ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4433/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 25 ianuarie 2010 reclamanta P.R. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia nr. 200/1951 a M.A.I., familia acesteia a fost strămutată în perioada 1951 – 1956 în localitatea Cacomeanca din Bărăgan. Restricțiile domiciliare au fost ridicate la data de 20 decembrie 1955, iar în perioada strămutării au înfruntat mizeria, frigul și arșița dogoritoare, fiind obligați să-și ducă traiul fără a avea un acoperiș. În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.221/2009. Prin sentința civilă nr. 562 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei suma de 250.000 Euro, în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății cu titlu de despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele: Legitimarea procesuală a reclamantei a fost dovedită în cauză, față de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009. Că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securității, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe acte normative, ca de exemplu decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor de Interne.

Or, din analiza actelor aflate la dosar rezultă că, sunt întrunite cerințele art. 3 și art. 5 din Legea nr. 221/2009. Cât privește cuantumul daunelor morale, prima instanță le-a apreciat ca fiind în sumă de 250.000 Euro. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș - Severin, susținând că, familia reclamantei nu a suferit o condamnare ci a fost supusă unor măsuri administrative cu caracter politic, iar potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, numai persoanele care au suferit o condamnare pot beneficia de acordarea unor despăgubiri. A mai invocat și faptul că, în stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuia să se țină seama și de măsurile reparatorii acordate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G.

nr. 214/1999, precizând că reclamanta a beneficiat de aceste drepturi, primind o indemnizație lunară de 914 lei, astfel că nu se mai justifică acordarea daunelor morale. Prin decizia civilă nr. 233 din 23 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și în consecință; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 75.000 Euro. Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, că din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, rezultă fără echivoc că, atât persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic pot beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, curtea a reținut că, acestea nu trebuie să se transforme într-un mijloc de îmbogățire pentru victima prejudiciului și ținând cont și de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999 le-a reapreciat la suma de 75.000 Euro (câte 25.000 Euro pentru fiecare dintre cele 3 persoane; reclamanta, mama și bunica). Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentul a susținut că, reclamanta și familia acesteia nu a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, iar acordarea daunelor morale nu se justifică.

Cuantumul daunelor morale deși nejustificat se apreciază în urma unor criterii, precum cel al prevederilor proporționalității daunei în raport cu despăgubirea acordată și cel al echității, care să asigure o reparație morală și nu una patrimonială. Cuantificarea prejudiciului moral trebuie să i se dea o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real suferit. Față de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea acțiunii. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordate. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Critica recurentului-pârât potrivit căreia reclamanta intimată și familia acesteia nu a suferit o condamnare cu caracter politic, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri cu caracter moral este nefondată.

Prin Legea nr. 221 din 2 iunie 2009, legiuitorul a înțeles să definească ce se înțelege prin „condamnarea cu caracter politic” [art. 1 alin. (1)] precum și prin „măsură administrativă cu caracter politic” (art. 3), a enumerat faptele considerate a fi atras condamnări și măsuri administrative cu acest caracter, a precizat condițiile în care și alte fapte se încadrează în această categorie, fără a fi enumerate expres în lege și totodată a precizat posibilitatea persoanelor care consideră că au suferit o condamnare sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative de acest gen de a se adresa instanțelor judecătorești pentru constatarea caracterului politic al condamnării pentru alte fapte decât cele expres prevăzute de lege [art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (1)], pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative [art. 3 și art. 4 alin. (2)]. În art. 5 alin. (1) lit. a), al Legii nr. 221/2009 este reglementat dreptul persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic de a primi din partea statului despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Conform actelor aflate la dosar, prin decizia M.A.I. nr. 200/1951 reclamanta și familia sa au făcut obiectul măsurii administrative cu caracter politic fixându-le domiciliu obligatoriu în localitatea Feteștii Noi în perioada 18 iunie 1951 – 20 decembrie 1955. Așadar, critica recurentului că reclamanta nu beneficiază de despăgubiri cu caracter politic urmează a fi înlăturată. Este întemeiată critica privind cuantumul daunelor morale acordate reclamantei și familiei sale. În cazul daunelor morale dat fiind natura prejudiciului care le generează nu există criterii precise pentru determinarea cuantumului lor. Este incontestabil că, în cauză, au fost lezate drepturi fundamentale ale omului, a existat o atingere a valorilor care definesc personalitatea umană, demnitatea, onoarea, suferințele fizice și psihice ale familiei reclamantei-intimate.

Repararea prejudiciului nepatrimonial presupune acordarea unei satisfacții de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost lipsită. Pentru cuantificarea acestui prejudiciu trebuie avut în vedere principiul proporționalității și al echității la care recurge și Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când acordă despăgubiri morale. Or, judecând în echitate, se constată că suma acordată reclamantei și familiei sale cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit urmează a fi reapreciată la 37.500 Euro, fiind suficientă pentru a oferi o reparație pentru atingerea adusă. În stabilirea acestui prejudiciu moral se are în vedere și faptul că reclamanta P.R. beneficiază de o indemnizație lunară de 914 lei, cu titlu de despăgubiri pentru măsurile abuzive la care a fost supusă în perioada comunistă așa cum rezultă din Hotărârea nr. 1597 din 29 noiembrie 1990 emisă de Comisia Județeană Caraș-Severin de Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.

De precizat că, mama reclamantei și bunica acesteia P.Z. și P.D. au decedat la 24 iunie 1965 și respectiv 30 decembrie 1998. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va modifica decizia atacată în sensul că va stabili cuantumul despăgubirilor morale la 37.500 Euro, la cursul B.N.R. din ziua plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CARAȘ SEVERIN împotriva deciziei civile nr. 233 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 37500 Euro, la cursul BNR din ziua plății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.