ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4449/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantele A.U.P.R. 2007 și U.U.P.A.R., dispunându-se suspendarea Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2538 din 1 noiembrie 2007 în ceea ce privește dispozițiile art. 4 alin. (4) și art. 5, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că reclamantele au făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, a reținut instanța, recomandarea făcută de Avocatul Poporului, în sensul reexaminării dispozițiilor art. 4 din ordinul a cărui suspendare se solicită, este de natură a conduce la concluzia existenței unui caz bine justificat. Totodată, a mai apreciat prima instanță, întrucât dispozițiile în speță vizează organizarea de alegeri, conținând reglementări cu privire la funcționarea instituțiilor reclamante, aplicarea lor poate crea o perturbare previzibilă a funcționării acestor servicii publice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată. A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite, în speță, condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se lua această măsură de protecție provizorie, cum greșit a concluzionat prima instanță. În opinia recurentului analiza dispozițiilor art. 4 alin. (4) din OMECT nr. 2533/2007 de care instituția Avocatului Poporului nu este de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar reclamantele nu au indicat în concret care este paguba iminentă ce se va produce prin prevederile contestate, susținându-se, dimpotrivă, că acestea nu le sunt aplicabile. Examinând actele dosarului și motivul de recurs invocat de recurent, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate, care determină principiul executării acestuia din oficiu, constituind el însuși titlu executoriu. Tocmai datorită acestui specific devine necesară suspendarea executării lui în acele situații de excepție când este contestat din punct de vedere al legalității, iar prin executare s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ. Pentru a răspunde acestei necesități de asigurare a unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, legiuitorul a reglementat situația de excepție a suspendării executării lor prin art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, prevăzând că o atare măsură poate fi luată în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube iminente.

Aceeași lege definește, prin art. 2 lit. t), cazurile bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă, potrivit art. 2 lit. ș), în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Potrivit art. 4 alin. (4) și (5) din Ordinul contestat, privind organizarea și desfășurarea alegerilor conducerilor academice din învățământul superior acreditat, în privința cărora s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei, pentru nici una din funcțiile de conducere nu pot candida persoanele care au împlinit vârsta legală de pensionare, recomandându-se, totodată, ca persoanele alese să nu depășească această vârstă pe parcursul exercitării mandatului.

Ținând seama de ansamblul circumstanțelor cauzei, raportat la actele dosarului și făcând o analiză sumară a acestora, fără a antama fondul, prima instanță a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru luarea unei astfel de măsuri de protecție provizorie a drepturilor reclamantelor derivând din autonomia universitară garantată de Constituție și Legea învățământului. Modalitatea de soluționare a fondului cauzei, prin sentința nr. 1726 din 4 iunie 2008, constituie încă un argument suficient de puternic pentru a se reține legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, chiar dacă respectiva soluție nu a devenit irevocabilă. Constatând că nu este incident în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva Încheierii din 5 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.