ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 260 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Craiova a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul Ș.M. în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., având ca obiect anulare act administrativ

și, în consecință, a fost anulat titlul de conversie emis la data de 2

noiembrie 2009 de către A.N.R.P., fiind obligată pârâta A.N.R.P. să emită un

nou titlu de conversie în favoarea reclamantului Ș.M., conform cererii de

opțiune înregistrată din 15 octombrie 2009 la A.N.R.P. – D.A.D., în numerar, în

cuantum de 753.000 lei, reprezentând un număr total de 753.000 acțiuni.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității

acțiunii, invocată în cauză, nu poate fi reținută, întrucât reclamantul a îndeplinit

procedura prealabilă prevăzuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ.

S-a reținut că,

anterior sesizării instanței, reclamantul a adresat mai multe memorii ce au fost

înregistrate la autoritatea pârâtă sub nr. 87/ DN din 8 ianuarie 2010 și nr. 153/

DN din 12 ianuarie 2010 (filele nr. 42-43 din dosar).

Urmare adresei din 20

ianuarie 2010 emisa de către A.N.R.P., reclamantul s-a adresat cu un nou

memoriu acestei autorități ce a fost expediat la data de 29 ianuarie 2010 (astfel

cum rezulta din recipisa din 29 ianuarie 2010 aflata la fila 40-41 din dosar)

prin care a solicitat anularea titlului de conversie nr. 1226/2009.

Cu adresa din 10

februarie 2010 A.N.R.P. – D.A.D. in numerar, fără a răspunde punctual la solicitările

reclamantului, a comunicat acestuia faptul că plata despăgubirilor în numerar

s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei

tranșe până la dosarul de opțiune înregistrat din 31 martie 2008.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut faptul că prin Decizia nr. 6590/23 iulie 2009, Comisia

Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamantului

titlul de despăgubire în cuantum de 1.253.000 lei, reprezentând valoarea

stabilită prin raportul de evaluare întocmit în Dosarul înregistrat sub nr. 32031/

CC pentru imobilul situat în Craiova str. D.V.

Prin Decizia nr. 6591

din 23 iulie 2009 Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în

favoarea aceluiași reclamant Titlul de Despăgubire în cuantum de 551.719,33 RON

reprezentând valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr.

32031/ CC pentru imobilul situat în Craiova, str. S.

În temeiul Deciziilor

nr. 6590 și nr. 6591 din 23 iulie 2009, având în vedere procedura reglementată

prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, privind valorificarea titlurilor de despăgubire, instanța a reținut

că reclamantul a formulat cererile de opțiune din 15 octombrie 2009.

Prin cererea de

opțiune din 15 octombrie 2009, formulată în baza Deciziei nr. 6590/2009,

reclamantul a solicitat pentru imobilul situat în Craiova, str. S., suma de

500.000 lei în numerar și de 51.719,33 lei în acțiuni.

În temeiul acestei

cereri, A.N.R.P. a emis titlul de conversie din 2 noiembrie 2009 pentru o

valoare totala de 51.719,33 lei acțiuni.

Prin cererea de

opțiune din 15 octombrie 2009 reclamantul a solicitat emiterea unui titlu de

plată, despăgubiri în numerar pentru suma de 500.000 lei și a unui titlu de

conversie, despăgubiri în acțiuni pentru suma de 753.000 lei.

Prin titlul de

conversie din 2 noiembrie 2009 emis de A.N.R.P., în temeiul cererii de opțiune din

15 octombrie 2009, s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit să primească

suma de 1.253.000 lei, reprezentând un nr. total de 1.253.000 acțiuni pentru

imobilul situat in Craiova, str. D.V.

La emiterea titlului

de conversie nr. 1226/2009, a cărui anulare se solicită în prezenta cauză,

autoritatea pârâtă a apreciat că în raport de dispozițiile art. 3 lit. h), art.

14

1

alin. (3) din legea nr. 247/2005 și art. 1 pct. 4 din O.U.G. nr.

81/2007, suma de 500.000 lei urmează a se acorda pentru fiecare dosar de

despăgubire.

S-a mai reținut că,

întrucât imobilele la care se referă reclamantul au făcut obiectul unui singur

dosar de despăgubire, constituit în baza notificării nr. 34/N/2001, Autoritatea

nu are posibilitatea legală să emită mai mult de un singur titlu de plată în

numerar pentru o suma mai mare de 500.000, iar pentru diferență, despăgubirea

cuvenită se acordă potrivit legii, în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Din interpretarea

coroborată a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea a constatat că,

Legea nr. 247/2005 condiționează dreptul deținătorului unui titlu de

despăgubire individual emis pentru un singur imobil de a beneficia de

despăgubiri în numerar întru-un cuantum de maxim 500.000 lei.

Instanța de fond a reținut

că, în cauza dedusa judecății, reclamantul a deținut în fapt două imobile, iar

pentru fiecare dintre acestea i-a fost stabilit dreptul de a beneficia de

despăgubiri reparatorii, fiind emise Deciziile de despăgubire nr. 6590 și nr. 6591/2009.

În temeiul celor doua

decizii de despăgubiri reclamantul a formulat cereri de opțiune pentru fiecare

dintre cele doua imobile.

Deși pârâta susține

că imobilele la care se referă reclamantul au făcut obiectul unui singur dosar

de despăgubire și, ca atare, nu poate beneficia de despăgubiri în numerar decât

în limita sumei de 500.000lei pentru ambele imobile, respectiv decizii de

despăgubire, Curtea a reținut că această interpretare este una pur formală și

contravine dispozițiilor din Legea nr. 247/2005. Așadar, instanța apreciază că

limitarea legală, mai precis plafonul maxim până la care o persoană poate să

beneficieze de despăgubiri în numerar, își găsește aplicabilitate numai în

cazul în care, deși au fost emise mai multe decizii de despăgubire, exista

identitate de imobil.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând soluția instanței de fond, în

principal, pentru greșita soluționare a excepției lipsei procedurii

administrative prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

dar și pentru greșita soluționare a fondului cauzei.

Analizând cu

prioritate primul motiv de recurs, ce se referă la o excepție procedurală de

ordine publică, ce face inutilă analizarea fondului, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ

competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să

solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă

aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Astfel, potrivit

Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la

acțiunea (în sens material) în contencios administrativ se naște după ce s-a

pronunțat autoritatea administrativă asupra reclamației (recursul grațios sau,

după caz, ierarhic), adică de la comunicarea soluției acesteia asupra

reclamației administrative (sau de la expirarea termenului în care aceasta era

obligată să rezolve reclamația). Acest drept se poate exercita în termen de 30

de zile de la comunicare.

Pe

cale de consecință, pentru a putea declanșa acțiunea în contencios

administrativ,

reclamantul trebuie să facă dovada că a îndeplinit

cerința legală impusă de art. 7 din Legea nr.

554/2004 și a respectat procedura

prealabilă, adică s-a adresat mai întâi autorității emitente și abia după

refuzul acesteia, sau după trecerea termenului legal pentru formularea

răspunsului, se poate adresa instanței de judecată.

În acest sens sunt și

prevederile conținute de art. 109 alin. (2) teza I C. proc. civ., potrivit

cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se

poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile

stabilite de respectiva lege.

În ceea ce privește

motivarea instanței de fond, care consideră că reclamantul a făcut dovada

îndeplinirii procedurii administrative prealabile cu adresa transmisă

Autorității și înregistrată din 10 februarie 2010, se constată că aceasta este greșită

pentru următoarele considerente:

Reclamantul, prin

adresa înregistrată din 10 februarie 2010, a solicitat doar să îi fie transmise

titlurile de conversie, fără a face referire la aspectele semnalate în cererea

introductivă de instanță. Având în vedere aceste considerente, această adresă

nu poate fi reținută ca o dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile.

De asemenea, în

corespondența purtată cu reclamantul, respectiv în adresele înregistrate la Autoritate din 8 ianuarie 2010 și din 12 ianuarie 2010, nu există nici o referire la

presupusa întocmire ilegală a titlului de conversie contestat prin acțiune.

Pentru considerentele

menționate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) cu referire la

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că hotărârea instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar recursul urmează a fi admis,

dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa

procedurii administrative prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de A.N.R.P. împotriva Sentinței nr. 260 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Ș.M., pentru lipsa

procedurii administrative.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2011.