ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1909/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În cadrul apelului declarat de pârâta SC N.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4515 din 6 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, apelanta a formulat cerere de suspendare a executării silite a sentinței atacate, în temeiul art. 280 și art. 282 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, s ecția a V-a civilă, prin încheierea de la 8 decembrie 2011 a admis cererea de suspendare formulată de apelantă și a suspendat executarea silită a sentinței comerciale nr. 4515 din 6 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, până la soluționarea apelului declarat împotriva acestei hotărâri, reținând că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apelanta a făcut dovada susținerilor sale referitoare la numărul de angajați, la creditele angajate și contractul de leasing încheiat, precum și valoarea ridicată a prețului utilităților constând în energie electrică și servicii de apă și canalizare raportată la valoarea facturilor achitate, conturând astfel tabelul unor obligații financiare ridicate și care au scadențe ritmice și bine stabilite.

În acest context, instanța a apreciat dovedită susținerea apelantei despre prejudiciul serios care ar rezulta din executarea hotărârii atacate, în raport valoarea mare a despăgubirilor stabilite prin hotărârea atacată, și cuantumul apreciabil al celorlalte datorii financiare ale părții, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 280 alin. (1) – (4), raportat la art. 403 alin. (3) C. proc. civ., a admis cererea, dispunând suspendarea executării silite a hotărârii atacate până la soluționarea apelului. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta G.D.F. S.E. România SA, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.304 1 din același act normativ.

A susținut în cererea sa că încheierea atacată este nelegală întrucât instanța de apel a ignorat cu desăvârșire clauzele stipulate în contractul de vânzare - cumpărare de gaze naturale, încheiat între cele două părți, art. 7 alin. (1) din Condițiile generale de contractare, punctul V – clauza penală, că neachitrea facturilor de către pârâtă nu implică culpa reclamantei iar susținerile pârâtei referitoare la incidența în cauză a O.U.G. nr. 115/2001 conform cărora la încheierea contractului de cont escrow nu se justifică penalitățile, sunt nelegale și netemeinice, contractul de cont escrow nr. 26977 din 15 octombrie 2001 încheiat între SC G. SA, SC P. SA, SC V.E. SA, SC T.E. SA, D.S. SA în calitate de furnizori și SC R. SA în calitate de distribuitor nu are incidență în cauză.

A mai susținut recurenta că nici numărul de angajați și contractele de credit angajate nu justifică soluția instanței de apel, dimpotrivă angajarea de contracte de credit creându-i dezechilibrul în situația financiară. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motivele din cererea de recurs, vizând cea de-a doua ipoteză, raportată însă la contractul de vânzare-cumpărare gaze naturale încheiat între părți, cu referire la art. 7 alin. (1) din Condițiile generale de contractare raportat la art. 4 din contract.

Este de reținut că instanța de apel, care a soluționat cererea de suspendare a executării silite a hotărârii atacate, nu a soluționat fondul litigiului, nefăcând o analiză a textelor de lege invocate ci, a analizat justificarea măsurii suspendării executării având în vedere starea în care se află debitoarea, dar și existența primejdiei vădite în care s-ar afla patrimoniul acesteia ca urmare a executării hotărârii având în vedere prejudiciul serios pe care l-ar suferi prin executare. Ca urmare invocarea de către recurentă a dispozițiilor contractuale menționate mai sus dar și art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 115/2001 privind obligația deschiderii de cont ESCROW la o societate bancară convenită, nu se înscrise în cerințele art. 304 alin. (9) C. proc.

civ. privind modificarea hotărârii cu referire la încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât acestea nu au făcut obiectul analizei din hotărârea atacată, neavând relevanță asupra justificării aplicării măsurii suspendării. Nici critica referitoare la considerarea numărului de angajați și angajării contractelor de credite nu poate fi primită, această critică privind aspectul temeiniciei hotărârii și nicidecum al legalității, recurenta neindicând ce text de lege a fost încălcat în dovedirea nelegalității hotărârii sub acest aspect. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.D.F. S.E. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI împotriva încheierii din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.