ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4433/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 25 ianuarie 2010

reclamanta P.R. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu

de daune morale.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin decizia nr. 200/1951 a M.A.I., familia acesteia a

fost strămutată în perioada 1951 – 1956 în localitatea Cacomeanca din Bărăgan.

Restricțiile

domiciliare au fost ridicate la data de 20 decembrie 1955, iar în perioada

strămutării au înfruntat mizeria, frigul și arșița dogoritoare, fiind obligați

să-și ducă traiul fără a avea un acoperiș.

În drept, a invocat dispozițiile

Legii nr.221/2009.

Prin sentința civilă nr. 562 din

1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei suma de 250.000 Euro, în

lei la cursul B.N.R. din ziua plății cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond, a reținut, în esență, următoarele:

Legitimarea procesuală a

reclamantei a fost dovedită în cauză, față de dispozițiile art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 221/2009.

Că, potrivit dispozițiilor art. 3

alin. (1) din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter

politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securității, având ca

obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități

și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost

întemeiate pe unul sau mai multe acte normative, ca de exemplu decizia nr. 200/1951

a Ministerului Afacerilor de Interne.

Or, din analiza actelor aflate la

dosar rezultă că, sunt întrunite cerințele art. 3 și art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Cât privește cuantumul daunelor

morale, prima instanță le-a apreciat ca fiind în sumă de 250.000 Euro.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice –

Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș - Severin, susținând că, familia

reclamantei nu a suferit o condamnare ci a fost supusă unor măsuri

administrative cu caracter politic, iar potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009,

numai persoanele care au suferit o condamnare pot beneficia de acordarea unor

despăgubiri.

A mai invocat și faptul că, în

stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuia să se țină seama și de măsurile

reparatorii acordate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999,

precizând că reclamanta a beneficiat de aceste drepturi, primind o indemnizație

lunară de 914 lei, astfel că nu se mai justifică acordarea daunelor morale.

Prin decizia civilă nr. 233 din

23 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost

admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și în

consecință; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit

cuantumul despăgubirilor la suma de 75.000 Euro.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel, a reținut, că din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 221/2009, rezultă fără echivoc că, atât persoanele care au

suferit condamnări cu caracter politic, cât și cele care au făcut obiectul unor

măsuri administrative cu caracter politic pot beneficia de acordarea unor

despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor acordate, curtea a reținut că, acestea nu trebuie să se

transforme într-un mijloc de îmbogățire pentru victima prejudiciului și ținând

cont și de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 și

O.U.G. nr. 214/1999 le-a reapreciat la suma de 75.000 Euro (câte 25.000 Euro

pentru fiecare dintre cele 3 persoane; reclamanta, mama și bunica).

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin invocând motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate, recurentul a susținut că, reclamanta și familia acesteia nu a

suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu

caracter politic, iar acordarea daunelor morale nu se justifică.

Cuantumul daunelor morale deși

nejustificat se apreciază în urma unor criterii, precum cel al prevederilor

proporționalității daunei în raport cu despăgubirea acordată și cel al echității,

care să asigure o reparație morală și nu una patrimonială.

Cuantificarea prejudiciului moral

trebuie să i se dea o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare

prejudiciului real suferit.

Față de cele expuse, recurentul a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea

acțiunii.

În subsidiar, a solicitat

reducerea cuantumului despăgubirilor acordate.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Critica recurentului-pârât

potrivit căreia reclamanta intimată și familia acesteia nu a suferit o condamnare

cu caracter politic, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter

politic, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri

cu caracter moral este nefondată.

Prin Legea nr. 221 din 2 iunie

2009, legiuitorul a înțeles să definească ce se înțelege prin „condamnarea cu

caracter politic” [art. 1 alin. (1)] precum și prin „măsură administrativă cu

caracter politic” (art. 3), a enumerat faptele considerate a fi atras

condamnări și măsuri administrative cu acest caracter, a precizat condițiile în

care și alte fapte se încadrează în această categorie, fără a fi enumerate

expres în lege și totodată a precizat posibilitatea persoanelor care consideră

că au suferit o condamnare sau care au făcut obiectul unor măsuri

administrative de acest gen de a se adresa instanțelor judecătorești pentru

constatarea caracterului politic al condamnării pentru alte fapte decât cele

expres prevăzute de lege [art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (1)], pentru

constatarea caracterului politic al măsurii administrative [art. 3 și art. 4

alin. (2)].

În art. 5 alin. (1) lit. a), al

Legii nr. 221/2009 este reglementat dreptul persoanelor care au suferit

condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic de a

primi din partea statului despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Conform actelor aflate la dosar,

prin decizia M.A.I. nr. 200/1951 reclamanta și familia sa au făcut obiectul

măsurii administrative cu caracter politic fixându-le domiciliu obligatoriu în

localitatea Feteștii Noi în perioada 18 iunie 1951 – 20 decembrie 1955.

Așadar, critica recurentului că

reclamanta nu beneficiază de despăgubiri cu caracter politic urmează a fi

înlăturată.

Este întemeiată critica privind

cuantumul daunelor morale acordate reclamantei și familiei sale.

În cazul daunelor morale dat

fiind natura prejudiciului care le generează nu există criterii precise pentru

determinarea cuantumului lor.

Este incontestabil că, în cauză,

au fost lezate drepturi fundamentale ale omului, a existat o atingere a

valorilor care definesc personalitatea umană, demnitatea, onoarea, suferințele

fizice și psihice ale familiei reclamantei-intimate.

Repararea prejudiciului

nepatrimonial presupune acordarea unei satisfacții de ordin moral susceptibile

de a înlocui valoarea de care a fost lipsită.

Pentru cuantificarea acestui

prejudiciu trebuie avut în vedere principiul proporționalității și al echității

la care recurge și Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când acordă

despăgubiri morale.

Or, judecând în echitate, se

constată că suma acordată reclamantei și familiei sale cu titlu de despăgubiri

pentru prejudiciul moral suferit urmează a fi reapreciată la 37.500 Euro, fiind

suficientă pentru a oferi o reparație pentru atingerea adusă.

În stabilirea acestui prejudiciu

moral se are în vedere și faptul că reclamanta P.R. beneficiază de o

indemnizație lunară de 914 lei, cu titlu de despăgubiri pentru măsurile abuzive

la care a fost supusă în perioada comunistă așa cum rezultă din Hotărârea nr. 1597

din 29 noiembrie 1990 emisă de Comisia Județeană Caraș-Severin de Aplicare a

Decretului-lege nr. 118/1990.

De precizat că, mama reclamantei

și bunica acesteia P.Z. și P.D. au decedat la 24 iunie 1965 și respectiv 30

decembrie 1998.

Față de cele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în

cauză de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va modifica

decizia atacată în sensul că va stabili cuantumul despăgubirilor morale la

37.500 Euro, la cursul B.N.R. din ziua plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CARAȘ SEVERIN împotriva deciziei civile

nr. 233 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia

atacată în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 37500 Euro,

la cursul BNR din ziua plății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.