ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, reclamanta O.R., prin mandatar O.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor anularea Deciziei nr. 5310 din 23 iulie 2009 emisă de Comisia pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să fie acordat titlu de despăgubire pentru activul imobiliar teren și construcție demolată, imobil situat în municipiul Deva.

În motivarea acțiunii se arată, că în procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilul sus identificat la solicitarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în dosarul nr. 17080/CC s-a întocmit de SC R. SA la data de 27 martie 2009 raportul de evaluare prin care s-a stabilit valoarea acestui imobil în cuantum de 219.000 lei, pentru ca ulterior la solicitarea aceleiași instituții să fie întocmit un nou raport de evaluare, însă numai asupra terenului, stabilindu-se ca valoare a acestuia suma de 127.000 lei, emițându-se în consecință decizia atacată, apreciată ca nelegală de către reclamantă.

Prin Sentința nr. 242/CA din 17 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis acțiunea formulată de reclamanta O.R., prin mandatar O.P., a anulat Decizia nr. 5310 din 23 iulie 2009 emisă de pârâtă și o obligat-o să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri privind imobilul teren în suprafață de 488 mp și construcțiile demolate care au existat pe acest teren, imobil situat în municipiul Deva. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele: Decizia nr. 5310 din 23 iulie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, în baza noului raport de evaluare, este nelegală.

S-a mai reținut că Decizia nr. 5310/2009 trebuia să se circumscrie principiului acordării unei despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005). Pe de altă parte, s-a apreciat că limitarea despăgubirilor acordate la contravaloarea terenului, imposibil de restituit în natură, pe considerentul că reclamanta și-a restrâns cererea de despăgubire numai la acesta, este nelegală. Prerogativele Comisiei pârâte se limitau numai la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură conform art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind așadar obligată a soluționa cererea și a emite decizia în cadrul procesual fixat prin dispoziția Primăriei Municipiului Deva.

Împotriva Sentinței nr. 242/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, instanța de fond reținând în mod greșit că prin Dispoziția nr. 644/2005 Primarul municipiului Deva ar fi propus acordarea de măsuri reparatorii și pentru o construcție demolată; - chiar notificarea formulată de reclamantă se referă numai la teren, fără vreo mențiune cu privire la o construcție demolată; - instanța de fond s-a substituit în atribuțiile primarului, stabilind dreptul la despăgubiri și pentru o construcție demolată, pentru care reclamanta nu făcuse notificare.

Recursul este întemeiat. Într-adevăr, Decizia nr. 5310 din 27 iulie 2009 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) și art. 6 alin. (7) din Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2007 și având la bază Dispoziția nr. 664/2005 din 11 aprilie 2005 emisă de Primarul Municipiului Deva. Prin Dispoziția nr. 664/2005 s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 200 m.p., iar pentru diferența până la 688 m.p. teren, expropriat prin Decretul nr. 164/1997, afectat de construcții, s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit cererii formulate cu Notificarea nr. 253 din 13 august 2001. Prin Notificarea nr. 253 din 13 august 2001 reclamanta ceruse acordarea de măsuri reparatorii ca urmare a exproprierii terenului situat în Deva, în suprafață de 688 m.p.

Din actele și lucrările cauzei rezultă că reclamanta nu a contestat Dispoziția nr. 664/2005, ceea ce face ca Decizia nr. 5310/2009 emisă de C.C.S.D. să fie legală și temeinică, recursul formulat fiind întemeiat, urmând să fie admis, cu consecința desființării sentinței atacate. Rejudecând cauza, în temeiul considerentelor de mai sus, acțiunea formulată de reclamantă va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 242/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge acțiunea reclamantei O.R., ca neîntemeiată. Cu opinia separată a doamnei judecător C.I., în sensul respingerii recursului ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.