ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2942/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2942/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
cererea adresată Judecătoriei Sectorului 4 București. creditoarea corpul executorilor
I.F.N. al SC E.F.G.R.S.I.F.N. SA a înaintat spre încuviințarea executării
silite titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 9400518021487000/2007
încheiat între creditoarea SC E.F.G.R.S.I.F.N. SA și debitoarea B.M.
Prin încheierea civilă nr. 302/CC/2011
din 11 ianuarie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, a admis excepția
necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de
soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, în favoarea
Judecătoriei Sectorului 4 București.
În argumentarea soluției pronunțate,
instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 373 C. proc. civ., instanța
de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și
față de împrejurarea că cererea se îndreaptă împotriva unui debitor al cărui
domiciliu se află în București (Sector 4), iar bunul obiect al titlului
executoriu se află la aceeași adresă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin.
(1) C. proc. civ., art. 158 și art. 334 același cod, competența de soluționare
a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr. 1398 din 18
februarie 2011, Judecătoria Sectorului 4 București, a admis excepția
necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Prin aceeași
hotărâre, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus
înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea
conflictului de competență.
În motivarea soluției, instanța a
reținut că în cererea de încuviințare a executării silite, intenția
executorului a fost de a urmări bunurile mobile și imobile proprietatea
debitoarei din raza Judecătoriei Cluj-Napoca, și terții popriți cu sediul pe
raza aceleiași judecătorii, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 373 alin.
(2) C. proc. civ., instanța de executare este cea în circumscripția căreia se
va face executarea.
Analizând actele și lucrările
dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea
cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22
alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind
competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Sectorului 4
București, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 373 C. proc. civ.
„hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de
executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se
efectueze executarea, ori în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul
judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea” iar
conform alin. (2) al textului de lege sus menționat, „instanța de executare
este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea”.
Examinând cererea formulată, Înalta Curte,
constată că obiectul acesteia poartă asupra unei executări silite izvorâte din titlul
executoriu reprezentat de un contract de credit. În speță, cererea se îndreaptă
împotriva debitoarei B.M., domiciliată în București, Sector 4, însă din
modalitatea de redactare nu rezultă că locul în care se dorește efectuarea executării
silite se află în Cluj-Napoca, respectiv că bunurile proprietatea debitoarei
s-ar alia în raza Judecătoriei Cluj-Napoca.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.
373 C. proc. civ., Înalta Curte, stabilește competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică astăzi
4 octombrie 2011.