ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 485/CA din 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de B E. împotriva deciziei nr. 46/CA din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că nemulțumirea contestatorului față de motivele care au determinat pronunțarea deciziei a cărei anulare se solicită nu este de natură a justifica admiterea contestației în anulare, fiindcă, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar da posibilitate de a se provoca rejudecarea căii de atac, prin transformarea contestației în anulare în recurs, fiind în realitate, recurs la recurs, aspect imperios atât timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul B.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, menținându-și motivele formulate anterior. Examinând cauza și decizia atacată, în raport cu motivele de recurs invocate și față de dispozițiile art. 304, 312 precum și cele ale art. 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”. În cauză, recursul este formulat de recurentul – contestator împotriva unei hotărâri pronunțate în contestația în anulare care s-a judecat de către instanța învestită să soluționeze cererea de recurs, respectiv Curtea de Apel Iași.

Astfel fiind, hotărârea pronunțată în contestație în anulare nu mai poate fi atacată cu recurs, iar prezenta cerere de recurs privește soluția adoptată de Curtea de Apel Iași într-o contestație în anulare, contestație ce a avut ca obiect modul în care a fost soluționat recursul formulat de același recurent. De asemenea, Înalta Curte constatând că recurentul și-a exercitat drepturile procedurale cu rea-credință, va aplica acestuia o amendă în cuantum de 700 RON. Pentru a dispune această măsură, Înalta Curte a avut în vedere următoarele: Potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ. „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute”.

Conform art. 108 1 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. instanța de judecată poate sancționa cu amendă judiciară introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice. Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recursul a fost declarat cu rea-credință, recurentul exercitându-și drepturile procedurale, în mod abuziv. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., 723 alin. (1) și art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., recursul va fi respins ca inadmisibil, iar recurentului i se va aplica o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.E. împotriva deciziei nr. 485/CA din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. În baza art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică recurentului amendă judiciară în cuantum de 700 RON. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.