ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4449/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

încheierea din 5 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantele A.U.P.R.

2007 și U.U.P.A.R., dispunându-se suspendarea Ordinului Ministerului Educației,

Cercetării și Tineretului nr. 2538 din 1 noiembrie 2007 în ceea ce privește

dispozițiile art. 4 alin. (4) și art. 5, până la soluționarea irevocabilă a

cauzei.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că reclamantele au

făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente.

Astfel,

a reținut instanța, recomandarea făcută de Avocatul Poporului, în sensul

reexaminării dispozițiilor art. 4 din ordinul a cărui suspendare se solicită,

este de natură a conduce la concluzia existenței unui caz bine justificat.

Totodată, a mai

apreciat prima instanță, întrucât dispozițiile în speță vizează organizarea de

alegeri, conținând reglementări cu privire la funcționarea instituțiilor

reclamante, aplicarea lor poate crea o perturbare previzibilă a funcționării acestor

servicii publice.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului

solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.

A fost invocat

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite, în speță,

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se lua această

măsură de protecție provizorie, cum greșit a concluzionat prima instanță.

În opinia

recurentului analiza dispozițiilor art. 4 alin. (4) din OMECT nr. 2533/2007 de

care instituția Avocatului Poporului nu este de natură că creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, iar reclamantele nu au

indicat în concret care este paguba iminentă ce se va produce prin prevederile

contestate, susținându-se, dimpotrivă, că acestea nu le sunt aplicabile.

Examinând actele

dosarului și motivul de recurs invocat de recurent, prin prisma dispozițiilor

legale incidente în materie, Înalta Curte a constatat că recursul nu este

fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate, care

determină principiul executării acestuia din oficiu, constituind el însuși

titlu executoriu.

Tocmai datorită

acestui specific devine necesară suspendarea executării lui în acele situații

de excepție când este contestat din punct de vedere al legalității, iar prin

executare s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția

contenciosului administrativ.

Pentru a

răspunde acestei necesități de asigurare a unei protecții jurisdicționale

provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte

administrative, legiuitorul a reglementat situația de excepție a suspendării

executării lor prin art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, prevăzând că o

atare măsură poate fi luată în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei

pagube iminente.

Aceeași lege

definește, prin art. 2 lit. t), cazurile bine justificate ca fiind acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba

iminentă constă, potrivit art. 2 lit. ș), în prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Potrivit art. 4

alin. (4) și (5) din Ordinul contestat, privind organizarea și desfășurarea alegerilor

conducerilor academice din învățământul superior acreditat, în privința cărora

s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei,

pentru nici una din funcțiile de conducere nu pot candida persoanele care au

împlinit vârsta legală de pensionare, recomandându-se, totodată, ca persoanele

alese să nu depășească această vârstă pe parcursul exercitării mandatului.

Ținând seama de

ansamblul circumstanțelor cauzei, raportat la actele dosarului și făcând o

analiză sumară a acestora, fără a antama fondul, prima instanță a concluzionat

în mod corect că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de

lege pentru luarea unei astfel de măsuri de protecție provizorie a drepturilor

reclamantelor derivând din autonomia universitară garantată de Constituție și

Legea învățământului.

Modalitatea de

soluționare a fondului cauzei, prin sentința nr. 1726 din 4 iunie 2008,

constituie încă un argument suficient de puternic pentru a se reține

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, chiar dacă respectiva soluție nu a

devenit irevocabilă.

Constatând că nu

este incident în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva Încheierii din 5 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.