ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 874/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H.

din cadrul M.F.P.S.:

- anularea

actelor

administrative din 28 mai 2009 emise

de A.N.P.H. și obligarea acestei instituții să intervină prin proiect de lege

sau O.U.G. la M.F.P. pentru

eliminarea

discriminării stabilită de art. 24 lit. a) din Legea 448/2006ș

-

sesizarea

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

24 lit. a) din Legea 448/2006.

î

n motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data de 6 ianuarie 2008 a solicitat prin fax pârâtei

A.N.P.H. să fie scutit de plata impozitului pentru pensia primită potrivit

dispozițiilor art. 24 din Legea 448/2006. A arătat reclamantul că, prin adresa

de răspuns din 29 octombrie 2008 s-a comunicat că autoritatea urmează să

solicite modificarea Codului fiscal. La data de 7 aprilie 2009 a solicitat din

nou, prin fax, printr-o adresă cu valoare de plângere prealabilă, scutirea sa

de plata impozitului pe pensie însă răspunsul primit cu adresa din 28 mai 2009

nu a fost satisfăcător.

În susținerea

excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 lit. a) din Legea nr.

448/2006, reclamantul a susținut că acest text de lege prevede scutirea de

plata impozitului numai persoanele adulte cu handicap care realizează venituri

din muncă însă nu scutește de impozitul asupra pensiei persoanele adulte cu

handicap, printre care se încadrează și reclamantul.

Prin întâmpinarea

formulată; pârâta A.N.P.H. a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, întrucât cele două adrese nu sunt acte administrative în sensul Legii

554/2004 și, în subsidiar, ca nefondată arătând căi scutirea stabilită de art. 26

lit. a) din Legea 448/2006 are în vedere veniturile din salarii și nu pe cele

din pensii care au caracterul de drepturi sociale.

Prin Încheierea nr. 15/F/CA

din data de 23 septembrie 2009 instanța a respins excepția inadmisibilității

întrucât reclamantul susține că pârâta nu i-a soluționat cererile formulate

prin cele două petiții invocând prevederile Legii nr. 448/2006, a admis cererea

de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea cauzei până la

soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin Decizia nr. 320

din 23 martie 2010 Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția

invocată, ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 26 lit. a) din Legea

448/2006 prin O.U.G. nr. 109/2009.

Curtea de Apel Alba –

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 151/F/CA

pronunțată în data de 23 septembrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii,

următoarele:

î

n ceea ce privește

solicitarea reclamantului privind anularea celor două adrese de răspuns nu

poate fi primită, întrucât acestea au valoarea de corespondență administrativă

și nu aceea de act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea 554/2004, ele nefiind apte prin ele însele să producă efecte

juridice și nici nu au fost emise în aplicarea legii.

Referitor la

solicitarea de obligare a pârâtei la intervenția prin proiect de lege sau O.U.G.

are de asemenea caracter inadmisibil, întrucât aceasta vizează dreptul de

inițiativă legislativă al Guvernului, care nu este supus controlului

judecătoresc.

Calificând din oficiu

obiectul acțiunii, instanța a constat că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004 nu sunt însă incidente în cauză,scutirea de impozit se

acordă prin lege sau de către organul fiscal în anumite condiții speciale,

astfel că pârâta A.N.P.H. nu are competența în această materie.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul R.I.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ., se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a legii în raport de obiectul pretențiilor recurentului.

Recurentul arată că în

mod nelegal instanța de fond i-a respins acțiunea prin reținerea eronată a

obiectului cererii, în sensul că recurentul nu a solicitat scutirea de impozit

ci pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care autoritatea pârâtă să fie

obligată să inițieze un proiect de act normativ prin care și pensionarii să

beneficieze de scutire de impozit și astfel să fie înlăturată discriminarea în

raport de celelalte persoane conform Legii nr. 22 din 2 martie 2010.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat,

pentru următoarele considerente:

Sentința atacată prin

care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului-recurent este dată cu

aplicarea corectă a legii în raport de calificarea corectă dată obiectului

pretențiilor recurentului, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Corect a apreciat instanța

de fond că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, prin adresele de

răspuns emise de autoritatea pârâtă la sesizările recurentului având ca obiect

cererea de scutire de impozit pe pensie.

În ceea ce privește

solicitarea din acțiune, reiterată și în cererea de recurs, având ca obiect

obligarea autorității pârâte la inițierea unui proiect de act normativ prin

care să fie instituită scutirea de impozit și pentru pensie, aceasta în mod

corect a fost apreciată de instanța de fond ca inadmisibilă deoarece vizează

dreptul de inițiativă legislativă a Guvernului, care este exceptate de la

controlul judecătoresc în baza Legii nr. 554/2004.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul R.I. împotriva Sentinței nr. 151/F/CA din 26 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.