ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2434/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ, reclamanții L.N.A.C., G.L., M.P. și P.E.M. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovației și Universitatea „L.B.” din Sibiu, solicitând anularea în întregime a alegerilor din Universitatea „L.B.” din Sibiu, desfășurate în perioada ianuarie - martie 2008; anularea Ordinului nr. 3.555 din 25 martie 2008 al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, de confirmare în funcția de rector a pârâtului O.C. și destituirea acestuia pentru ocuparea funcției în urma unor alegeri ilegale; numirea unui consiliu provizoriu de administrare a Universitatea L.B.

și a unui ordonator de credite, care să conducă procesul de elaborare a unor documente de alegeri legale și care să nu lase loc de interpretări ale legilor, ci doar de punere a lor în aplicare; organizarea de noi alegeri în Universitatea „L.B.” din Sibiu; obligarea pârâților la daune cominatorii, în conformitate cu art. 580 2 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1287/85/2008 al Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ, s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării si Tineretului nr. 3.555 din 25 martie 2009 și formarea unui nou dosar (623/30/2010), cu termen de judecată la data de 10 februarie 2010. Prin sentința civilă nr. 224, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 623/30/2010, s-a admis excepția necompetenței materiale și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții L.A.C., G.L., M.P., P.E.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovației București, Universitatea „L.B.” Sibiu, E.A.

și O.C., având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ. Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității introducerii plângerii prealabile. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta E.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că la data emiterii Ordinului nr. 3.555 din 25 martie 2008, a cărui anulare se solicită de către reclamanți, aceasta nu avea calitatea de ministru, astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.

Prin sentința civilă nr. 330 din 17 iunie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.C.; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.A.; a admis excepția tardivității plângerii prealabile și în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții L.A.C., G.L., M.P. și P.E.M., în contradictoriu cu pârâții O.C., E.A., Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea „L.B.” din Sibiu. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții L.N.A.C., G.L., M.P. și P.E.M., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată de reclamanții L.N.A.C., G.L, M.P. și P.E.M. la data de 23 iunie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamanților la data 26 iulie 2010, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 29 aprilie 2011, deși recurenții-reclamanți au precizat, prin cererea formulată, că vor depune motivele de recurs până la primul termen de judecată. Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel”.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de L.N.A.C., G.L., M.P. și P.E.M., împotriva sentinței civile nr. 330 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2011.