ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1956/2012

Asupra recursului de

față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

sub nr. 7474/30/2010 petenții Orașul Jimbolia și Primăria Orașului Jimbolia

prin Primar, în contradictoriu cu intimata SC A.M.G. SRL au solicitat

completarea dispozitivului sentinței civile nr. 662 din 2 iunie 2010 pronunțată

de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3717/30/2009, arătând că instanța a omis să

se pronunțe asupra cererii accesorii privitoare la cheltuielile de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 1174 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în

dosarul nr. 7474/30/2010, s-a admis cererea formulată de petenții pârâți Orașul

Jimbolia și Primăria Orașului Jimbolia, prin Primar, în contradictoriu cu

intimata reclamantă SC A.M.G. SRL, având ca obiect completare sentință; s-a

dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 662 din 02 iunie 2010 în

sensul că: s-a respins cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a

reținut că în contextul în care în corpul întâmpinării formulate de către pârâta

Orașul Jimbolia și ulterior, cu prilejul cuvântului pe fondul cauzei,

reprezentanta acesteia a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor

de judecată, omisiunea instanței de a soluționa capătul de cerere accesoriu

atrage incidența prevederilor art. 281 ind. 2 C. proc. civ.

În examinarea

cererii, prima instanță a reținut că pârâta a solicitat obligarea reclamantei

la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 23.800 lei, care reprezintă

contravaloarea onorariului avocațial, dovedit, în aprecierea acesteia, prin

anexarea copiei facturii nr. 267 din 07 decembrie 2009 și a extrasului de cont

din data de 17 decembrie 2009 (filele 206 și 207 ale dosarului de fond).

S-a reținut că amândouă

înscrisurile atestă faptul că suma de 23.800 lei a fost achitată de către

Primăria Jimbolia către SCPA J. și G., conform unui contract de asistență

juridică, însă acesta nu a fost identificat.

Dat fiind că nici

împuternicirea avocațială depusă nu a făcut posibilă identificarea contractului

de asistență juridică, iar acesta nu a fost prezentat, prima instanță a

apreciat că dovada faptului că plata a fost efectuată în considerarea

asistenței juridice acordate în dosarul pendinte, nu a fost făcută.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI JIMBOLIA și ORAȘUL JIMBOLIA

prin PRIMAR, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în

sensul admiterii cererii privind obligarea reclamantei la acordarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă

nr. 105/A din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a

fost admis apelul declarat de ORAȘUL JIMBOLIA, a fost schimbată în parte

sentința apelată, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului,

sentinței civile nr. 662 din 2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în

dosarul nr. 3717/30/2009, a fost obligată reclamanta SC A.M.G. SRL la 23.800

lei cheltuieli de judecată către Orașul Jimbolia. Totodată a fost respins

apelul declarat de Primăria Orașului Jimbolia.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În mod corect prima

instanță a reținut că pârâtul ORAȘUL JIMBOLIA, prin întâmpinare și cu prilejul

cuvântului pe fondul cauzei, a solicitat obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a

reținut însă, greșit, că din înscrisurile de la dosar ar rezulta că suma de

23.800 lei a fost achitată de către Primăria Jimbolia către SCPA J. și G.

conform unui contract de asistență juridică neidentificat, acesta nefiind

prezentat.

În acest sens, din

înscrisurile de la dosarul cauzei, instanța de apel a reținut că factura nr.

267 din 07 decembrie 2009, pentru prestarea serviciului avocațial, a fost emisă

în temeiul contractului de asistență juridică nr. 0147914 din 23 noiembrie 2009,

încheiat pentru reprezentare în dosarul nr. 3717/30/2009 al Tribunalului Timiș,

astfel cum se menționează la art. 1.1 „Obiectul contractului”. În acest

contract onorariul aferent a fost stabilit la suma de 20.000 lei + TVA, astfel

cum s-a menționat la art. 2, iar contractul poartă ștampila Orașului Jimbolia,

motiv pentru care, având în vedere că acțiunea reclamantei SC A.M.G. SRL

Timișoara împotriva pârâtului ORAȘUL JIMBOLIA a fost respinsă, în baza art. 274

C. proc. civ. reclamanta, fiind în culpă procesuală, trebuie să suporte aceste

cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește

criticile reclamantei privind caracterul oneros si lipsa de necesitate a

accesării serviciului unui avocat de către pârât, au fost găsite nefondate,

fiind la alegerea părții să opteze pentru serviciile calificate si specializate

ale unui avocat în materie comerciala, pentru o cauza care poate avea

consecințe patrimoniale semnificative, sau să aleagă serviciul prestat de

consilierul juridic. Conform prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

unul din criteriile avute in vedere la aprecierea întinderii onorariului

avocațial este și valoarea pricinii. În cauza de față, valoarea pricinii a fost

considerabila, de 1.695.599 lei, iar față de aceasta, cuantumul onorariului a

fost găsit proporțional, onorariul fiind stabilit atât raportat la criteriul

valorii obiectului procesului, cât și în raport de alte criterii prevăzute in

art. 132 din Statutul profesiei de avocat, respectiv amploarea, durata cazului,

importanța interesului in cauza, notorietatea, experiența si specializarea

avocatului.

În ceea ce privește

apelul declarat de Primăria Orașului Jimbolia, instanța de apel a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: „Comunele,

orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care

se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează

autorități ale administrației publice locale”. De asemenea, art. 21 din aceeași

lege dispune, la alin. (1) că „unitățile administrativ-teritoriale sunt

persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu

propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului

de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de

trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale

sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind

administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care

acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau

juridice, în condițiile legii”. Potrivit alin. (2) al art. 21 din lege „în

justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de

primar sau de președintele consiliului județean”.

Conform art. 62 alin.

(1) din Legea 215/2001 „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială

în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice

române ori străine, precum și în justiție.”

Din analiza acestor dispoziții

legale, s-a reținut faptul că numai unitatea administrativ-teritorială este

înzestrată cu personalitate juridică și numai aceasta poate sta în judecată în

nume propriu. În speță, unitatea administrativ-teritorială este Orașul

Jimbolia, iar Primăria Orașului Jimbolia nu este persoană juridică și nu are un

patrimoniu propriu. Fiind numai o structura administrativa, aceasta din urmă nu

are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată,

conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât instanța de apel a

respins apelul declarat de pârâta Primăria Orașului Jimbolia împotriva

aceleiași sentințe.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs intimata-recurentă SC A.M.G. SRL aducându-i

următoarele critici:

instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 137

C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a Orașului Jimbolia, întrucât acesta nu era parte în

contractul de asistență juridică invocat în cauză și, deși, potrivit

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța trebuia să se pronunțe mai întâi

asupra acestei excepții, aceasta a soluționat cauza fără să se pronunțe asupra

acestei excepții, considerând, în mod nejustificat că Orașul Jimbolia are

calitate procesuală activă, iar Primăria Jimbolia nu are.

Recurenta susține că

respectivul contract de asistență juridică a fost încheiat între SCPA J. ȘI G.,

pe de o parte și K.G., în calitate de Primar, pe de altă parte, acesta semnând

în numele și pentru Consiliul Local Jimbolia, cât și pentru Primăria Jimbolia.

De altfel, susține

recurenta, chiar și din factura întocmită pentru plata onorariului rezultă că

această plată a fost făcută de Primăria Jimbolia și nu de Orașul Jimbolia.

fost dată cu aplicarea greșită a art. 274 C. proc. civ., coroborat cu art. 129

alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta consideră

că respectivele cheltuieli nu au fost dovedite, deoarece actele depuse la

dosarul cauzei, respectiv factura fiscală nr. 267 din 7 decembrie 2009 și copia

Ordinului de plată din 17 decembrie 2009 nu fac dovada plății efective a

onorariului, deoarece nu s-a identificat contractul de asistență juridică în

baza căruia s-a facturat respectiva sumă și nu s-a depus nici extrasul de cont

care să confirme încasarea efectivă a onorariului respectiv.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

poate fi reținută.

Instanța de apel a

arătat în considerentele hotărârii pronunțate de ce doar unitatea administrativ

teritorială are calitate procesuală, ea fiind singura care are personalitate

juridică, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr.215/2001.

Atât consiliul local

cât și primăria nu sunt entități cu personalitate juridică, primul fiind doar

organ deliberativ, care hotărăște în privința tuturor problemelor ce privesc

administrarea unității administrativ teritoriale, hotărârile sale fiind aduse

la îndeplinire de către primarul localității, iar primăria este doar o

structură administrativă care-l ajută pe primar să-și îndeplinească atribuțiile

ce-i revin potrivit legii și hotărârilor consiliului local.

De altfel, contractul

de asistență juridică nr. 0147914 din 23 noiembrie 2009 a fost semnat de Primar, chiar dacă în mod formal este indicat faptul că acesta reprezenta

Consiliul Local Jimbolia și Primăria Jimbolia, în realitate el semnând în

numele unității administrativ teritoriale, care este Orașul Jimbolia, deoarece,

conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 el reprezintă unitatea

administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu

persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție,

același lucru rezultând și din prevederile art. 21 alin. (2) din aceeași lege.

critică nu poate fi reținută, deoarece ea vizează netemeinicia deciziei

recurate, recurenta susținând că apelanta nu și-a dovedit pretențiile, însă,

sub acest aspect, hotărârea instanței de apel nu mai poate fi analizată,

instanța de recurs neputând analiza decât legalitatea deciziei recurate, nu și

temeinicia acesteia, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate

prin O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere cele

de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.M.G. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 105/A din

data de 11 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 5 aprilie 2012.