ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3650/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta C.M. a chemat în judecată pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând: obligarea pârâtei CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru suprafața de teren de 2.262 mp teren și construcții situate în Municipiul Deva, teren înscris în CF nr. 1387/Deva, nr. topo (1096. 1907)/1 și nr. topo (1096.1907)/2 și obligarea ANRP de a efectua plata acestor despăgubiri bănești în cuantum de 230.449,2 euro, echivalent în RON la data plății.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Decizia civilă nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia i-au fost acordate despăgubiri pentru suprafața de 2.262 mp teren și construcții iar prin Dispoziția Primarului Municipiului Deva nr. 721 din 26 martie 2010 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 230.449,2 euro pentru imobilul și construcțiile naționalizate. Deși dosarul a fost înaintat autorității pârâte, aceasta în mod nejustificat a dispus restituirea dosarului la Prefectura Județului Hunedoara, pe motiv că dispozitivul Deciziei civile nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia conține dispoziții potrivnice și în baza art. 281 2 C. proc.

civ. este necesară o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești, împrejurare ce constituie o tergiversare a soluționării cauzei. Prin întâmpinarea formulată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității plății arătând că după primirea cererilor de opțiune însoțite de documentele aferente, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar le va analiza și dacă sunt îndeplinite toate condițiile se va dispune emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare. În ceea ce privește excepția prematurității plății invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinare Curtea de apel a reținut că aceasta este neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ pretinsa neîndeplinire, de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a obligației sale legale de emitere a titlului de plată pentru imobilul individualizat conform datelor menționate în cererea de chemare în judecată, în Dispoziția Primarului Municipiului Deva nr. 721 din 26 martie 2010. În aceste condiții, Curtea de apel a constatat că reclamanta este lipsită de un bun pe o perioadă a cărei durată depinde de două criterii: numărul cererilor de plată și disponibilitățile financiare ale statului. În speța de față, reclamanta este lipsită de la momentul formulării opțiunii de plată în numerar de drepturile ce decurg din calitatea de creditor al sumei stabilite cu titlu de despăgubire.

Folosirea sumei de bani astfel stabilită este amânată până la momentul existenței disponibilităților financiare, în funcție de data depunerii cererii de opțiune. Prin Sentința civilă nr. 4500 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M.

în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta CCSD să emită, în favoarea reclamantei, decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma reprezentând echivalentul în lei, la data emiterii deciziei, al sumei de 230.449,2 euro, potrivit Dispoziției nr. 721 din 26 martie 2010 a Primarului Municipiului Deva și a obligat pârâta ANRP ca, subsecvent emiterii titlului de plată pentru suma de 500.000 RON, să achite reclamantei despăgubiri în numerar, după cum urmează: - suma de 250.000 RON în termen de maxim un an de la data emiterii titlului de plată - diferența de 250.000 RON în termen de maxim doi ani de la data emiterii titlului de plată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1469/57/2008 a obligat Primăria Municipiului Deva să emită dispoziția prin care să acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești de 230.449,2 euro, echivalent în RON la data plății pentru teren înscris în CF.1387 nr. topografic 1064. 1097/1, 1096.1097/2 și construcții edificate. În cauză a fost întocmit un raport de expertiză ce a stabilit suma cuvenită pentru suprafața de 2.262 mp teren și construcții la 230.449,2 euro. În baza deciziei civile, Primarul Municipiului Deva a emis Dispoziția nr. 721/2010 prin care „stabilește acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești de 230.449,2 euro, echivalent în RON la data plății pentru imobilul teren înscris în CF nr. 1387 - Deva și construcții edificate conform Decizia civilă nr. 7/A/2010 a Curții de Apel Alba Iulia”.

Dosarul aferent Dispoziției Primarului Municipiului Deva a fost înaintat ANRP București conform Procesului-verbal nr. 15194 din 14 mai 2010. Pârâta ANRP a susținut prin întâmpinare că dispozitivul hotărârii menționate cuprinde dispoziții potrivnice, motiv pentru care a remis dosarul entității notificate în vederea completării acestuia cu o copie conformă cu originalul a încheierii de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 7/A/2010 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, însă nu a depus o dovadă în acest sens. De altfel, conform Legii nr. 247/2005 pârâta CCSD nu avea posibilitatea restituirii dosarului în vederea completării acestuia cu acte de către entitatea notificată, care a emis Dispoziția conform Legii nr. 10/2001, având doar competența de a verifica legalitatea strict cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului.

Aspectele de nelegalitate sunt verificate de prefect, care emite avizul de legalitate. Pentru aceste considerente, reținând că de la data emiterii dispoziției până în prezent a trecut un interval considerabil, ce nu poate fi apreciat ca termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamanților, Curtea de Apel a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta CCSD să emită în favoarea reclamantei titlul de despăgubire pentru suma reprezentând echivalentul în RON la data emiterii deciziei al sumei de 230.449,2 euro potrivit Dispoziției nr. 721 din 26 martie 2010 a Primarului Municipiului Deva. În temeiul disp.

art. 181 1 alin. (3) lit. b) raportat la art. 14 1 Titlul VII Legea nr. 247/2005 a fost obligată pârâta ANRP prin Direcția de acordare a despăgubirilor în numerar ca, subsecvent emiterii titlului de plată pentru suma de 500.000 RON să achite reclamantei despăgubiri în numerar după cum urmează: suma de 250.000 RON în termen de maxim 1 an de la data emiterii titlului de plată; iar diferența de 250.000 RON în termen de 2 ani de la data emiterii titlului de plată, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (3) lit. b) din lege, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul de despăgubire, reclamanta să primească acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. În motivarea recursului Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 721/2010 a fost transmis de Primăria Municipiului Deva, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17094/CC. În urma analizării dosarului de despăgubire s-a constatat faptul că prin Decizia civilă nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1469/57/2008, instanța a obligat primarul Municipiului Deva să emită dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești de 230.449,2 Euro, echivalentul în RON la data plății, pentru teren înscris în CF 1387 nr. top 1064.1097/1, 1096/2 și construcțiile edificate.

În considerente, instanța de fond a reținut că s-a dispus efectuarea unei expertize prin care să fie stabilit cuantumul măsurilor reparatorii la care este îndreptățită reclamanta. Aceste despăgubiri urmează a fi stabilite atât pentru terenul ce a fost expropriat prin Decretul nr. 164/1997 cât și pentru construcțiile ce au fost edificate pe acest teren. Prin Decretul nr. 164/1997 a fost expropriat teren în suprafață de 1.841 mp. Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză suma de 230.449,2 Euro a fost stabilită pentru teren în suprafață de 2.262 mp și construcții. Având în vedere că dispozitivul sentinței civile sus-amintite cuprinde dispoziții potrivnice, s-a solicitat reclamantei, efectuarea unei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești, urmând a fi completat dosarul cu o copie, conformă cu originalul a încheierii de lămurire a dispozitivului.

Recurenta CCSD a mai susținut că dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale trebuie să conțină toate înscrisurile precizate la pct. 16.5 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Prin urmare, nu se poate reține că este un refuz nejustificat al Comisiei Centrale, solicitarea unor înscrisuri care, în mod obligatoriu, ar fi trebuit să se regăsească în dosarul de despăgubire. Dosarul nr. 17094/CC a fost introdus pe lista următoarei Ședințe a Comisiei Centrale în vederea emiterii deciziei conform Dispoziției nr. 721/2010 emisă de Primăria Municipiului Deva. Instituirea procedurii administrative, la care s-a făcut referire are ca rațiune asigurarea unei proceduri unice și corecte pentru toate persoanele aflate în situații similare.

Astfel, această procedură este pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudine pentru subiectele de drept vizate, fără ingerința unor factori externi, care să determine soluții diferite în situații similare. II. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin motivele de recurs, a arătat că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins excepția prematurității cererii formulate de reclamanți, obligând ANRP la emiterea titlului de plată și efectuarea plății. Recurenta a precizat că legiuitorul stabilește astfel, pentru emiterea titlului de plată, termenul de 15 zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, având în vedere numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea procedurii, legiuitorul a stabilit și criteriul obiectiv pentru soluționarea acestora, respectiv, cel al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație. Din rațiuni financiare, creanțele asupra Statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO, invocată de instanța de fond în motivarea sentinței pronunțate.

Nu în ultimul rând, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsurile legislative existente, devenind astfel „legiuitor pozitiv", (cauza Broniowschi contra Poloniei). Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat, iar cel al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este fondat, motiv pentru care va admite acest recurs și va respinge acțiunea formulată împotriva acestei autorități, ca prematură. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. I. În ceea ce privește recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare. Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. II. În ceea ce privește recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Potrivit art. 18 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se precizează că: „În cazul prevăzut la art. 18 1 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare.

Potrivit pct. 18 1 .1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G nr. 1095/2005 și completate și modificate prin H.G nr. 128/2008 „după primirea cererilor de opțiune însoțite de documentele prevăzute în norme, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar le va analiza și dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, vicepreședintele care coordonează această direcție va dispune: a) emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana/persoanele îndreptățită/îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, dacă persoana îndreptățită a optat exclusiv pentru această măsură, în conformitate cu prevederile art. 18 2 lit. a) din lege”.

Totodată, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 18 1 din H.G. nr. 1095/2005. Prin O.U.G nr. 62/2008 ce modifică și completează Titlul VII al Legii nr. 247/2005 la art. 14 1 alin. (4) se statuează că: Sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcție se asigură, până la listarea SC F.P.

SA, din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Proprietatea și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice. Neavând titlu de despăgubire emis, neavând cerere de opțiune (cererea de opțiune este o cerere formulată de persoana îndreptățită în care solicită în scris opțiunea privind plata în numerar sau în conversie a titlului de despăgubire și care este înregistrată la Direcția de Acordare a Despăgubirilor în Numerar), nefiind depuse celelalte documente prevăzute de pct. 18 1 din Normele Metodologice prevăzute de Hotărârea nr. 128/2008, care a modificat și completat H.G. nr. 1095/2005), totuși instanța a obligat, la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie.

Totodată, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 18 1 din H.G. nr. 1095/2005. Potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62 din 30 iunie 2010 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult, pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sunt întemeiate, iar instanța de fond în mod greșit a respins excepția prematurității ca neîntemeiată. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat, va admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași sentințe și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei formulată împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 4500 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași sentințe și modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei formulată împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca prematură. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM