ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Reclamanta SC E.E. SRL București, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 3908/116/2011 pe rolul Tribunalului Călărași, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.013.745,91 lei (echivalentul a 235.142,40 euro) reprezentând diferența între totalul sumelor achitate de societatea către pârâtă și valoarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate efectiv între părți, cu dobânda legală aferentă, iar în temeiul art. 907 C. com., art. 591 și art. 597 C. proc.

civ., să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra averii mobile a pârâtei SC T. SRL și a popririi asiguratorie asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate pârâtei SC T. SRL de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, pentru sumele datorate de către debitoare reclamantei. Prin sentința comercială nr. 3198 din 26 octombrie 2011, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta SC T. SRL Călărași și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, la data de 24 noiembrie 2011 sub nr. 73830/3/2011.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 3909/116/2011 pe rolul Tribunalului Călărași reclamanta SC E.E.

SRL București, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL Călărași, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate: valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 14 decembrie 2007 de către notar public I.V.I., încheiat între reclamantă în calitate de promitent-cumpărător și pârâtă în calitate de promitent-vânzător; să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenurile indicate; să se constate compensația între debitul datorat de către pârâtă reclamantei, în cuantum de 235.142.40 euro, rezultat din achitarea de către reclamantă a unor sume mai mari decât contraprestația pârâtei; în subsidiar, în ipoteza respingerii capetelor de cerere de la pct. 1 și 2 de mai sus, să se dispună plata de către SC T. SRL către reclamantă a clauzei penale în sumă de 275.392,4 lei, calculată conform clauzei 8.1 din antecontract; în temeiul art. 907 C. com., art. 591 și art. 597 C. proc.

civ., să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra averii mobile a pârâtei SC T. SRL și a popririi asiguratorie asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporate urmăribile datorate pârâtei SC T. SRL de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, pentru suma de 275.392,4 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 3194 din 26 octombrie 2011, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta SC T. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a lll-a civilă, sub nr. 75794/3/2011.

Prin încheierea de la 11 mai 2012, secția a lll-a civilă, a Tribunalului București a înaintat dosarul completului 26 al secției a Vl-a civilă, în vederea discutării conexării cu Dosarul nr. 73830/3/2011. Prin încheierea din 01 noiembrie 2012 a fost admisă cererea de conexare și a fost conexat Dosarul nr. 25806/3/2012 la Dosarul nr. 73830/3/2011. Tribunalul București, secția a VI a civilă, prin sentința civilă nr. 16737 din 08 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 73830/3/2011, a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantă ca inadmisibilă. A admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant cu privire la cererea principală și a anulat cererea principală formulată de reclamanta SC E.E.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. A admis excepția insuficientei timbrări a cererii conexe și a anulat cererea conexă formulată de reclamanta SC E.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL ca insuficient timbrată. A fost obligată reclamanta la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele : Cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantă, pârâta a invocat decăderea reclamantei din dreptul de a o invoca, având în vedere că excepția este una relativă, ce poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare, avându-se în vedere că aceasta a fost invocată de reclamantă după prima zi de înfățișare.

Cu privire la acest aspect tribunalul a reținut că, potrivit art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. În prezenta cauză, față de obiectul cererilor de chemare în judecată și a motivelor de fapt și de drept invocate, competența teritorială are caracter relativ. Având în vedere că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de reclamantă, după prima zi de înfățișare, față de prevederile art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a respins excepția invocată de reclamantă ca inadmisibilă.

Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru cererea principală, instanța a reținut următoarele: Că potrivit art. 90 din statutul avocatului, avocatul poate întocmi și formula în numele și/sau interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiții către autorități, instituții și alte persoane, în scopul ocrotirii și apărării drepturilor și intereselor legitime ale acestuia și că acesta în condițiile legii, asigură asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdictionale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice, a instituțiilor și a altor persoane juridice, pentru apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor.

Din modul în care sunt reglementate cele două categorii de îndeletniciri ce intră în conținutul activității profesionale a avocatului, rezultă că acestea sunt distincte. În același sens, art. 68 alin. (1) C. proc. civ. distinge între procura acordată pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată și cea acordată pentru exercițiul dreptului de reprezentare în judecată.

Potrivit art. 113 din statutul avocatului, dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă, între avocat și client ori mandatarul acestuia, iar art. 127 din același act normativ stabilește că, în mod obligatoriu, contractul de asistență juridică trebuie să cuprindă: datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional și reprezentantul acesteia; datele de identificare ale clientului: să indice persoana reprezentantului legal precum și mandatarul clientului, dacă este cazul; obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege sau poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare și conservare a patrimoniului clientului; onorariul; atestarea identității clientului sau a reprezentantului acestuia; modul de soluționare a litigiilor între avocat și client și semnăturile părților.

În prezenta cauză, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost învestită, a fost semnată de avocat, în temeiul unei procuri care, potrivit aprecierii instanței, în temeiul textelor de lege menționate, nu îndreptățește persoana respectivă să exercite dreptul de chemare în judecată. Pe de altă parte, deși instanța a pus în vedere reclamantei, în condițiile art. 161 alin. (1) C. proc. civ., la termenul de judecată din 21 iunie 2012 să facă dovada calității de reprezentant în privința persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată, aceasta nu s-a conformat până la închiderea dezbaterilor, deși în cauză s-au acordat 3 termene de judecată în acest sens.

Instanța a avut în vedere împrejurarea că, în cuprinsul împuternicirii avocațiale depuse la dosar, la rubrica activități pe care avocatul este împuternicit să le exercite în numele clientului, sunt înscrise în mod limitativ acelea de „asistență, consultanță și reprezentare juridică". În consecință, apreciind că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al reclamantei în privința avocatului care a semnat cererea de chemare în judecată, deși instanța a acordat mai multe termene în acest sens, în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 67 din același cod, care impun necesitatea unui mandat special pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, distinct de cel acordat pentru reprezentarea în judecată, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant cu privire la cererea principală și a anulat cererea reclamantei.

Cu privire la excepția insuficientei timbrări a cererii conexe, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Că i-a pus în vedere reclamantei la termenul din 21 iunie 2012 să achite o diferență de taxă de timbru de 7.735,7 lei și timbru judiciar de 10 lei, sub sancțiunea anulării. Instanța, față de faptul că până la termenul de judecată din 01 noiembrie 2012 reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 ce prevăd că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii, respectiv dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din O.G.

nr. 32/1995, a anulat cererea de chemare în judecată conexă ca insuficient timbrată. În baza art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă (onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei). Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 211 din 29 mai 2013, a admis apelul formulat de reclamanta SC E.E. SRL București împotriva sentinței civile nr. 16737 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă, în Dosarul nr. 73830/3/2011, în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL Călărași. A anulat în parte sentința în sensul că a respins excepția lipsei calității de reprezentant cu privire la cererea principală ca neîntemeiată.

A admis excepția insuficientei timbrări a cererii conexe și a anulat capetele de cerere nr. 1 și 4 din cererea conexă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: 1. Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a formulat și semnat cererea de apel invocată de intimata-pârâtă SC T. SRL; Curtea a constat că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a formulat și semnat cererea de apel este neîntemeiată și a respins-o ca atare, reținând că în speță, cererea de apel a fost formulată prin reprezentant convențional, fiind semnată și ștampilată de S.C.P.A.

C.E. Că, contractul de asistență juridică din 26 august 2011 a fost încheiat de părți cu respectarea dispozițiilor art. 67, art. 68 C. proc. civ. și ale Legii nr. 51/1995 și conține toate mențiunile prevăzute de art. 127 din Statutul profesiei de avocat. Așa cum rezultă din cuprinsul contractului de asistență juridică, reclamanta a solicitat serviciile S.C.P.A. C.E. în legătură cu consultanța juridică și reprezentarea juridică în fața instanțelor de judecată românești și a altor autorități de stat ori terți, precum executori judecătorești, în ceea ce privește litigiile împotriva SC T. SRL în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile pentru vânzarea a aproximativ 37 de hectare de teren de către SC T. SRL către SC E.E.

SRL, a recuperării de la SC T. SRL a sumei de 235.142,40 euro (T.V.A. inclus) sumă datorată în temeiul unor contracte încheiate între SC T. SRL și SC E.E. SRL, precum și a recuperării sumei datorate de către SC T. SRL în baza contractului de arendă din 26 aprilie 2010. Ca atare, conform contractului de asistență juridică depus la dosar, S.C.P.A. C.E. a fost împuternicit să formuleze și să semneze orice cereri / documente necesare pe parcursul desfășurării litigiilor, iar din cuprinsul împuternicirilor din 04 iulie 2012 depuse în Dosarul nr. 73830/3/2011 al Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, a rezultat că S.C.P.A. C.E. a fost mandatat să declare căile de atac în Dosarele nr. 73830/3/2011 și nr. 25806/3/2012 ale Tribunalului București, secția a Vl-a civilă.

2. Referitor la apelul formulat de reclamanta SC E.E. SRL: - Curtea a constatat ca fiind întemeiată critica referitoare la greșita admitere a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant cu privire la cererea principală, reținând că aceasta fost formulată prin reprezentant convențional, fiind semnată și ștampilată de S.C.P.A. C.E., Dosar nr. 3908/116/2009 al Tribunalului Călărași și nr. 73830/3/2011 al Tribunalului București, secția a VI a civilă. Totodată s-a reținut că au fost depuse împuternicirea avocațială din 09 septembrie 2011 pentru Dosarul nr. 3908/116/2009 al Tribunalului Călărași ștampilată de reclamantă, împuternicirea avocațială din 04 iulie 2012 pentru Dosarul nr. 73830/3/2011 al Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, împuternicirea avocațială din 27 septembrie 2012 pentru Dosarele conexate nr. 25806/3/2012 și nr. 73830/3/2011 ale Tribunalului București, secția a Vl-a civilă.

Curtea a apreciat că dacă instanța de fond ar fi avut în vedere doar împuternicirea avocațială din 09 septembrie 2011 depusă în Dosarul nr. 73830/3/2011 al tribunalului București, secția a VI a civilă (Dosarul nr. 3908/116/2009 al Tribunalului Călărași), era dovedită calitatea de reprezentant al S.C.P.A. C.E. în condițiile în care reclamanta și-a însușit împuternicirea prin ștampilarea acesteia, iar în cuprinsul împuternicirii avocațiale, la rubrica activități pe care avocatul este împuternicit să le exercite în numele clientului, sunt înscrise acelea de asistență, consultanță și reprezentare juridică, fiind evident faptul că aceste activități includ și formularea unei cereri de chemare în judecată atunci când mandatul este dat unui avocat.

Ca atare, în raport de prevederile art. 91 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, atunci când un avocat asistă și reprezintă un client, are dreptul să îndeplinească orice act / operațiune permisă de lege necesară ocrotirii intereselor clientului, ceea ce înseamnă că acesta poate să formuleze și o cerere de chemare în judecată atunci când acest lucru este necesar pentru apărarea intereselor clientului. În consecință, în baza împuternicirii avocațiale din 09 septembrie 2011, S.C.P.A. C.E. avea dreptul de a formula cererea de chemare în judecată în Dosarul nr. 73830/3/2011 al Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, (Dosarul nr. 3908/116/2009 al Tribunalului Călărași). Dacă prima instanță avea dubii cu privire la întinderea puterilor conferite mandatarului prin împuternicirea avocațială din 09 septembrie 2011, aceasta avea posibilitatea să solicite apărătorului să depună contractul de asistență juridică indicat chiar în conținutul împuternicirii.

În acest sens s-a reținut că și împuternicirile depuse în Dosarul nr. 73830/3/2011 al Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, au fost emise în baza contractului de asistență juridică din 26 august 2011, care este conform cerințelor legale. Așa cum rezultă din cuprinsul contractului de asistență juridică, reclamanta a solicitat serviciile S.C.P.A. C.E. în legătură cu consultanța juridică și reprezentarea juridică în fața instanțelor de judecată românești și a altor autorități de stat ori terți, precum executori judecătorești, în ceea ce privește litigiile împotriva SC T. SRL în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile pentru vânzarea a aproximativ 37 de hectare de teren de către SC T. SRL către SC E.E.

SRL, a recuperării de la SC T. SRL a sumei de 235.142,40 euro (T.V.A. inclus) sumă datorată în temeiul unor contracte încheiate între SC T. SRL și SC E.E. SRL, precum și recuperării sumei datorate de către Tamar SRL în baza contractului de arendă din 26 aprilie 2010. Ca atare, conform contractului de asistență juridică depus la dosar, S.C.P.A. C.E. a fost împuternicit să formuleze și să semneze cererea de chemare în judecată în Dosarul nr. 73830/3/2011 ale Tribunalului București, secția a VI a civilă. Pentru aceste motive, curtea a constat că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant cu privire la cererea principală și a anulat pentru acest motiv cererea.

- S-a apreciat ca fiind întemeiată și critica referitoare la greșita admitere a excepției insuficientei timbrări a cererii conexe. Curtea a constat că prima instanță i-a pus în vedere în cadrul Dosarului nr. 25806/3/2012 al Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, să timbreze capetele de cerere nr. 1 și 4 din cererea conexă prin încheierea de ședință din 21 iunie 2012 cu taxă judiciară de timbru în sumă de 870,8 lei și 6.864,9 lei și timbru judiciar de 5 lei (fila 2 Dosar nr. 25806/3/2012 al Tribunalului București, secția a Vl-a civilă).

În atare situație, cum reclamanta nu s-a conformat acestei obligații stabilite de prima instanță și nu a depus taxa de timbru și timbrul judiciar aferente capetelor nr. 1 și 4 din cererea conexă, curtea a apreciat că prima instanță nu trebuia să anuleze întreagă cerere conexă, ci doar capetele nr. 1 și 4. Întrucât nu există un text legal care să reglementeze ipoteza netimbrării tuturor capetelor de cerere, trebuie aplicate prin analogie dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 care prevăd „că dacă la momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal". Că în speță trebuie avut în vedere și faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 146/1997, când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.

În condițiile în care fiecare capăt de cerere se timbrează distinct este firesc ca sancțiunea nedepunerii taxei de timbru să privească tot fiecare capăt de cerere în parte. Totodată, expresiile „cerere" și „acțiune" din art. 20 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 146/1997 trebuie interpretate ca referindu-se la capete de cerere atunci când există mai multe astfel de capete. Curtea a apreciat că anularea tuturor capetelor de cerere, chiar dacă nu au fost timbrate decât o parte din acestea, ar reprezenta și o încălcare a dreptului de acces la o instanță prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ca atare, curtea a constat că în mod greșit prima instanță a anulat cererea conexă în întregime în loc să anuleze doar capetele de cerere nr. 1 și 4. - Referitor la cheltuielile de judecată, curtea a reținut că acestea urmează a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei de instanța de fond, în funcție și de soluția pe care o va pronunța cu privire la cererea principală și la capetele din cererea conexă care nu au fost anulate ca netimbrate. Împotriva Deciziei civile nr. 211 din 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs pârâta SC T. SRL Călărași, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea sentinței instanței de fond ca legală.

În criticile formulate, recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele: - În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant legat de semnatarul cererilor de chemare în judecată: Sub un prim aspect recurenta a susținut că, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale în materie, respectiv art. 68, art. 69, art. 133 C. proc. civ., art. 90, art. 91, art. 113 și art. 127 din Statutul avocatului, care stabilesc limitele și modul de exercitare a mandatului acordat avocatului. A arătat în acest sens că, în conținutul împuternicirilor avocațiale menționate, depuse la instanța de fond nu se regăsește înserat un mandat expres dat de reclamantă cabinetului avocațial și nu este trecut nici contractul de asistență juridică, acesta fiind depus numai în apel, astfel că în raport de prevederile legale, reclamanta avea obligația ca în faza judecății în fond, să facă dovada calității de reprezentant a persoanei care a angajat societatea.

Precizează că aceste obligații nu au fost îndeplinite de reclamantă nici până la termenul în care instanța de fond a rămas în pronunțare, întrucât în ceea ce privește dovada calității de reprezentant a avocatului ce face parte din S.C.P.A. C.E., a fost depusă o delegație incompletă și că numai contractul de asistență juridică face această calitate, iar faptul că reclamanta a depus contractul de asistență juridică în apel este irelevant, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. S-a mai susținut că în ceea ce privește contractul de asistență juridică acesta este un înscris sub semnătură privată, care nu respectă dispozițiile Legii nr. 51/1995 pentru exercitarea profesiei de avocat și ale Statutului profesiei de avocat.

- În ceea ce privește excepția insuficientei timbrări apreciază că în mod greșit instanța de apel a admis acest motiv de apel interpretând prin analogie dispozițiile Legii nr. 146/1997, în condițiile în care reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat diferența taxei de timbru cu care a fost citată, situație în care se impunea menținerea sentinței instanței de fond care era legală. Intimata reclamantă SC E.E. SRL București prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 4 martie 2014, a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele formulate în scris.

Analizând recursul declarat de pârâta SC T. SRL Călărași împotriva Deciziei civile nr. 211 din 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Este de observat că, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., în procesul civil este posibilă reprezentarea părților, iar conform art. 83 alin. (1) C. proc. civ., calitatea de reprezentant, indiferent dacă reprezentarea este dată pentru exercițiul acțiunii sau pentru reprezentarea în judecată, se justifică printr-o procură a cărei semnătură, în cazul în care este dată unui avocat, va fi certificată potrivit legii avocaților, conform art. 68 alin. (1) teza a ll-a.

Astfel, în mod corect s-a reținut că au fost depuse la dosarul de fond împuternicirile avocațiale din 09 septembrie 2011 pentru Dosarul nr. 3908/116/2009 al Tribunalului Călărași-fila 187, ștampilată de reclamantă, împuternicirea avocațială din 4 iulie 2011 și din 04 iulie 2012 pentru Dosarul nr. 73830/3/2011 al Tribunalului București, secția a VI a civilă, fila 31, împuternicirea avocațială din 27 septembrie 2012 pentru Dosarele conexate nr. 25806/3/2012 și nr. 73830/3/2011 ale Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, fila12 și respectiv fila 10, fiecare dintre ele fiind întocmită în baza contractului de asistență juridică din 26 august 2011, care face dovada valabilă a mandatului dat S.C.P.A.

C.E., semnatar al cererii principale de chemare în judecată și conform cerințelor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. și celor ale Legii nr. 51/1995. Din contractul de asistență juridică din 26 august 2011, rezultă că reclamanta a solicitat serviciile S.C.P.A. C.E., în legătură cu consultanța juridică și reprezentarea juridică în fața instanțelor de judecată românești și a altor autorități de stat ori terți, precum executori judecătorești, în ceea ce privește litigiile împotriva SC T. SRL în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile pentru vânzarea a aproximativ 37 de hectare de teren de către SC T. SRL către SC E.E. SRL, a recuperării de la SC T. SRL a sumei de 235.142,40 euro (T.V.A.

inclus) sumă datorată în temeiul unor contracte încheiate între SC T. SRL și SC E.E. SRL, precum și recuperării sumei datorate de către SC T. SRL în baza contractului de arendă din 26 aprilie 2010. Ca atare, în raport de prevederile art. 91 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, atunci când un avocat asistă și reprezintă un client, are dreptul să îndeplinească orice act / operațiune permisă de lege necesară ocrotirii intereselor clientului, ceea ce înseamnă că acesta poate să formuleze și o cerere de chemare în judecată atunci când acest lucru este necesar pentru apărarea intereselor clientului.

Cum reclamanta în cuprinsul împuternicirilor avocațiale menționate, la rubrica activități pe care avocatul era împuternicit să le exercite în numele clientului, au fost înscrise acelea de asistență, consultanță și reprezentare juridică, este evident faptul că aceste activități includ și formularea unei cereri de chemare în judecată atunci când mandatul este dat unui avocat. Prin urmare, înscrisul procesual, cu forță probantă deplină, prin care potrivit legii se face dovada calității de reprezentant a avocatului, constă în împuternicirea avocațială. Conform art. 68 C. proc. civ., în baza acestor împuterniciri avocațiale, S.C.P.A. C.E. a dovedit calitatea de reprezentant convențional al reclamantei și că, în această calitate, avea mandat să formuleze și să semneze cererea de chemare în judecată.

Față de această situație se constată că, în mod corect instanța de apel a respins excepția lipsei calității de reprezentant convențional al reclamantei a S.C.P.A. C.E. Nici critica recurentei pârâte referitoare la greșita admitere a excepției insuficientei timbrări a cererii conexe nu poate fi primită. Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14, art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, în sensul că nu se putea anula întreaga acțiune ca netimbrată, ci trebuia soluționată, în limitele în care taxa de timbru a fost achitată în mod legal.

În cauză este de observat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 146/1997, atunci „Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel." La rândul său, art. 20 alin. (4) din același act normativ dispune: „Dacă în momentul înregistrării sale, acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal". Edificatoare în acest sens este și jurisprudența cu privire la corecta interpretare și coroborare a acestor prevederi, în sensul că în privința sancțiunilor pentru neîndeplinirea obligației de timbraj, rezultă că aceasta se aplică distinct, numai în măsura în care pentru unul sau mai multe dintre capetele de cerere nu a fost îndeplinită obligația.

Se constată că, această interpretare are în vedere tocmai mențiunile din art. 14, în sensul că este vorba despre capete de cerere cu finalitate diferită, astfel încât, pe de o parte, taxa de timbru poate fi stabilită distinct pentru fiecare dintre ele, iar pe de altă parte, în temeiul principiului disponibilității, partea reclamantă poate alege să achite taxa de timbru pentru fiecare dintre pretenții sau numai pentru unele dintre acestea. Înalta Curte, apreciază că această interpretare este în acord cu scopul actului normativ, sancțiunea aplicată de către instanța de fond fiind excesivă, din moment ce reclamanta s-a conformat obligației de timbrare, imediat ce acesteia i-a fost adusă la cunoștință, în urma exercitării de către tribunal a rolului său activ și a clarificării aspectelor legate de valoarea obiectului fiecărui petit, în acord cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

Se apreciază de altfel că anularea tuturor capetelor de cerere, în condițiile în care au fost timbrate numai o parte din acestea, fără nicio justificare rezonabilă, ar afecta însăși substanța dreptului de acces la o instanță și ar echivala cu o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Față de aspectele menționate, se constată că în mod just Curtea de Apel București a constat că în mod greșit prima instanță a anulat cererea conexă în întregime în loc să anuleze doar capetele de cerere nr. 1 și 4 și a admis apelul reclamantei, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de fond nu a soluționat cauza, în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 146/1997.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, constatând că motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, întrucât decizia instanței de apel a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 68, art. 69, art. 133, art. 161 alin. (2) C. proc. civ., art. 90, art. 91, art. 113 și art. 127 din Statutul avocatului, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată recurenta SC T. SRL Călărași la plata sumei de 3.720 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC E.E. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SRL Călărași împotriva Deciziei civile nr. 211 din 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă recurenta SC T. SRL Călărași la plata sumei de 3.720 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC E.E. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.