ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba-Iulia, reclamanta O.R., prin mandatar O.P. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor anularea Deciziei nr. 5310 din 23 iulie 2009 emisă de

Comisia pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii

prin care să fie acordat titlu de despăgubire pentru activul

imobiliar teren și construcție demolată, imobil situat în

municipiul Deva.

În motivarea acțiunii se

arată, că în procedura de acordare a despăgubirilor pentru

imobilul sus identificat la solicitarea Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților în dosarul nr. 17080/CC s-a

întocmit de SC R. SA la data de 27 martie 2009 raportul de evaluare prin care

s-a stabilit valoarea acestui imobil în cuantum de 219.000 lei, pentru ca

ulterior la solicitarea aceleiași instituții să fie întocmit un

nou raport de evaluare, însă numai asupra terenului, stabilindu-se ca

valoare a acestuia suma de 127.000 lei, emițându-se în

consecință decizia atacată, apreciată ca nelegală de

către reclamantă.

Prin Sentința nr. 242/CA din 17

noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis acțiunea formulată

de reclamanta O.R., prin mandatar O.P., a anulat Decizia nr. 5310 din 23 iulie 2009

emisă de pârâtă și o obligat-o să emită o nouă

decizie privind acordarea de despăgubiri privind imobilul teren în

suprafață de 488 mp și construcțiile demolate care au

existat pe acest teren, imobil situat în municipiul Deva.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:

Decizia nr. 5310 din 23 iulie 2009

emisă de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, în

baza noului raport de evaluare, este nelegală.

S-a mai reținut că Decizia

nr. 5310/2009 trebuia să se circumscrie principiului acordării unei

despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica

jurisdicțională internă și internațională (art. 4

Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005).

Pe de altă parte, s-a apreciat

că limitarea despăgubirilor acordate la contravaloarea terenului,

imposibil de restituit în natură, pe considerentul că reclamanta

și-a restrâns cererea de despăgubire numai la acesta, este

nelegală.

Prerogativele Comisiei pârâte se

limitau numai la verificarea legalității respingerii cererii de

restituire în natură conform art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

fiind așadar obligată a soluționa cererea și a emite

decizia în cadrul procesual fixat prin dispoziția Primăriei

Municipiului Deva.

Împotriva Sentinței nr. 242/CA

din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia a declarat recurs

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a invocat ca

temei legal prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și a

susținut, în esență, următoarele critici:

- soluția instanței de

fond este nelegală și netemeinică, instanța de fond

reținând în mod greșit că prin Dispoziția nr. 644/2005

Primarul municipiului Deva ar fi propus acordarea de măsuri reparatorii

și pentru o construcție demolată;

- chiar notificarea formulată

de reclamantă se referă numai la teren, fără vreo

mențiune cu privire la o construcție demolată;

- instanța de fond s-a

substituit în atribuțiile primarului, stabilind dreptul la

despăgubiri și pentru o construcție demolată, pentru care

reclamanta nu făcuse notificare.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, Decizia nr. 5310

din 27 iulie 2009 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) și art. 6 alin.

(7) din Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2007 și

având la bază Dispoziția nr. 664/2005 din 11 aprilie 2005 emisă

de Primarul Municipiului Deva.

Prin Dispoziția nr. 664/2005

s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren în

suprafață de 200 m.p., iar pentru diferența până la 688

m.p. teren, expropriat prin Decretul nr. 164/1997, afectat de construcții,

s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit

cererii formulate cu Notificarea nr. 253 din 13 august 2001.

Prin Notificarea nr. 253 din 13

august 2001 reclamanta ceruse acordarea de măsuri reparatorii ca urmare a

exproprierii terenului situat în Deva, în suprafață de 688 m.p.

Din actele și lucrările

cauzei rezultă că reclamanta nu a contestat Dispoziția nr. 664/2005,

ceea ce face ca Decizia nr. 5310/2009 emisă de C.C.S.D. să fie

legală și temeinică, recursul formulat fiind întemeiat, urmând

să fie admis, cu consecința desființării sentinței

atacate.

Rejudecând cauza, în temeiul

considerentelor de mai sus, acțiunea formulată de reclamantă va

fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților –

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 242/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea reclamantei O.R., ca

neîntemeiată.

Cu opinia separată a doamnei judecător

C.I., în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.