ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4635/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Călărași, reclamanta N.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 28.961 euro reprezentând diferența

dintre 30.000 euro valoarea de piață a ½ din imobilul situat în Călărași,

județul Călărași, confiscată de fostul regim comunist și pentru răscumpărarea căreia

mama reclamantei A.M. a plătit suma de 5374,5 RON și suma de 1.039 euro reprezentând

valoarea despăgubirilor ce i-au fost acordate prin sentința civilă nr. 1406 din

26 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Călărași, în Dosarul nr. 218/2005.

În drept, cererea

a fost întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 214/1999.

La data de 22

noiembrie 2011, reclamanta N.E. a depus o cerere modificatoare a acțiunii, precizând

faptul că noul temei juridic al cererii îl reprezintă prevederile art. 5 alin.

(1) lit. a) și b) Legea nr. 221/2009.

La solicitarea

instanței, reclamanta a precizat expres prin cererea din data de 5 decembrie 2011

că, deși temeiul juridic îl reprezintă art. 5 alin. (1) lit. a) și b) Legea nr.

221/2009, înțelege sa solicite doar daune materiale, nu și daune morale.

Prin sentința

civilă nr. 4691 din 9 decembrie 2011, Judecătoria Călărași a respins cererea reclamantei

N.E. formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta N.E. a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului

Călărași, secția civilă.

Prin decizia civilă

nr. 184 din 14 martie 2012, Tribunalul Călărași, secția civilă, a declinat competența

soluționării în favoarea Curții de Apel București, în baza art. 4 alin. (2) Legea

nr. 221/2009.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia civilă

nr. 1513R din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei având ca obiect pretenții

în valoare de peste 100.000 RON împotriva Statului Român prin Ministerul de Finanțe

a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, deși potrivit art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile

în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, precum

și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în

bani.

Totodată, s-a

reținut că deși instanța nu este ținută de temeiul juridic invocat de către reclamantă

în cererea de chemare în judecată ci este obligată în virtutea rolului activ să

califice din oficiu cererea. Instanța a mai observat că și dacă ar fi reținut ca

temei de drept prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) și b) Legea nr. 221/2009 astfel

cum a precizat reclamanta, potrivit art. 4 alin. (4) Legea nr. 221/2009 cauza se

judecă în primă instanță de tribunal, iar nu de judecătorie.

S-a mai reținut

că tribunalul și-a declinat competența soluționării recursului împotriva unei sentințe

pronunțată de judecătorie în favoarea Curții de Apel București, trecând astfel peste

un grad de jurisdicție, ceea ce este inadmisibil.

În consecință,

instanța competentă material cu soluționarea prezentei cauze în primă instanță este

Tribunalul Călărași.

Înalta Curte,

constată inexistența conflictului negativ de competență pentru următoarele considerente:

În speță, nu este

ivit un conflict negativ de competență, ci eventual un motiv de recurs de ordine

publică, întrucât prima instanță și-a declinat competența de soluționare a recursului

promovat în cauză în raport de prevederile art. 4 alin. (2) Legea nr. 221/2009,

iar cea de a doua instanță a declinat competența de soluționare a acțiunii constatând

că aceasta aparține în primă instanță tribunalului și nu judecătoriei având în vedere

pretențiile reclamantei și temeiul de drept al acțiunii, precizat ulterior, respectiv

art. 5 lit. a) și b) Legea nr. 221/2009.

Înalta Curte,

apreciază că în contextul în care există o hotărâre pe fondul acțiunii împotriva

căreia s-a formulat recurs, însă atât Tribunalul cât și Curtea de Apel dacă consideră

că competența de soluționare în primă instanță ar aparține Tribunalului, în cauză

trebuia să se invoce din oficiu un motiv de recurs de ordine publică - art. 304

pct. 3 C. proc. civ.

Ca atare, constatând

că nu este ivit conflictul de competență, Înalta Curte, urmează să trimită cauza

Tribunalului Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că nu

există conflict negativ de competență.

Trimite cauza

la Tribunalul Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 noiembrie 2012.