ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4264/2012

Asupra

conflictului de competență constată următoarele:

Prin adresa nr. 6192 din 29

februarie 2012 înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 6 martie

2012,

executorul bancar

din cadrul Corpului Executorilor Bancari al C.E. PLC, Dublin - Sucursala

România a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei S.E.,

în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut personal C.B.

din 20 februarie 2008.

Prin

sentința civilă nr. 2457 din 12 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Pitești,

s-a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și s-a declinat competența

de soluționare a cererii privind pe creditoarea C.E. PLC, Dublin - Sucursala

România în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În

esență, s-a reținut că, prin art.10 din contract, părțile au stabilit că orice

neînțelegeri care nu vor putea fi soluționate pe cale amiabilă vor fi supuse

spre soluționare instanțelor competente din punct de vedere material din mun.

București, iar în cazul în care competența aparține judecătoriei, conform

convenției părților, va fi competentă Judecătoria Sectorului 1.

Prin

sentința civilă nr. 6596 din 11 aprilie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1

București s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,

invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii de

încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Pitești; s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza către

înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

În

considerentele acestei sentințe, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ.,

soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența

instanței de executare, adică, față de art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea nu dispune altfel.

În

speță, executarea se va face pe raza municipiului Pitești, unde debitorul își

are domiciliul, motiv pentru care se prezumă că în această localitate se află

bunurile principale ale persoanei executate silit.

Instanța

a arătat că aplicarea în materia executării silite a dispozițiilor art. 19 C.

proc. civ., prin reținerea clauzei cuprinse la art. 10 din Contractul de împrumut

Personal C. din 20 februarie 2008, este contrară normelor cuprinse în art. 373

1

raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc o competență de

ordine publică, de la care se poate deroga doar prin lege, iar nu prin

convenția părților. Totodată, deși a reținut că cererea de încuviințare a

executării silite este o cerere necontencioasă, Judecătoria Pitești a omis să

observe că prin aceasta nu se urmărește soluționarea unui litigiu născut în

legătură cu contractul de credit, ci doar obținerea autorizării instanței

pentru începerea executării silite. în niciun caz părțile și, cu atât mai

puțin, judecătorul nu pot deroga de la competența stabilită de lege în materia

executării silite și nu pot stabili o altă instanță de executare decât cea în

circumscripția căreia se va face executarea.

Investită

cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că

Judecătoria Pitești este competentă să soluționeze cererea, pentru următoarele

considerente:

Obiectul

prezentului litigiu îl constituie cererea creditoarei de încuviințare a

executării silite, în toate formele legale, a titlului executoriu, constând în

contractul de împrumut personal C.B. din 20 februarie 2008, privind pe

debitoarea S.E.

Potrivit

art. 371 C. proc. civ.: „Cererea de executare silită, însoțită de titlul

executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.

Acesta, în

termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de

executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de

executare și titlul respectiv”, iar, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

„instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face

executarea

”

.

În lipsa unor

elemente care să indice locul situării bunurilor supuse procedurii de executare

silită, în principiu executarea se va face în circumscripția instanței în care

se găsește domiciliul sau sediul debitorului, pentru că există prezumția simplă

că, acolo unde își are domiciliul, debitorul deține bunuri urmăribile.

În această

etapă procesuală - încuviințarea executării, tară citarea părților, în

procedură necontencioasă, prin care nu se urmărește stabilirea unui drept

potrivnic față de o altă persoană este inaplicabilă clauza atributivă de

competență stabilită, conform convenției părților, în contractul încheiat de

părți.

Această clauză

devine operantă, după cum este prevăzut în contract (pct. 10 - Litigii), în

cazul unor neînțelegeri intervenite între părțile contractante, care nu vor

putea fi soluționate pe cale amiabilă, fiind supuse spre soluționare

instanțelor judecătorești (fila 6 verso din dosarul Judecătoriei Pitești).

Ca urmare,

instanța de executare este Judecătoria Pitești, în circumscripția căreia își

are domiciliul debitoarea, deoarece dispozițiile art. 373 și 373

1

C.

proc. civ. sunt de ordine publică, iar norma de competență este imperativă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 08 iunie 2012.