ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 485/CA din 28 septembrie 2009

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația

în anulare formulată de B E. împotriva deciziei nr. 46/CA din 26 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că nemulțumirea contestatorului față de motivele care

au determinat pronunțarea deciziei a cărei anulare se solicită nu este de natură

a justifica admiterea contestației în anulare, fiindcă, dacă s-ar proceda în acest

fel, s-ar da posibilitate de a se provoca rejudecarea căii de atac, prin transformarea

contestației în anulare în recurs, fiind în realitate, recurs la recurs, aspect

imperios atât timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea

dreptului de a folosi o cale de atac.

Împotriva acestei hotărâri,

contestatorul B.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

menținându-și motivele formulate anterior.

Examinând cauza și decizia

atacată, în raport cu motivele de recurs invocate și față de dispozițiile art. 304,

312 precum și cele ale art. 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

prezentul recurs este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestație în anulare este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.

În cauză, recursul este

formulat de recurentul – contestator împotriva unei hotărâri pronunțate în contestația

în anulare care s-a judecat de către instanța învestită să soluționeze cererea de

recurs, respectiv Curtea de Apel Iași.

Astfel fiind, hotărârea

pronunțată în contestație în anulare nu mai poate fi atacată cu recurs, iar prezenta

cerere de recurs privește soluția adoptată de Curtea de Apel Iași într-o contestație

în anulare, contestație ce a avut ca obiect modul în care a fost soluționat recursul

formulat de același recurent.

De asemenea, Înalta Curte

constatând că recurentul și-a exercitat drepturile procedurale cu rea-credință,

va aplica acestuia o amendă în cuantum de 700 RON.

Pentru a dispune această

măsură, Înalta Curte a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 723

alin. (1) C. proc. civ. „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință

și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute”.

Conform art. 108

1

alin. (1) lit. a) C. proc. civ. instanța de judecată poate sancționa cu amendă judiciară

introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recursul a fost declarat cu rea-credință,

recurentul exercitându-și drepturile procedurale, în mod abuziv.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., 723 alin. (1) și art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca inadmisibil, iar recurentului i se va aplica o amendă

judiciară în cuantum de 700 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.E. împotriva deciziei nr. 485/CA din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

În baza art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică recurentului amendă judiciară în cuantum

de 700 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2010.