ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8582/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 406 din 23 martie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă

cererea precizată, formulată de reclamanta Uniunea Compozitorilor și

Muzicologilor din România - Asociația D.A., în contradictoriu cu pârâta SC S.G.

SRL, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.180,43 RON,

reprezentând remunerații restante+TVA, la care se adaugă suma de 11.687,17 RON

penalități de întârziere, a fost obligată pârâta să predea reclamantei raportul

cuprinzând lista cu operele muzicale utilizate zilnic în trimestrele II - IV

2007, 2008 și trimestrele I, II 2009, cu menționarea pentru fiecare operă

muzicală utilizată, a denumirii autorului/autorilor, numărului de difuzări

zilnice și a duratei de utilizare a fiecărei opere muzicale, pentru operele

difuzate pe postul R.I. și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1.824 RON.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta.

Prin Decizia nr. 51 A

din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a anulat apelul pârâtei, ca

netimbrat, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 3.100 RON

cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a

reținut că, potrivit art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, taxele

judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Deși pârâta a fost

citată cu mențiunea timbrării apelului cu taxa de timbru în sumă de 19,5 RON,

respectiv 0,25 RON timbru judiciar, aceasta nu a făcut dovada plății pentru

termenul de judecată stabilit pentru soluționarea apelului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

pârâta SC S.G. SRL.

În motivarea

recursului, recurenta pârâtă susține că nu a achitat taxa judiciară de timbru

deoarece nu a avut cunoștință de termenul de judecată din 15 februarie 2011,

citația fiind luată de o salariată a societății și neprezentată conducerii din

motive independente de voința societății.

Recurenta reiterează

motivul de apel referitor la nelegala citare în fața primei instanțe. De

asemenea, susține că a achitat sumele datorate reclamantei și i-a predat

acesteia raportul cuprinzând lista cu operele muzicale difuzate pe postul R.I.

Examinând decizia

recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține

următoarele:

Conform dovezii de

îndeplinire a procedurii de citare, pârâta SC S.G. SRL a fost citată pentru

termenul de judecată din 15 februarie 2011 la sediul indicat în declarația de

apel. Procedura de citare s-a îndeplinit prin afișare, în condițiile art. 92

alin. (4) și art. 92

1

C. proc. civ., constatându-se lipsa oricărei

persoane la sediul indicat. Ca atare, Înalta Curte constată că citarea persoanei

juridice apelante și înștiințarea acesteia în legătură cu taxa de timbru

datorată au fost îndeplinite cu respectarea dispozițiilor procedurale, neputând

fi reținut, ca motiv de nulitate a procesului-verbal de îndeplinire a

procedurii de citare faptul că, ulterior îndeplinirii procedurii, o angajată a

societății a preluat citația și nu a predat-o conducerii.

În consecință,

recursul urmează a fi respins ca nefondat, soluția de anulare a apelului ca

netimbrat fiind corectă.

În raport de limitele

judecății în recurs, precum și față de soluția de respingere a recursului și de

menținere a soluției instanței de apel, prin care apelul a fost anulat ca

netimbrat, Înalta Curte nu poate examina legalitatea procedurii de citare în

prima instanță (aspect ce a format obiectul criticii în apel) și cu atât mai

puțin aspectele de fond referitoare la îndeplinirea obligațiilor către

reclamantă. Aceste aspecte s-ar fi impus a fi analizate eventual de instanța de

trimitere, în măsura în care recursul ar fi fost admis și s-ar fi casat decizia

cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC S.G. SRL împotriva Deciziei nr. 51 A din 15

februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2011.