ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4635/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, reclamanta N.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 28.961 euro reprezentând diferența dintre 30.000 euro valoarea de piață a ½ din imobilul situat în Călărași, județul Călărași, confiscată de fostul regim comunist și pentru răscumpărarea căreia mama reclamantei A.M. a plătit suma de 5374,5 RON și suma de 1.039 euro reprezentând valoarea despăgubirilor ce i-au fost acordate prin sentința civilă nr. 1406 din 26 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Călărași, în Dosarul nr. 218/2005.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 214/1999. La data de 22 noiembrie 2011, reclamanta N.E. a depus o cerere modificatoare a acțiunii, precizând faptul că noul temei juridic al cererii îl reprezintă prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) și b) Legea nr. 221/2009. La solicitarea instanței, reclamanta a precizat expres prin cererea din data de 5 decembrie 2011 că, deși temeiul juridic îl reprezintă art. 5 alin. (1) lit. a) și b) Legea nr. 221/2009, înțelege sa solicite doar daune materiale, nu și daune morale. Prin sentința civilă nr. 4691 din 9 decembrie 2011, Judecătoria Călărași a respins cererea reclamantei N.E. formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta N.E. a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă. Prin decizia civilă nr. 184 din 14 martie 2012, Tribunalul Călărași, secția civilă, a declinat competența soluționării în favoarea Curții de Apel București, în baza art. 4 alin. (2) Legea nr. 221/2009. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin decizia civilă nr. 1513R din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei având ca obiect pretenții în valoare de peste 100.000 RON împotriva Statului Român prin Ministerul de Finanțe a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, deși potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. Totodată, s-a reținut că deși instanța nu este ținută de temeiul juridic invocat de către reclamantă în cererea de chemare în judecată ci este obligată în virtutea rolului activ să califice din oficiu cererea.

Instanța a mai observat că și dacă ar fi reținut ca temei de drept prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) și b) Legea nr. 221/2009 astfel cum a precizat reclamanta, potrivit art. 4 alin. (4) Legea nr. 221/2009 cauza se judecă în primă instanță de tribunal, iar nu de judecătorie. S-a mai reținut că tribunalul și-a declinat competența soluționării recursului împotriva unei sentințe pronunțată de judecătorie în favoarea Curții de Apel București, trecând astfel peste un grad de jurisdicție, ceea ce este inadmisibil. În consecință, instanța competentă material cu soluționarea prezentei cauze în primă instanță este Tribunalul Călărași.

Înalta Curte, constată inexistența conflictului negativ de competență pentru următoarele considerente: În speță, nu este ivit un conflict negativ de competență, ci eventual un motiv de recurs de ordine publică, întrucât prima instanță și-a declinat competența de soluționare a recursului promovat în cauză în raport de prevederile art. 4 alin. (2) Legea nr. 221/2009, iar cea de a doua instanță a declinat competența de soluționare a acțiunii constatând că aceasta aparține în primă instanță tribunalului și nu judecătoriei având în vedere pretențiile reclamantei și temeiul de drept al acțiunii, precizat ulterior, respectiv art. 5 lit. a) și b) Legea nr. 221/2009.

Înalta Curte, apreciază că în contextul în care există o hotărâre pe fondul acțiunii împotriva căreia s-a formulat recurs, însă atât Tribunalul cât și Curtea de Apel dacă consideră că competența de soluționare în primă instanță ar aparține Tribunalului, în cauză trebuia să se invoce din oficiu un motiv de recurs de ordine publică - art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Ca atare, constatând că nu este ivit conflictul de competență, Înalta Curte, urmează să trimită cauza Tribunalului Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată că nu există conflict negativ de competență. Trimite cauza la Tribunalul Călărași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.