ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8582/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 406 din 23 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă cererea precizată, formulată de reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația D.A., în contradictoriu cu pârâta SC S.G. SRL, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.180,43 RON, reprezentând remunerații restante+TVA, la care se adaugă suma de 11.687,17 RON penalități de întârziere, a fost obligată pârâta să predea reclamantei raportul cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic în trimestrele II - IV 2007, 2008 și trimestrele I, II 2009, cu menționarea pentru fiecare operă muzicală utilizată, a denumirii autorului/autorilor, numărului de difuzări zilnice și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale, pentru operele difuzate pe postul R.I.

și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.824 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta. Prin Decizia nr. 51 A din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 3.100 RON cheltuieli de judecată în apel. Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Deși pârâta a fost citată cu mențiunea timbrării apelului cu taxa de timbru în sumă de 19,5 RON, respectiv 0,25 RON timbru judiciar, aceasta nu a făcut dovada plății pentru termenul de judecată stabilit pentru soluționarea apelului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC S.G. SRL. În motivarea recursului, recurenta pârâtă susține că nu a achitat taxa judiciară de timbru deoarece nu a avut cunoștință de termenul de judecată din 15 februarie 2011, citația fiind luată de o salariată a societății și neprezentată conducerii din motive independente de voința societății. Recurenta reiterează motivul de apel referitor la nelegala citare în fața primei instanțe. De asemenea, susține că a achitat sumele datorate reclamantei și i-a predat acesteia raportul cuprinzând lista cu operele muzicale difuzate pe postul R.I. Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele: Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, pârâta SC S.G.

SRL a fost citată pentru termenul de judecată din 15 februarie 2011 la sediul indicat în declarația de apel. Procedura de citare s-a îndeplinit prin afișare, în condițiile art. 92 alin. (4) și art. 92 1 C. proc. civ., constatându-se lipsa oricărei persoane la sediul indicat. Ca atare, Înalta Curte constată că citarea persoanei juridice apelante și înștiințarea acesteia în legătură cu taxa de timbru datorată au fost îndeplinite cu respectarea dispozițiilor procedurale, neputând fi reținut, ca motiv de nulitate a procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare faptul că, ulterior îndeplinirii procedurii, o angajată a societății a preluat citația și nu a predat-o conducerii. În consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat, soluția de anulare a apelului ca netimbrat fiind corectă.

În raport de limitele judecății în recurs, precum și față de soluția de respingere a recursului și de menținere a soluției instanței de apel, prin care apelul a fost anulat ca netimbrat, Înalta Curte nu poate examina legalitatea procedurii de citare în prima instanță (aspect ce a format obiectul criticii în apel) și cu atât mai puțin aspectele de fond referitoare la îndeplinirea obligațiilor către reclamantă. Aceste aspecte s-ar fi impus a fi analizate eventual de instanța de trimitere, în măsura în care recursul ar fi fost admis și s-ar fi casat decizia cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.G. SRL împotriva Deciziei nr. 51 A din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2011.