ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5202/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5202/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.
civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă, la data de
28 martie 2012 sub nr. 5496/280/2012, creditorul T.G.A. a solicitat, în
contradictoriu cu debitoarea SC T.D. SRL, încuviințarea executării silite a
titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 1928 din 8 martie 2011 a
Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în Dosar nr. 21128/4/2009,
irevocabilă și învestită cu formulă executorie.
Prin Sentința civilă nr. 3404 din 5 aprilie
2012, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția necompetenței
teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea
Judecătoriei Sector 4 București, reținând că debitoarea are sediul în
circumscripția teritorială a acestei din urmă instanțe, iar creditoarea nu a
făcut dovada că pe raza Judecătoriei Pitești s-ar afla bunuri urmăribile ale
debitoarei ori nu a indicat vreun alt element care să atragă o astfel de
competență.
Prin Sentința civilă nr. 4159 din 17 mai
2012, Judecătoria Sector 4 București a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ și
a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, în mod
expres, prin executor, creditorul a solicitat „ca executarea să înceapă asupra
bunurilor debitoarei, bunuri ce se află în raza de competență a Judecătoriei
Pitești", situație ce atrage competența de soluționare a cauzei în
favoarea acestei instanțe.
Înalta Curte, competentă să soluționeze
conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru argumentele ce
succed:
Dispozițiile art. 373
3
alin. (1)
și (2), precum și dispozițiile 373
1
alin. (1) C. proc. civ.
stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii
se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care
urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria
în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care
legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul
executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată
instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie
cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii
de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere
dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că
instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a
unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv instanța de la
sediul/domiciliul debitorului.
Regula de mai sus se fundamentează pe o
prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află
bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării
silite.
Această prezumție fiind una juris tantum,
poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce
pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea
de la domiciliul/sediul acestuia.
Este adevărat că sediul debitoarei se află pe
raza teritorială a Judecătoriei Sector 4 București, însă prin cererea de
executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, creditorul T.G.A.
a indicat expres că „solicităm ca executarea silită să înceapă asupra bunurilor
proprietatea debitoarei, bunuri ce se află în raza de competență a Judecătoriei
Pitești".
Astfel, creditorul a indicat nu numai titlul
executoriu și forma de executare, ci și locul unde se găsesc bunurile
urmăribile ale debitoarei, respectiv pe raza teritorială a Judecătoriei
Pitești, situație față de care dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. se
coroborează ce cele ale art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul are
alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".
Cum în speță bunurile debitoarei au fost
indicate expres ca aflându-se pe raza teritorială a Judecătoriei Pitești,
competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Pitești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11
septembrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ