ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2339/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea nr. 1529 din 25 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. 7116/236/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. C.B.M., la solicitarea creditorului C.P. LTD, împotriva debitoarei S.C.M., în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Giurgiu a avut în vedere că debitoarea are domiciliul pe raza sectorului 4 din București, astfel că executarea silită pornită de executorul judecătoresc la cererea creditorului, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul din 22 iulie 2008 pentru emiterea unui card în lei se face în raza Judecătoriei sector 4 București, care are rolul de instanță de executare.

La rândul său, Judecătoria sectorului 4 București a pronunțat sentința civilă nr. 4826 din 23 iunie 2011, în dosarul nr. 15050/4/2011, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite a debitoarei, în favoarea Judecătoriei Giurgiu; constatând ivit conflictul negativ de competență, aceeași instanță a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia. Soluția acestei din urmă instanțe a fost pronunțată în considerarea calității de instanță de executare ce aparține Judecătoriei Giurgiu, calitate determinată în urma precizărilor aduse de B.E.J. C.B.M. cu adresa din 21 iunie 2011, prin care a învederat instanței că în dosarul de executare nr. 377/2011 executarea silită se face pe raza Judecătoriei Giurgiu, unde debitoarea își are domiciliul actual.

Învestită cu soluționarea acestui conflict negativ de competență, în condițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 21/F din 17 august 2011 a stabilit că în temeiul art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ. competența soluționării prezentei cauze având ca obiect încuviințarea executării silite împotriva debitoarei S.C.M. în temeiul contractului din 22 iulie 2008 aparține Judecătoriei Giurgiu, ca instanță de executare, date fiind precizările venite din partea B.E.J. cu privire la domiciliul actual al debitoarei și lipsei oricăror dovezi ori indicii cu privire la intenția efectuării unei executări silite imobiliare asupra unor bunuri imobiliare ale debitoarei situate în raza teritorială a unei alte instanțe.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea S.C.M., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la art. 304 1 C. proc. civ., prin care a susținut că, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 4 București. Examinând recursul declarat de debitoarea S.C.M., Înalta Curte constată următoarele: Comunicarea către debitoarea S.C.M. a sentinței recurate nr. 21/F din 17 august 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a realizat la data de 12 septembrie 2011, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarul Curții de Apel București care a soluționat conflictul negativ de competență.

Potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., termenul de recurs împotriva hotărârii prin care s-a soluționat conflictul de competență este de 5 zile de la comunicare. Prin urmare, termenul de declarare și motivare a recursului este de 5 zile de la comunicarea sentinței recurate, termen care se calculează pe zile libere, iar potrivit art. 22 alin. (5), coroborat cu art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., acesta s-a împlinit la data de 19 septembrie 2011, într-o zi de luni, având în vedere că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, în speță într-o zi de duminică, se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Cererea de recurs a fost depusă la 20 septembrie 2011, ora 10:40, conform vizei de primire aplicate pe cererea de recurs aflată la dosarul de recurs, cu depășirea termenului de recurs, motiv pentru care intervine sancțiunea decăderii prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., cât timp partea recurentă nu a invocat și dovedit o împrejurare mai presus de voința sa, care să o fi împiedicat să exercite în termenul legal calea de atac a recursului. Față de cele arătate, fără să se analizeze motivele de recurs formulate de debitoarea S.C.M., se va privi ca tardiv recursul, și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de debitoarea S.C.M. împotriva sentinței nr. 21/F din 17 august 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.