ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4135/2012

HOTĂRÂRE
06.06.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4135/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 459 din 19 mai 2010

a Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei.

S-a admis acțiunea civilă

promovată de către reclamanta B.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:

A fost obligat pârâtul

la plata în favoarea reclamantei a sumei de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri

morale și la plata sumei de 26.450 RON, actualizată la data plății, cu titlul de

despăgubiri materiale.

A fost obligat pârâtul

la plata în favoarea reclamantei a sumei de 400 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a apreciat-o ca fiind

neîntemeiată și a respins-o.

Reclamanta este a doua

soție a numitului B.A. (identic cu T.), chiar dacă nu există un certificat de căsătorie

la dosar, instanța reținând această calitate din celelalte probe administrate.

Cât privește fondul cauzei,

instanța a reținut următoarele:

Potrivit sentinței penale

nr. 981/1950 a Tribunalului Militar Cluj, inculpatul B.A. (identic cu T.) - datele

de stare civilă respectiv locul și data nașterii, numele părinților corespunzând

celor din Certificatul de deces existent la dosar - a fost condamnat la 6 ani închisoare

corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 10.000 RON amendă corecțională și

confiscarea averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale,

în baza art. 209 pct. IV C. pen., reținându-se că în luna iunie 1949 inculpatul

a sprijinit o organizație subversivă care are ca scop răsturnarea regimului comunist

prin mijloace violente.

Având în vedere că soțul

reclamantei a executat o pedeapsă de 5 ani închisoare, luând în considerare și faptul

că acesta a beneficiat de o reparație parțială și prin hotărârea nr. AA/1990, pentru

consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale

lezate, instanța a apreciat cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta

la suma de 100.000 RON.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel în termen legal atât reclamanta, cât și pârâtul.

Prim apelul promovat de

către reclamantă, aceasta a criticat sentința atât sub aspectul cuantumului daunelor

morale acordate, cât și al celor materiale, inovând următoarele motive:

Reclamanta a solicitat

cu titlu de despăgubire pentru daunele morale suma de câte 300 euro pentru fiecare

zi de detenție, considerând că acest cuantum este în măsură să repare cel puțin

în parte nedreptatea suferită de defunctul său soț.

În ce privește daunele

materiale, pretențiile reclamantei au constat în despăgubiri în cuantum de 50.000

euro, reclamanta arătând că bunurile confiscate au reprezentat o parte importantă

a celor care au stat la baza înființării gospodăriei, iar confiscarea acestora în

urma arestării soțului său le-a provocat un mare prejudiciu care nu a mai putut

fi reparat în timpul vieții soțului său. Chiar și după anul 1990, cu toate memoriile

depuse pe la diferite autorități, problema nu a fost rezolvată.

Prin apelul promovat de

către pârât, acesta a solicitat schimbarea hotărârii în sensul respingerii în principal

a acțiunii, iar în subsidiar, a reducerii cuantumului despăgubirilor acordate.

În motivarea apelului

pârâtul a arătat că la acordarea daunelor morale în sumă de 100.000 RON instanța

nu a arătat modalitatea în care a realizat cuantificarea acestora, fiind vorba doar

de aprecieri pur subiective, imposibil de controlat judiciar.

În ce privește daunele

materiale, pârâtul a arătat că nu s-a indicat modalitatea de calcul a valorii bunurilor

confiscate, iar instanța nu a clarificat împrejurarea preluării efective a acestor

bunuri și dacă acestea nu au fost restituite.

Sentința a fost criticată

și sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, prin prisma

faptului că răspunderea pârâtului nu derivă dintr-o culpă procesuală, ci este o

răspundere obiectivă stabilită prin lege. Ministerul Finanțelor Publice este indicat

de legiuitor ca persoana care efectuează plata despăgubirilor acordate în temeiul

Legii nr. 221/2009.

Prin decizia civilă

nr. 253A din 10 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelurile, a schimbat

în parte sentința în sensul înlăturării obligației de plată a despăgubirilor morale

și a obligat pârâtul la plata sumei de 218.293 RON despăgubiri materiale, menținând

restul dispozițiilor sentinței.

În considerentele deciziei

s-a reținut că motivul pentru care reclamanta nu are dreptul la despăgubiri morale

în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este faptul că acest text

legal, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii acesteia, a fost declarat neconstituțional

prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, decizie publicată

în M. Of. nr. 761/15.11.2010.

În ceea ce privește daunele

materiale suferite în urma condamnărilor politice, acordarea acestora este reglementată

prin art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009.

Prima instanță a acordat

cu titlu de daune materiale suma de 26.450 RON, adică suma reprezentând contravaloarea

bunurilor confiscate în baza procesului-verbal încheiat la data de 19

septembrie 1950, astfel cum aceasta este menționată în chiar cuprinsul procesului-verbal.

Întrucât reclamanta a

criticat ca insuficientă această sumă, instanța de apel a dispus efectuarea unei

expertize tehnice de evaluare, care a relevat următoarele:

Folosindu-se metoda echivalării

în aur a valorii bunurilor confiscate la data de 19 septembrie 1950, în funcție

de cotațiile comunicate de B.N.R. la aceeași dată, a rezultat că valoarea actualizată

a tuturor bunurilor mobile însumează 218.293 RON, respectiv 52.096 euro.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând

că acordarea despăgubirilor materiale nu are temei legal întrucât bunurile mobile

pentru care s-au acordat aceste despăgubiri nu fac parte dintre cele la care se

referă Legea nr. 221/2009.

Recursul pârâtului este

exercitat omisso medio întrucât critica privind acordarea nelegală a daunelor materiale

nu a fost inserată și în motivarea apelului.

Exercitarea căilor de

atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele

superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul

legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă

la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare,

ordinea în care acestea se exercită.

Cauza recursului constă

în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace

una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recursul poate fi exercitat

numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit

au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul

sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în

apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac

și se explica prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea

ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în

apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdictie, deoarece

în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților

să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară

de atac.

Față de aceste considerente

recursul se va respinge.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei

nr. 253A din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 505 din 01 iunie 2010, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul V.I., în contradictoriu cu pârâtul S.R., prin M.F.P., și, în c
ÎCCJ 2012-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 859/2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 769 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta F.L. împotriva pârâtului S.R., re
ÎCCJ 2012-01-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 103/2012
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 40171/3/2009, reclamanta B.E.R.S.Ș. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finan
ÎCCJ 2012-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 106/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 545 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte acțiunea formulată de R.I. împotriva pârâtului Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice reprezent
ÎCCJ 2012-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3549/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 24 iunie 2009, pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta C.C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,
Sursă