ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1909/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cadrul apelului

declarat de pârâta SC N.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4515 din 6

aprilie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, apelanta a

formulat cerere de suspendare a executării silite a sentinței atacate, în

temeiul art. 280 și art. 282 C. proc. civ.

Curtea de Apel

București, s

ecția a V-a civilă, prin încheierea de la

8 decembrie 2011 a admis

cererea de suspendare formulată de apelantă și

a suspendat executarea silită a sentinței comerciale nr. 4515 din 6 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, până la soluționarea apelului declarat

împotriva acestei hotărâri, reținând că prin înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, apelanta a făcut dovada susținerilor sale referitoare la numărul de

angajați, la creditele angajate și contractul de leasing încheiat, precum și

valoarea ridicată a prețului utilităților constând în energie electrică și

servicii de apă și canalizare raportată la valoarea facturilor achitate,

conturând astfel tabelul unor obligații financiare ridicate și care au scadențe

ritmice și bine stabilite.

În acest context,

instanța a apreciat dovedită susținerea apelantei despre prejudiciul serios

care ar rezulta din executarea hotărârii atacate, în raport valoarea mare a

despăgubirilor stabilite prin hotărârea atacată, și cuantumul apreciabil al

celorlalte datorii financiare ale părții, astfel că în conformitate cu

dispozițiile art. 280 alin. (1) – (4), raportat la art. 403 alin. (3) C. proc.

civ., a admis cererea, dispunând suspendarea executării silite a hotărârii

atacate până la soluționarea apelului.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs reclamanta G.D.F. S.E. România SA, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.304

1

din același

act normativ.

A susținut în cererea

sa că încheierea atacată este nelegală întrucât instanța de apel a ignorat cu

desăvârșire clauzele stipulate în contractul de vânzare - cumpărare de gaze

naturale, încheiat între cele două părți, art. 7 alin. (1) din Condițiile

generale de contractare, punctul V – clauza penală, că neachitrea facturilor de

către pârâtă nu implică culpa reclamantei iar susținerile pârâtei referitoare

la incidența în cauză a O.U.G. nr. 115/2001 conform cărora la încheierea

contractului de cont escrow nu se justifică penalitățile, sunt nelegale și

netemeinice, contractul de cont escrow nr. 26977 din 15 octombrie 2001 încheiat

între SC G. SA, SC P. SA, SC V.E. SA, SC T.E. SA, D.S. SA în calitate de

furnizori și SC R. SA în calitate de distribuitor nu are incidență în cauză.

A mai susținut

recurenta că nici numărul de angajați și contractele de credit angajate nu

justifică soluția instanței de apel, dimpotrivă angajarea de contracte de

credit creându-i dezechilibrul în situația financiară.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Conform art. 304 pct.

9 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de

temei legal ori dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

motivele din cererea de recurs, vizând cea de-a doua ipoteză, raportată însă la

contractul de vânzare-cumpărare gaze naturale încheiat între părți, cu referire

la art. 7 alin. (1) din Condițiile generale de contractare raportat la art. 4

din contract.

Este de reținut că

instanța de apel, care a soluționat cererea de suspendare a executării silite a

hotărârii atacate, nu a soluționat fondul litigiului, nefăcând o analiză a

textelor de lege invocate ci, a analizat justificarea măsurii suspendării

executării având în vedere starea în care se află debitoarea, dar și existența

primejdiei vădite în care s-ar afla patrimoniul acesteia ca urmare a executării

hotărârii având în vedere prejudiciul serios pe care l-ar suferi prin

executare.

Ca urmare invocarea

de către recurentă a dispozițiilor contractuale menționate mai sus dar și art. 1

alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 115/2001 privind obligația deschiderii de cont

ESCROW la o societate bancară convenită, nu se înscrise în cerințele art. 304 alin.

(9) C. proc. civ. privind modificarea hotărârii cu referire la încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, întrucât acestea nu au făcut obiectul analizei din

hotărârea atacată, neavând relevanță asupra justificării aplicării măsurii

suspendării.

Nici critica

referitoare la considerarea numărului de angajați și angajării contractelor de

credite nu poate fi primită, această critică privind aspectul temeiniciei

hotărârii și nicidecum al legalității, recurenta neindicând ce text de lege a

fost încălcat în dovedirea nelegalității hotărârii sub acest aspect.

Ca urmare, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de G.D.F. S.E. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI împotriva încheierii din

8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

ca nefondat

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 aprilie 2012.