ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3650/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3650/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta C.M. a
chemat în judecată pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând:
obligarea pârâtei CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire
în echivalent pentru suprafața de teren de 2.262 mp teren și construcții
situate în Municipiul Deva, teren înscris în CF nr. 1387/Deva, nr. topo (1096.
1907)/1 și nr. topo (1096.1907)/2 și obligarea ANRP de a efectua plata acestor
despăgubiri bănești în cuantum de 230.449,2 euro, echivalent în RON la data
plății.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că prin Decizia civilă nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a
Curții de Apel Alba Iulia i-au fost acordate despăgubiri pentru suprafața de
2.262 mp teren și construcții iar prin Dispoziția Primarului Municipiului Deva
nr. 721 din 26 martie 2010 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în
cuantum de 230.449,2 euro pentru imobilul și construcțiile naționalizate.
Deși dosarul a fost
înaintat autorității pârâte, aceasta în mod nejustificat a dispus restituirea
dosarului la Prefectura Județului Hunedoara, pe motiv că dispozitivul Deciziei
civile nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia conține
dispoziții potrivnice și în baza art. 281
2
C. proc. civ. este
necesară o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești,
împrejurare ce constituie o tergiversare a soluționării cauzei.
Prin întâmpinarea
formulată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a
invocat excepția prematurității plății arătând că după primirea cererilor de
opțiune însoțite de documentele aferente, Direcția pentru acordarea
despăgubirilor în numerar le va analiza și dacă sunt îndeplinite toate
condițiile se va dispune emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în
numerar în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare.
În ceea ce privește
excepția prematurității plății invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților prin întâmpinare Curtea de apel a reținut că aceasta
este neîntemeiată.
Instanța de fond a
reținut că reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ
pretinsa neîndeplinire, de către pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților, a obligației sale legale de emitere a titlului de
plată pentru imobilul individualizat conform datelor menționate în cererea de
chemare în judecată, în Dispoziția Primarului Municipiului Deva nr. 721 din 26
martie 2010.
În aceste condiții,
Curtea de apel a constatat că reclamanta este lipsită de un bun pe o perioadă a
cărei durată depinde de două criterii: numărul cererilor de plată și
disponibilitățile financiare ale statului.
În speța de față,
reclamanta este lipsită de la momentul formulării opțiunii de plată în numerar
de drepturile ce decurg din calitatea de creditor al sumei stabilite cu titlu
de despăgubire. Folosirea sumei de bani astfel stabilită este amânată până la
momentul existenței disponibilităților financiare, în funcție de data depunerii
cererii de opțiune.
Prin Sentința civilă
nr. 4500 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M.
în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat
pârâta CCSD să emită, în favoarea reclamantei, decizie reprezentând titlu de
despăgubire pentru suma reprezentând echivalentul în lei, la data emiterii deciziei,
al sumei de 230.449,2 euro, potrivit Dispoziției nr. 721 din 26 martie 2010 a
Primarului Municipiului Deva și a obligat pârâta ANRP ca, subsecvent emiterii
titlului de plată pentru suma de 500.000 RON, să achite reclamantei despăgubiri
în numerar, după cum urmează: - suma de 250.000 RON în termen de maxim un an de
la data emiterii titlului de plată - diferența de 250.000 RON în termen de
maxim doi ani de la data emiterii titlului de plată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 7/A din 14
ianuarie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1469/57/2008 a obligat
Primăria Municipiului Deva să emită dispoziția prin care să acorde măsuri
reparatorii sub forma despăgubirilor bănești de 230.449,2 euro, echivalent în
RON la data plății pentru teren înscris în CF.1387 nr. topografic 1064. 1097/1,
1096.1097/2 și construcții edificate.
În cauză a fost
întocmit un raport de expertiză ce a stabilit suma cuvenită pentru suprafața de
2.262 mp teren și construcții la 230.449,2 euro.
În baza deciziei
civile, Primarul Municipiului Deva a emis Dispoziția nr. 721/2010 prin care
„stabilește acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești de
230.449,2 euro, echivalent în RON la data plății pentru imobilul teren înscris
în CF nr. 1387 - Deva și construcții edificate conform Decizia civilă nr.
7/A/2010 a Curții de Apel Alba Iulia”.
Dosarul aferent
Dispoziției Primarului Municipiului Deva a fost înaintat ANRP București conform
Procesului-verbal nr. 15194 din 14 mai 2010.
Pârâta ANRP a
susținut prin întâmpinare că dispozitivul hotărârii menționate cuprinde
dispoziții potrivnice, motiv pentru care a remis dosarul entității notificate
în vederea completării acestuia cu o copie conformă cu originalul a încheierii
de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 7/A/2010 pronunțate de Curtea de Apel
Alba Iulia, însă nu a depus o dovadă în acest sens.
De altfel, conform
Legii nr. 247/2005 pârâta CCSD nu avea posibilitatea restituirii dosarului în
vederea completării acestuia cu acte de către entitatea notificată, care a emis
Dispoziția conform Legii nr. 10/2001, având doar competența de a verifica
legalitatea strict cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire
în natură a imobilului.
Aspectele de
nelegalitate sunt verificate de prefect, care emite avizul de legalitate.
Pentru aceste
considerente, reținând că de la data emiterii dispoziției până în prezent a
trecut un interval considerabil, ce nu poate fi apreciat ca termen rezonabil de
soluționare a dosarului reclamanților, Curtea de Apel a admis în parte acțiunea
și a obligat pârâta CCSD să emită în favoarea reclamantei titlul de despăgubire
pentru suma reprezentând echivalentul în RON la data emiterii deciziei al sumei
de 230.449,2 euro potrivit Dispoziției nr. 721 din 26 martie 2010 a Primarului
Municipiului Deva.
În temeiul disp. art.
181
1
alin. (3) lit. b) raportat la art. 14
1
Titlul VII
Legea nr. 247/2005 a fost obligată pârâta ANRP prin Direcția de acordare a
despăgubirilor în numerar ca, subsecvent emiterii titlului de plată pentru suma
de 500.000 RON să achite reclamantei despăgubiri în numerar după cum urmează:
suma de 250.000 RON în termen de maxim 1 an de la data emiterii titlului de
plată; iar diferența de 250.000 RON în termen de 2 ani de la data emiterii titlului
de plată, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (3) lit. b) din lege,
până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul de despăgubire,
reclamanta să primească acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”.
Împotriva hotărârii
instanței de fond pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au declarat
recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
I. În motivarea
recursului Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că în
cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost
parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în
favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 721/2010 a
fost transmis de Primăria Municipiului Deva, în calitate de entitate
notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.
17094/CC.
În urma analizării
dosarului de despăgubire s-a constatat faptul că prin Decizia civilă nr. 7/A
din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1469/57/2008,
instanța a obligat primarul Municipiului Deva să emită dispoziție prin care să
acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești de 230.449,2 Euro,
echivalentul în RON la data plății, pentru teren înscris în CF 1387 nr. top
1064.1097/1, 1096/2 și construcțiile edificate.
În considerente,
instanța de fond a reținut că s-a dispus efectuarea unei expertize prin care să
fie stabilit cuantumul măsurilor reparatorii la care este îndreptățită
reclamanta. Aceste despăgubiri urmează a fi stabilite atât pentru terenul ce a
fost expropriat prin Decretul nr. 164/1997 cât și pentru construcțiile ce au
fost edificate pe acest teren.
Prin Decretul nr.
164/1997 a fost expropriat teren în suprafață de 1.841 mp.
Potrivit raportului
de expertiză întocmit în cauză suma de 230.449,2 Euro a fost stabilită pentru
teren în suprafață de 2.262 mp și construcții.
Având în vedere că
dispozitivul sentinței civile sus-amintite cuprinde dispoziții potrivnice, s-a
solicitat reclamantei, efectuarea unei cereri de lămurire a dispozitivului
hotărârii judecătorești, urmând a fi completat dosarul cu o copie, conformă cu
originalul a încheierii de lămurire a dispozitivului.
Recurenta CCSD a mai
susținut că dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei
Centrale trebuie să conțină toate înscrisurile precizate la pct. 16.5 din
Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, nu se
poate reține că este un refuz nejustificat al Comisiei Centrale, solicitarea
unor înscrisuri care, în mod obligatoriu, ar fi trebuit să se regăsească în
dosarul de despăgubire.
Dosarul nr. 17094/CC
a fost introdus pe lista următoarei Ședințe a Comisiei Centrale în vederea
emiterii deciziei conform Dispoziției nr. 721/2010 emisă de Primăria
Municipiului Deva.
Instituirea
procedurii administrative, la care s-a făcut referire are ca rațiune asigurarea
unei proceduri unice și corecte pentru toate persoanele aflate în situații
similare.
Astfel, această
procedură este pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabilă pentru a
evita posibila insecuritate juridică și incertitudine pentru subiectele de
drept vizate, fără ingerința unor factori externi, care să determine soluții
diferite în situații similare.
II. Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin motivele de recurs, a arătat
că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins excepția
prematurității cererii formulate de reclamanți, obligând ANRP la emiterea titlului
de plată și efectuarea plății.
Recurenta a precizat
că legiuitorul stabilește astfel, pentru emiterea titlului de plată, termenul
de 15 zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil a
fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire
emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, având în
vedere numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari,
prin măsurile luate pentru accelerarea procedurii, legiuitorul a stabilit și
criteriul obiectiv pentru soluționarea acestora, respectiv, cel al ordinii
cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel
egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Din rațiuni
financiare, creanțele asupra Statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și
nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt
înlăturate de jurisprudența CEDO, invocată de instanța de fond în motivarea
sentinței pronunțate.
Nu în ultimul rând,
însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că este dreptul suveran
al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le
stabilește prin lege iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o
apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că
nu s-ar putea pronunța, dar în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze
sau să schimbe măsurile legislative existente, devenind astfel „legiuitor
pozitiv", (cauza Broniowschi contra Poloniei).
Examinând cauza și
sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile
incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul declarat de Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor este nefondat, iar cel al Autorității Naționale
pentru Restituirea Proprietăților este fondat, motiv pentru care va admite
acest recurs și va respinge acțiunea formulată împotriva acestei autorități, ca
prematură.
Pentru a ajunge la
această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate.
I. În ceea ce
privește recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor.
Legea nr. 247/2005
stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie
parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în
acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile
emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de
retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice
centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume
care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația
juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație
aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții
demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se
predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei
Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu
de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile
autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la
nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul
conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării
controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după
caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă
imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte
bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu
soluționarea notificării.
Alin. (3) al
aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de
proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a
tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor
motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de
valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației
juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,
Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la
alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de
restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la
centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod
întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea
vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în
vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea
dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua
procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va
transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor
în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a
menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului
de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art.
16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de
evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată
că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a
titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor
emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care
urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de
despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor
consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.
După cum s-a arătat,
Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se
soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele
preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,
aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.
Inițial, Comisia
Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin
Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare
a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanțiile
prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este
principiul celerității procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil
impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,
atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de
normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea
proceduri, așa cum este cazul în speță.
Pentru respectarea
termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,
astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de
diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la
criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate
criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata
excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei
trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât
să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin
conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a
titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre
temeinică și legală.
II. În ceea ce
privește recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților
Potrivit art. 18
2
din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se precizează că: „În cazul prevăzut la
art. 18
1
alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda
astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se
prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care,
după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera
despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data
existenței disponibilităților financiare.
Potrivit pct. 18
1
.1
din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005
aprobate prin H.G nr. 1095/2005 și completate și modificate prin H.G nr.
128/2008 „după primirea cererilor de opțiune însoțite de documentele prevăzute
în norme, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar le va analiza și
dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, vicepreședintele care
coordonează această direcție va dispune:
a) emiterea unui
titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana/persoanele
îndreptățită/îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența
disponibilităților financiare, dacă persoana îndreptățită a optat exclusiv
pentru această măsură, în conformitate cu prevederile art. 18
2
lit.
a) din lege”.
Totodată, în vederea
acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea
despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în
ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri,
cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme
metodologice la art. 18
1
din H.G. nr. 1095/2005.
Prin O.U.G nr.
62/2008 ce modifică și completează Titlul VII al Legii nr. 247/2005 la art. 14
1
alin. (4) se statuează că: Sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în
numerar de către Direcție se asigură, până la listarea SC F.P. SA, din
dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Proprietatea și în
completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice.
Neavând titlu de
despăgubire emis, neavând cerere de opțiune (cererea de opțiune este o cerere
formulată de persoana îndreptățită în care solicită în scris opțiunea privind
plata în numerar sau în conversie a titlului de despăgubire și care este
înregistrată la Direcția de Acordare a Despăgubirilor în Numerar), nefiind
depuse celelalte documente prevăzute de pct. 18
1
din Normele
Metodologice prevăzute de Hotărârea nr. 128/2008, care a modificat și completat
H.G. nr. 1095/2005), totuși instanța a obligat, la emiterea titlului de plată
și a titlului de conversie.
Totodată, în vederea
acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea
despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în
ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi
despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de
prezentele norme metodologice la art. 18
1
din H.G. nr. 1095/2005.
Potrivit art. III
alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62 din 30 iunie 2010 pentru
suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri
adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței
amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din
Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, pe perioada
de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia
Centrală se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul
Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că susținerile recurentei Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților sunt întemeiate, iar instanța de fond în mod greșit a respins
excepția prematurității ca neîntemeiată.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat, va admite recursul declarat de
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași
sentințe și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge
acțiunea reclamantei formulată împotriva Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietăților, ca prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva
Sentinței civile nr. 4500 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Admite recursul
declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva
aceleiași sentințe și modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge
acțiunea reclamantei formulată împotriva Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietăților, ca prematură.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM