ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2011

HOTĂRÂRE
17.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 883 din 26 martie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat de M.B., prin P.G., împotriva sentinței nr.

1759 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IX

a contencios administrativ și fiscal,

a modificat în tot sentința recurată în sensul că a respins acțiunea reclamantului

R.M. ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut că intimatul reclamant R.M. a solicitat prin cererea

înregistrată sub nr. 794612 din 23 decembrie 2008, comunicarea unei oferte de

despăgubiri pentru suprafața de 500 m.p., conform art. 13 din Legea nr.

44/1994, cu care nu a putut fi reîmproprietărit.

Instanța de recurs a constatat că, în

mod greșit, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a primit răspuns la

cererea sa, fiind astfel încălcate dispozițiile O.G. nr. 27/2002, întrucât din

adresa nr. 1866-1/3207 din 23 iunie 1999, emisă de P.M. București se constată

că i s-a răspuns reclamantului în acel moment, în sensul că la nivelul

municipiului București nu există posibilitatea de punere în aplicare a

dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 44/1994 și că s-au făcut demersurile

necesare pentru întocmirea unei liste a terenurilor disponibile, precum și

faptul că se impune rezolvarea tuturor cererilor veteranilor de război,

neputându-se lua în considerare o satisfacere preferențială a acestora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul R.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de

recurs și criticile expuse de recurentul-reclamant R.M., Înalta Curte constată

că recursul este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (l) din

Legea nr. 554/2004 și ale art. 299 C. proc. civ., având în vedere hotărârea

judecătorească ce formează obiectul recursului.

Astfel, se constată că hotărârea

atacată cu recurs, respectiv decizia nr. 883 din 26 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, este o

hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată de o instanță de contencios

administrativ în soluționarea recursului declarat de R.M. împotriva unei

sentințe civile pronunțate de Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

În materia contenciosului

administrativ, sunt reglementate doar două grade de jurisdicție, respectiv

judecarea cauzei în fond (realizată în cauză de către Tribunalul București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal) și judecarea cauzei în recurs

(realizată în cauză de către Curtea de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal).

Potrivit art. 20 alin. (l) din Legea

nr. 554/2004, calea de atac a recursului poate fi exercitată împotriva

hotărârii pronunțate în prima instanță, cale de atac ce a fost exercitată de

către reclamantul R.M. prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr.

1759 din 11 mai 2009 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Totodată, potrivit art. 299 alin. (l)

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului.”

Din interpretarea dispozițiilor art.

20 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 299 alin. (l) C. proc. civ.,

rezultă că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în soluționarea

căii de atac a recursului, cum este în speță decizia nr. 883 din 26 martie 2010

a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, față de dispozițiile

menționate, este inadmisibil recursul declarat de R.M. împotriva deciziei nr.

883 din 26 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de R.M.

împotriva deciziei nr. 883 din 26 martie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6221/2011
Asupra recursului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26 mai 2008, reclamantul Prefectul Municipiului București l-a chemat în judecată pe Pri
ÎCCJ 2011-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5973/2011
cauză și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafață totală de 300 mp situat în municipiul București, str. M., nr. 8. În motivarea cereri
ÎCCJ 2011-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1645/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, anularea dispoziției nr. 9208 din 3
ÎCCJ 2012-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4196/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2007 pe rolul Tribunalului București, contestatorul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primarul General anul
ÎCCJ 2011-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7265/2011
notificare de către unitățile deținătoare sau de către unitățile învestite cu soluționarea notificărilor. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 667 A din 10 noiembrie 20
Sursă