeles să exercite calea de atac împotriva hotărârii 819 din 28

noiembrie 2007 la data de 12 iunie 2009, cu mult peste termenul legal pentru promovarea

acestei căi de atac.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile

procedurale prevăzute de lege în termenul arătat și nici nu a invocat o cauză de

împiedicare mai presus de voința recurentei, pentru repunerea în termen.

În aceste condiții, Înalta

Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în

termenul defipt de lege.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat

ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de F.A. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. ca tardiv

declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.