ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2012

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 3274 din 22 noiembrie 2010, Tribunalul Călărași, secția civilă a admis, în

parte, acțiunea formulată de reclamanta P.F. împotriva pârâtei SC A.E. SRL; a

obligat-o pe pârâtă la plata, către reclamantă, a sumei de 211.070 euro

reprezentând prețul terenului arabil extravilan, în suprafață de 42.900 m.p.

(4,2900 ha), situat în localitatea Fundulea, județul Călărași, identificat

cadastral, cu vecinătățile indicate în dispozitivul sentinței, vânzare

constatată prin sentința civilă nr. 2232 din 17 octombrie 2009 a Tribunalului Călărași,

schimbată prin decizia civilă nr. 407/ A din 28 mai 2008 a Curții de Apel

București și irevocabilă prin decizia civilă nr. 8811 din 29 octombrie 2009 a

Î.C.C.J.; a obligat-o pe pârâtă și la plata dobânzilor legale aferente

aceleiași sume, începând cu data de 10 noiembrie 2009 până la data achitării

integrale a prețului.

A respins capătul de

cerere formulat de reclamantă împotriva aceleiași pârâte cu privire la plata

sumei de 700 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli documentație cadastrală

și a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională formulată de pârâtă

împotriva reclamantei. A obligat-o pe pârâtă la plata, către reclamantă, a

sumei de 6504 lei cheltuieli de judecată și la plata către stat a sumei de 6504

lei taxă de timbru, de la plata căreia a fost scutită reclamanta.

Prin decizia civilă

nr. 106/ A din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins

apelul formulat de apelanta pârâtă împotriva hotărârii sus-menționate, fiind

obligată apelanta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către

intimata reclamantă.

Împotriva acestei

decizii civile a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru greșita aplicare a

legii.

Conform dispozițiilor

art. 11 alin. (1) teza a II-a cu referire la art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, prin rezoluția de primire a cererii de

recurs, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de plată a taxei judiciare

de timbru în cuantum de 6.504 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei.

Deși legal citată cu

mențiunea depunerii sumelor de bani sus-menționate, potrivit dovezilor de la

dosar recurs, recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor de bani

datorate cu acest titlu, arătând, prin cererea înregistrată la 15 martie 2012,

că nu înțelege să timbreze.

Potrivit art. 20

alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în

cauză, în caz contrar, sancțiunea aplicabilă fiind cea a anulării acțiunii,

potrivit alin. (3) din același text de lege.

Cum recurenta nu și-a

îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul declarat de aceasta, ca netimbrat.

În baza art. 316 cu

referire la art. 298 și 274 C. proc. civ., o va obliga pe recurentă, ca parte

căzută în pretenții, la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către

intimata reclamantă, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la

dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de pârâta SC A.E. SRL împotriva deciziei nr. 106/

A din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs către

intimata-reclamantă P.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 martie 2012.