ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4135/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 459 din 19 mai 2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. S-a admis acțiunea civilă promovată de către reclamanta B.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință: A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale și la plata sumei de 26.450 RON, actualizată la data plății, cu titlul de despăgubiri materiale. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 400 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și a respins-o.

Reclamanta este a doua soție a numitului B.A. (identic cu T.), chiar dacă nu există un certificat de căsătorie la dosar, instanța reținând această calitate din celelalte probe administrate. Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele: Potrivit sentinței penale nr. 981/1950 a Tribunalului Militar Cluj, inculpatul B.A. (identic cu T.) - datele de stare civilă respectiv locul și data nașterii, numele părinților corespunzând celor din Certificatul de deces existent la dosar - a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 10.000 RON amendă corecțională și confiscarea averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, în baza art. 209 pct. IV C. pen., reținându-se că în luna iunie 1949 inculpatul a sprijinit o organizație subversivă care are ca scop răsturnarea regimului comunist prin mijloace violente.

Având în vedere că soțul reclamantei a executat o pedeapsă de 5 ani închisoare, luând în considerare și faptul că acesta a beneficiat de o reparație parțială și prin hotărârea nr. AA/1990, pentru consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, instanța a apreciat cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta la suma de 100.000 RON. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal atât reclamanta, cât și pârâtul. Prim apelul promovat de către reclamantă, aceasta a criticat sentința atât sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, cât și al celor materiale, inovând următoarele motive: Reclamanta a solicitat cu titlu de despăgubire pentru daunele morale suma de câte 300 euro pentru fiecare zi de detenție, considerând că acest cuantum este în măsură să repare cel puțin în parte nedreptatea suferită de defunctul său soț.

În ce privește daunele materiale, pretențiile reclamantei au constat în despăgubiri în cuantum de 50.000 euro, reclamanta arătând că bunurile confiscate au reprezentat o parte importantă a celor care au stat la baza înființării gospodăriei, iar confiscarea acestora în urma arestării soțului său le-a provocat un mare prejudiciu care nu a mai putut fi reparat în timpul vieții soțului său. Chiar și după anul 1990, cu toate memoriile depuse pe la diferite autorități, problema nu a fost rezolvată. Prin apelul promovat de către pârât, acesta a solicitat schimbarea hotărârii în sensul respingerii în principal a acțiunii, iar în subsidiar, a reducerii cuantumului despăgubirilor acordate. În motivarea apelului pârâtul a arătat că la acordarea daunelor morale în sumă de 100.000 RON instanța nu a arătat modalitatea în care a realizat cuantificarea acestora, fiind vorba doar de aprecieri pur subiective, imposibil de controlat judiciar.

În ce privește daunele materiale, pârâtul a arătat că nu s-a indicat modalitatea de calcul a valorii bunurilor confiscate, iar instanța nu a clarificat împrejurarea preluării efective a acestor bunuri și dacă acestea nu au fost restituite. Sentința a fost criticată și sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, prin prisma faptului că răspunderea pârâtului nu derivă dintr-o culpă procesuală, ci este o răspundere obiectivă stabilită prin lege. Ministerul Finanțelor Publice este indicat de legiuitor ca persoana care efectuează plata despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin decizia civilă nr. 253A din 10 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelurile, a schimbat în parte sentința în sensul înlăturării obligației de plată a despăgubirilor morale și a obligat pârâtul la plata sumei de 218.293 RON despăgubiri materiale, menținând restul dispozițiilor sentinței.

În considerentele deciziei s-a reținut că motivul pentru care reclamanta nu are dreptul la despăgubiri morale în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este faptul că acest text legal, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii acesteia, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, decizie publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010. În ceea ce privește daunele materiale suferite în urma condamnărilor politice, acordarea acestora este reglementată prin art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Prima instanță a acordat cu titlu de daune materiale suma de 26.450 RON, adică suma reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate în baza procesului-verbal încheiat la data de 19 septembrie 1950, astfel cum aceasta este menționată în chiar cuprinsul procesului-verbal.

Întrucât reclamanta a criticat ca insuficientă această sumă, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare, care a relevat următoarele: Folosindu-se metoda echivalării în aur a valorii bunurilor confiscate la data de 19 septembrie 1950, în funcție de cotațiile comunicate de B.N.R. la aceeași dată, a rezultat că valoarea actualizată a tuturor bunurilor mobile însumează 218.293 RON, respectiv 52.096 euro. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că acordarea despăgubirilor materiale nu are temei legal întrucât bunurile mobile pentru care s-au acordat aceste despăgubiri nu fac parte dintre cele la care se referă Legea nr. 221/2009.

Recursul pârâtului este exercitat omisso medio întrucât critica privind acordarea nelegală a daunelor materiale nu a fost inserată și în motivarea apelului. Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explica prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdictie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară de atac.

Față de aceste considerente recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei nr. 253A din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2012.